Covor taranesc din zona etnografica Buzau. (©Valentin Mandache)
Acest articol este relevant pentru cei interesati in casele taranesti traditionale, care doresc sa afle mai multe amanunte despre semnificatia miriadelor de simboluri etnografice care decoreaza acest tip de habitat ancestral. Covoarele traditionale, ca cel din fotografia de mai sus, sunt artefacte decorative si spirituale estentiale care contribuie la alcatuirea ambientului unei case taranesti. Acest particular exemplu prezinta o figura umana abstracta multiplicata de sapte ori (o cifra cu proprietati benefice miraculoase in mitologia taraneasca), in nuante de rosu si negru (vezi mai jos despre semnificatia culorii), care are bratele ridicate in aer, denotand adorarea zeului Soare, reprezentat in exemplul de fata prin figura romboidala de pe zona de margine a covorului. Cromatismul decorativ este format din variatii a trei culori etnografice fundamentale: negru (pamantul), rosu (focul) si alb (aerul-spatiul inconjurator-spiritul). Imi place foarte mult persistenta inversunata in etnografia regiunii Carpatilor a vechilor elemente de rugaciune si adorare pagane, care dateaza probabil de cand Indo-Europenii s-au asezat aici acum mai bine de 5000 de ani, sau poate chiar de la populatiile pre-mergatorare lor, in ciuda “asalturilor” furibunde ale crestinismului, o religie organizata si birocratica. De fapt in aceasta zona este o intensa si foarte vibranta amestecare si chiar sincretism in cultura taranesca straveche intre simbolismul crestin ci cel etnografic, imprimandu-i un caracter cu totul aparte, care pur si simplu captiveaza pe privitorul din afara. Acest frumos covor este de fapt un cadou de la una din bunicile mele, o taranca din zona etnografica a Buzaului, pe care ea mi l-a dat acum mai bine de zece ani pentru a imi decora casa din Londra si astfel sa-mi aduca noroc si sa fiu protejat de spiritele rele ale regiunii ValeaTamisei 
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Târgul ţărănesc
Anunţat pompos ca a VII-a ediţie anuală a Târgului de produse ţărăneşti ecologice, te aşteptai să găseşti un aflux de producători şi vizitatori care să surclaseze târgurile săptămânale înşirate dea-lungul şoselelor (Lunguleţu, Titu, etc). În schimb am găsit, fără să fiu prea surprins, câteva „ţărănci” oxigenate şi soţii lor pe potrivă, mândri mai ales de rulotele şi dubiţele lor Volkswagen. Cu halate albe peste costumele de orăşeni, şi mănuşi igienice de plastic. Priveau plictisiţi, parcă şi cu ceva reproş, la cei 6-7 vizitatori care ne perindam prin faţa sucului de mere „ecologic” ambalat în cutii de carton de supermarket, a afumăturilor şi brânzeturilor „ecologice” de care sunt tixite toate pieţele Bucureştiului. Ba din discuţii am aflat că şi pe ei îi putem găsi zilnic în diferite puncte din oraş.
Voiam să văd nişte carpete, ii, piese decorative (nu de serie) cioplite, crestate, etc. Nimic!
Am plecat de la „Târg” gândindu-mă că aşa ceva nu se poate organiza ca lumea fără o expertiză competentă, fără un organizator cu fibră românească neaoşă, nu făcut pe şabloanele tranziţiei. E adevărat, s-au schimbat vremurile, dar cu atât mai mult rarităţile etnografice, inclusiv culinare, ar fi apreciate de un public instruit. Dacă ar avea cine să-l instruiască…
Am observat ca asmenea targuri sunt de fapt niste parade ale unor afaceristi care si-au luat imprumuturi imense de la banca pentru dube, automobile nemtesti noi noute, frigidere si alte zorzoane, iar acum vor ca publicul sa plateasca, cum zic englezii, taindu-si “o mana si un picior” pentru produsele lor de cele mai multe ori banale. Multi sunt si din retelele mestesugaresti foste comuniste, platiti de stat pentru asftel de infiintari la targuri, cum sunt janicele tarabe de ‘mesteri populari’ organizate de Muzeul Satului, un alt bastion al fostilor comunisti. Pentru produse autentice trebuie mers direct la sursa, in targurile de la tara.
Imi permit sa completez una dintre semnificatiile covorului respectiv.
Simetriile si caracterul evident geometric al lumii reprezentate in aceasta opera de arta populara transmit de la strabuni mesajul ca tot ceea ce ne inconjoara este creeat si nu evoluat, dovada principiile fixe, invariabile atemporal, ce guverneaza natura, intregul univers. Astfel de reguli fixe exista peste tot, alternanta frunzelor pe o ramura de pilda. Sau simetriile evidente ale trupului oricarei fiinte. Pe scurt, mesterul popular a reprezentat artistic dovada existentei divinitatii.
Atemporalitatea, “lipsa” istoriei, este o caracteristica a societatilor tribale in general si taranesti in cazul nostru, si o notiune de baza a antropologiei culturale. Creatorul taran credea evident profund in divinate, asa cum fac si taranii zilelor noastre si cei din viitor, dar nu sunt de acord ca aceste produse culturale si conceptii sunt o “dovada” a divintatii.