Ansamblu de usa in stil neoromanesc tarziu

Late Neo-Romanian style doorway assembly, house buit in the early-1930s, Cotroceni area, Bucharest (©Valentin Mandache)

In cursul studiului stilului neoromanesc a trebuit sa divizez evolutia acestuia in trei principale faze. Cea timpurie, care a tinut de la initierea acestuia in 1886 de catre arhitectul Ion Mincu cu edificiul in Casa Lahovary, pana in 1906 cand a avut loc Expozitia Jubiliara Regala, ce a aratat publicului grandioasele sale pavilioane, multe proiectate intr-o maniera elevata si unitara care a “canonizat” astfel stilul, marcand inceputul fazei sale mature. Aceasta a atins un apogeu dupa victoria tarii in Marele Razboi si subsecvent in decada anilor 1920, cand neoromanescul a fost adoptat la nivelul intregii Romanii interbelice. Sfarsitul anilor ’20, si decada anilor 1930 a fost martora cresterii in popularitate si ulterior prevalentei stilurilor internationale Art Deco si Modernist, inducand o criza de expresie in neoromanesc, marcand faza sa tarzie de dezvoltare. Stilul national a reusit sa se mentina in competitie printr-o imaginativa sinteza cu forme Art Deco si de inspiratie mediteraneana, rezultand in design-uri extrem de interesante. Evolutia stilului practic s-a incheiat odata cu instaurarea comunismului in iarna lui 1947, sub impactul ideologiei si prioritatilor arhitecturale ale noului regim. A continuat sa genereze totusi ecouri pentru alte doua decade in forme vernaculare si in motive utilizate pe unele edificii postbelice.

Ansamblul de usa si poarta la strada prezentat in imaginea de mai sus apartine prin trasaturile designului si perioada cand a fost construit fazei tarzii de dezvoltare a stilului neoromanesc. Poarta de fier forjat este inspirata din cea a usilor de biserica sau altar brancovenesti, dar exprimata in coordonate apropitate de Art Deco. Cei doi stalpi de poarta sunt o reducere la abstract a unor clopotnite sau turnuri de citadela, in conformitate cu mesajul national-romantic al stilului. Usa este prevazuta cu o serie de panouri patrate punctate fiecare de un disc central, care poate fi inteles ca esenta unui disc solar etnografic sau interpetarea unei cruci grecesti. Zidul din jurul usii este o adaptare a unei deschideri de usa de biserica redusa la esenta coordonatelor Art Deco. Ansamblul de fata dateaza de la inceputul anilor ’30, iar anii urmatori ai decadei vor produce si mai captivante forme de neoromanesc in “ambient” Art Deco, unice acestei tari, ce practic nu se mai gasesc in nici alt colt al planetei.

Sigla Scolii Centrale de Fete

The Central School for Girl's logo, displayed on the street facade of this renowned Bucharest high school (the abreviations stands for Scoala Centrala de Fete),

Sigla Scolii Centrale de Fete (vezi abreviatia “SCF), incadrata intr-o stilizare de serafim, ca ornament de ceramica smaltuita, populara in epoca victoriana, pe fatada la strada a acestui renumit liceu bucurestean, opera arhitecturlui Ion Mincu, in stil neoromanesc timpuriu, 1891. (©Valentin Mandache)

Autorul blogului Case de Epoca la lansarea Editurii Liberale

Am avut onoarea de a fi invitat, ieri 21 Nov. ’12, la lansarea Editurii Liberale, in excelenta companie a domnului Radu Campeanu, veteranul Partidului National Liberal, care a petrecut ani grei de temnita stalinista si in exil, dansul fiind unul din re-fondatorii principali ai partidului dupa caderea dictaturii ceausiste, si domnului Varujan Vosganian, un membru de frunte al national liberalilor. Am vorbit despre stilul arhitectural neoromanesc si cum edificiul care a gazduit evenimentul, Casa Ionel IC Bratinau, proiectata de arhitectul Petre Antonescu in 1908, este una din cladirile arhetip ale designului national. Am incredere ca discursul a fost primit cu interes de catre audienta, judecand si dupa imaginile si inregistrarea video prezentate mai jos. VM

The author of Historic Houses of Romania blog at the launch of the Liberal Publishing House. Venue: Ionel IC Bratianu House, Bucharest, 21 Nov. 2011

The author of Historic Houses of Romania blog at the launch of the Liberal Publishing House. Venue: Ionel IC Bratianu House, Bucharest, 21 Nov. 2011

Jilt de biserica regal cu cifrul Regelui Ferdinand

Jilt de biserica regal cu cifrul regelui Ferdinand (dublul “F”), biserica Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Un numar de biserici de rit ortodox din Bucuresti si alte locuri importante din Romania contin jilturi ceremoniale, numite “tron”, datand de cele mai multe ori din perioada dinastiei de Hohenzollern – Sigmaringen (1866-1947), destinate pentru uzul mitropolitului/ patriarhului si al sefului de stat care a vizitat, consacrat sau re-consacrat acel edificiu. Jiltul destinat suveranului (doua jilturi daca acesta era insotit de regina) de obicei infatisa cifrul capului incoronat care prima oara vizita, asista sau isi dadea binecuvantarea la acele importante ceremonii, cateodata continand si alte motive embelmatice ale regalitatii romanesti, cum ar fi coroana sau stema regala. Un cifru regal este o monograma a monarhului in domnie, formal aprobata si folosita pe documente oficiale sau infatisata pe cladiri publice, sau alte obiecte de uz public sau in proprietatea statului, cum sunt cutiile postale sau vehiculele militare.

Imaginea de mai sus arata un interesant exemplu de jilt regal de la biserica Mantuleasa din Bucuresti (un frumos monument in stil brancovenesc, renovat in 1924 – ’30, in timpul regilor Ferdinand si urmasului sau Carol II), ce l-am fotografiat la un recent tur arhitectural Case de Epoca in acea zona istorica a capitalei. Jiltul prezinta un amplu cifru al regelui Ferdinand, stilizat ca un dublu “F” spate-la-spate, el fiind monarhul care oficial a inaugurat lucrarile de restaurare. Pe creasta spetezei este de asemenea o interesanta reprezentare a coroanei de stat a Romaniei, faimoasa coroana de otel facuta din metal de tun capturat in Razboiul de Independenta de la 1877. Intregul ansamblu este redat in stil neoromanesc de faza matura, cu sculptura de discuri solare etnografice si frunze de acantus/ vita de vie, constituind un interesant exemplu de design de mobilier de ceremonie exprimat in stilul national. Cifrul Regelui Ferdinand este o raritate sa-l intalnesti in zilele noastre, jiltul prezentat in acest articol aducand inapoi din memoria acestui remarcabil suveran al tarii, care toata viata lui a incercat sa mentina un profi public cat mai demn si rezervat.

Casa in stil neoromanesc timpuriu in Campina

Am gasit in Campina, in timpul pregatirilor de anul trecut pentru turul arhitectural Case de Epoca ce a avut loc acolo, o interesanta casa in stil neoromanesc, apartinand fazei timpurii de dezvoltare a arhitecturii nationale romanesti. Acea perioada s-a desfasurat intre 1886, anul cand Casa Lahovary, proiectata de arhitectul Ion Mincu, a fost construita, si 1906, cand acest design specific Romaniei a fost “codificat” in arhitectura marilor cladiri care au functionat ca pavilioane ale Expozitiei Jubiliare Regale din Bucuresti. Stilul neoromanesc ulterior a mai evoluat in fazele matura si tarzie, pana la zenitul acestuia la sfarsitul anilor 1940.

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Acest minunat exemplu din Campina dateaza, in opinia mea, din anii 1900, expunand un mix de caracteristici neoromanesti si Mic Paris, specifice fazei timpurii ale designului national. Particular neoromanesc sunt veranda in trei arce, medalioanele de ceramica colorata sau arcul in dinti de caramida de deasupra usii. Mic Paris este aspectul general al structurii, o casa vagon cu fatada la strada, cu lemnarie de usa tipica si finiala de acoperis. Casa a trecut probabil printr-o serie de renovari in timpul de mai mult de un secol al existentei sale, care au alterat sau ras parte din ornamente si alte detalii arhitecturale, cea mai agresiva asemenea interventie avand loc, in viziunea mea, in ultimii cativa ani.

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Cu toate acestea cladirea retine destule elemente si detalii originale care pastreaza caracterul sau neoromanesc timpuriu. Fotografia procesata in duo-ton de mai sus pune in evidenta si mai mult liniile definitorii ale acestei pitoresti case, furnizandu-ne o mai buna idee despre interesantul sau mix de tipuri neoromanesti si Mic Paris.

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Principalul sector neoromanesc este veranda in trei arce, o referinta la trinitatea crestina, ce se vede si in cei trei lobi formand fiecare arc. Frantura de arc este o trimitere la traditiile arhitecturale balcanic-otomane ale acestei regiuni dupa cum sunt vazute in arhitectura bisericilor brancovenesti din sec. 18 si inceputul sec. 19, o sursa principala de inspiratie pentru design-ul neoromanesc. Stalpii verandei sunt de tip etnografic, dupa cum se intalneste in casele taranesti, o alta fantana de inspiratie pentru arhitectura nationala.

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Cele mai eye catching elemente al fatadei sunt medalioanele de ceramica smaltuita care impodobesc sectorul de intrare si spatiul de zid dintre arce si ferestre. Ceramica colorata pe fatade de cladiri este o inovatie a erei victoriene, ce a avut intru-catva ecouri slabe in Romania acelei perioade, vazute mai ales in edificiile neoromanesti timpuri. Mai sus este o redare in acel material a unui medalion de biserica brancoveneasca, care la randul sau se inspira din arhitectura islamica balcanic-otomana. Sugestiv pentru neoromanesc este arcul dintat in caramida, constituind o referinta la arhitectura pre-brancoveneasca (dupa cum e exemplificat in lucratura de caramida  a bisericii Mihai Voda Church).

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Imi plac in mod deosebit medalioanele de ceramica colorate in galben si albastru, ce puncteaza zidul dintre arcuri, care impreuna cu culoarea de nuanta slaba rosu a fatadei, ce la inceputurile casei a fost probabil o varietate de rosu pompeian, folosit in decorarea multor edificii neoromanesti ale fazei timpurii si mature, formeaza tricolorul steagului Romaniei, o instanta care am mai intalnit-o la alte cateva case de acest gen de design.

Ilustrate de la turul arhitectural “Apogeul stilului neoromanesc” din 6 sep. ’12

Apogeul stilului neoromanesc – tur arhitectural Case de Epoca

Faza matura a stilului neoromanesc s-a desfasurat intre Marea Expozitie Jubiliara Regala de la 1906 in Bucuresti, cand acest ordin national a fost popularizat publicului larg, si sfarsitul celei de a treia decade a sec. 20, cand a atins un impas la “presiunea” curentelelor artistice si arhitecturale internationale si dificultatilor de adaptare la noi tehnologii de constructie, care mai tarziu vor rezulta in fascinante hibridizari ale stilului national cu Art Deco-ul in special. Ilustratele acestui post prezinta unele dintre edificiile cele mai reprezentative in acest particular design si faza a neoromanescului, din centrul Bucurestiului.

This slideshow requires JavaScript.

Imagini de la turul arhitectural “Faza tarzie a stilului neoromanesc” din 25 august ’12

Tur arhitectural Case de Epoca – Historic Houses of Romania: “Faza tarzie a stilului neoromanesc”

Doresc sa impart cu dumneavoastra cateva mostre a magnificentei arhitecturi in stil neoromanesc, ce apartine fazei sale tarzie de dezvoltare, vizionata in timpul recentului tur arhitectural de pe 25 august ’12, ghidat de autorul blogului Case de Epoca. In termeni bazici, faza matura reprezinta o sinteza intre neoromanesc si Art Deco, sau spus diferit, arhitectura nationala a Romaniei exprimata in coordonate Art Deco, tipice perioadei dintre sfarsitul anilor 1920 si mijlocul decadei 1940. Tehnologiile moderne de contructie de dupa Primul Razboi Mondial, permiteau constructia de cladiri inalte, usoare si aerisite exprimate in arhitectura Art Deco si Modernista, care era destul de antitetica edificiilor grele, construite in special din caramida, ca niste citadele ale stilului neoromanesc, ridicate in timpul fazelor sale timpurie si matura desfasurate de patru decade deja. Aceasta a condus la o criza de expresie in cadrul stilui arhitectural indigen, ameninata de popularitatea in randul publicului a stilurilor internationale moderne, care erau adoptate la scara larga in Bucuresti din timpul anilor 1930. Stilul neoromanesc a reusit sa supravietuiasca si gaseasca noi forme de experesie, pana la momentele de cotitura istorica aduse de cel de al Doilea Razboi Mondial, prin fascinante sinteze, in special cu designurile Art Deco.

This slideshow requires JavaScript.

Pom al vietii in stil neoromanesc ca felicitare de zi de nastere

Pom al vietii in stil neoromanesc, casa de la mijlocul anilor 1930, zona Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Doi membrii apropiati ai familiei mele isi celebreaza ziua de nastere in august. Am considerat ca un card potrivit pentru aceasta frumoasa ocazie ar fi una din fotografiile mele arhitecturale ce infatiseaza o remarcabila redare a motivului pomului vietii in stil neoromanesc. Cardul care l-am trimis rudelor mele contine imaginea prezentata mai sus, unde pomul vietii este intrupat de flamboaianta decoratie a ferestrei de scara din partea dreapta. Aceasta descrie figurativ originile vietii reprezentate de cele trei graunte (trinitatea) de la baza vazei de flori din registrul inferior, si dupa aceea izvorarea vietii in valuri de vita de vie si struguri. Continuitatea si diversele evenimente care puncteaza viata sunt redate pe marginile verticale ale deschiderii in zid, totul culminand cu paradisul, vazut in registrul superior, unde sunt doi majestuosi pauni ce se hranesc din struguri continunti de o cupa ce are ca picior o cruce. Deschiderea de fereastra este ocupata de un panou cu reticulatii circulare, care poate fi interpretat ca un trunchi de copac (un trunchi de palmier poate, ce are de asemenea conotatii biblice) sau redarea unei ferestre de biserica medievala vitrata cu bucati circulare de geam din sticla suflata. Deschiderea este marginita de o frumoasa reprezentare de funie, un motiv omniprezent in arhitectura bisericilor romanesti si arta taraneasca. Varful ferestrei este de tip arc frant, tipic bisericilor brancovenesti ale Valahiei, care este un motiv imprumutat din arhitectura islamica a Balcanilor otomani.

Am gasit in cursul muncii mele de teren in Bucuresti patru asemenea superbe panori de fereastra in stil neoromanesc ce descriu pomul vietii, impodobind cladiri ridicate la sfarsitul anilor 1920 sau pe parcursul decadei 1930. Unul din ele, in multe privinte similar cu cel de fata, poate fi vazut si citit despre la urmatorul articol: Un magnific panou decorativ in stil neoromanesc reprezentand “Pomul Vietii”. Un altul decoreaza Vila Printului Nicolae din Cotroceni, care din pacate este acum deteriorata si desfigurata in lucrari de renovare proaste facute de proprietari ignoranti contemporani.

Lampi in stil neoromanesc proiectate de Ion Mincu

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Atractivele lampi prezentate in aceste imagini adorna intrarea monumentala a Casei Monteoru din Bucuresti, o mare resedinta de oras boiereasca, construita in stilul Beaux Arts, specia frantuzeasca a acestuia, ce aliniaza Calea Victoriei, una din strazile traditional prestigioase ale Bucurestiului. Stilul lampilor apartine fazei timpurii a neoromanescului, fiind, in opinia mea, proiectate de arhitectul Ion Mincu, care a condus lucrari de remodelare majora a edificiului, incheiate in 1889.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Ce ma face sa atribui aceste lampi lui Mincu, sunt doua elemente care tradeaza maniea sa de design. Cel mai evident este constituit de “tepusele” ce impodobesc ca o coroana iesita din proportiile normale varful artefactului. Celalalt element este in delineatia ferestrelor  lampii.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Am observat in cursul muncii mele de teren la casele lui Mincu din Bucuresti, tendinta sa de a proiecta anumite elemente arhitecturale, in special cele plasate pe marginile edificiului sau altor componente majore, de dimensiuni anormale, ca si cum te-ai uita la ele printr-o lupa. Exemple sunt “tepusele” ce adorna ulucele de streasina la Casa Lahovary (1886), prima casa neoromaneasca, sau ornamentele gardului de fier din fata Scolii Centrale de Fete (1890). Acea tendinta este de asemenea mentionata in biografia lui Mincu scrisa de Mihail Caffe (Editura Stiintifica, 1960), cu privire la cum aratau schitele sale. Tepusele de lampa iesite din optica normala, vazute in aceste fotografii, sunt in felul acela de exprimare artistica, care in opinia mea divulga autorul lor.

Cel de al doilea element Mincu este forma ferestrei de lampa, proiectata ca o usa de biserica in miniatura, modelata dupa exemple gasite la catedrala Curtea de Arges sau la Biserica Coltei din Bucuresti. Mincu foloseste acest tip de fereastra si pentru designul interior al catedralei episcopale din Constanta, pe care l-a completat in 1895.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Lampile, prin aceste caracteristici, pe care le atribui lui Ion Mincu, au un aspect remarcabil, in mod cert atragand placut atentia vizitatorilor si trecatorilor, imprimand un plus de personalitate Casei Monteoru. Acest tip de design a fost mai tarziu folosit si de alti arhitecti, multi dintre ei fosti studenti ai lui Mincu, pentru unele din cele mai prestigioase cladiri in stil neoromanesc, care inca impodobesc orasul.

Balcoane vitrate din diferite ere arhitecturale

Vă prezint aici trei interesante imagini de balcoane/verande vitrate care țin de cele trei stiluri principale ce caracterizează arhitectura istorică a Bucureștiului: stilul Mic Paris (ultimul sfert al sec. 19, până la Primul Război Mondial), neoromânesc (sfârșitul sec. 19 – ultima parte a anilor ’40) și Art Deco (anii 1930 și ’40). Din studiile mele în teren, am găsit că de obicei structurile vitrate nu sunt contemporane cu clădirea originală, ci adăugate ca o împodobire sau îmbunătățire în lucrări de renovare în primul sau al doilea deceniu după ce construcția a fost ridicată. Principala atracție a unei structuri vitrate, fie ea balcon, ușă de seră sau fântână de lumină, este de fapt elaborată sa lucrătură în fier, scheletul metalic ce o susține, exemplificată aici mai ales în cea de a doua fotografie ce prezintă un balcon vitrat neoromânesc. Câteodată mai supraviețuiesc bucăți de sticlă, geamuri originale în cadrul structurii de fier, care în cazul design-urilor istoriciste de sec. 19 (Mic Paris) se prezintă în frumoase nuanțe specifice sticlei colorate din epoca victoriană.

Balcon vitrat în stil Mic Paris, casă din anii 1890, zona Gradina Icoanei, București (©Valentin Mandache)

Balcon vitrat în stil neoromânesc, casă de la sfârșitul anilor 1920, zona Cotroceni, București (©Valentin Mandache)

Balcon vitrat Art Deco, casă de la mijlocul anilor 1920, zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Aceasta est o mica copertina de usa de un tip ce apartine stilului neoromanesc tarziu, care s-a desfasurat intre sfarsitul anilor 1920 si sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial. Acea faza de dezvoltare a designului arhitectural national romanesc este caracterizata de o reducere la fundamental a registrului decorativ, deseori exprimat in coordonate Art Deco si uneori Moderniste, intr-un mediu ce utiliza cu predilectie tehnologii de constructie moderne ca betonul armat, sticla si otelul. Trasaturile acestei coperine sunt clar reduse la esential, in special consolele arcuite, impodobite cu simbolul funiei, un motiv religios si de asemenea etnografic. Structura mai contine si alte elemente etnografice, redate in aceiasi maniera abstracta. Intreg ansamblul se integreaza destul de armonios cu restul arhitecturii casei, rezultand astfel intr-un interesant design neoromanesc.

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Imaginea in mozaic a Regelui Carol I

Imaginea in mozaic a Regelui Carol I, Atheneul Roman, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Superlativa cladire a Atheneului Roman, care este pe drept considerata simbolul arhitectural al Bucurestiului, contine o serie de cinci medalioane in mozaic, de circa 1 m in diametru, plasate pe friza din spatele colonadei pedimentului, ilustrand lideri gloriosi din trecutul tinuturilor romanesti. Cel central este al Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen (1839 – 1914), modernizatorul Romaniei, sub domnia caruia tara a trecut printr-un proces epic de europenizare culturala si reforma economica, dupa mai bine de patru secole in orbita Imperiului Otoman, un proces mult mai amplu si adanc decat ce se intampla acum in perioada post-comunista. Este foarte posibil ca aceste medalioane sa fie creatia pictorului Costin Petrescu, un proponent al stilului neoromanesc in artele grafice, care a pictat de asemenea marea fresca circulara reprezentand istoria romaneasca, ce se desfasoara de-a lungul partii superioare a zidului auditoriumului Atheneului. Medalionul il arata pe rege in regalia, cu o mantie de incoronare si coroana de otel, facuta din metal de tun turcesc capturat de armata lui pe campul de batalie in Razboiul de Independenta de la 1877. Imaginea este, in opinia mea, una din cele mai expresive reprezentari ale lui Carol I, care din fericire a fost lasata neatinsa in timpul regimului comunist, transmitand apt spiritul sau energetic si vizionar, care a facut din el cel mai apreciat conducator al statului roman modern.

Imaginea (fragment) in mozaic a Regelui Carol I, Atheneul Roman, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Stalp etnografic de veranda

Stalp etnografic de veranda, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Am putut detecta in mod cert un trend in cadrul arhitecturii neoromanesti de a folosi din abundenta motive etnografice, care s-a desfasurat inte sfarsitul anilor 1920 si al decadei 1930, ce transcede fazele sale de dezvoltare matura si tarzie, exprimat in special in structuri din lemn sculptat cum ar fi verande, balustri de scari, balcoane, ansambluri de usi, etc. Stalpul de lemn, de veranda, in imaginile prezentate aici, de extraordinara calitate a designului si executiei, este un asemenea exemplu, inspirat din arta taraneasca din sudul Romaniei.

Stalp etnografic de veranda, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Rame de fotografii în stil neoromânesc – 2

Am publicat în februarie anul acesta un articol despre rame de fotografii în stil neoromânesc, ce a fost deosebit de popular printre cititorii blogului. Aici este a doua parte, prezentând alte două superbe asemenea artefacte din prețioasa colecție a arhitectului Mădălin Ghigeanu, căruia îi sunt recunoscător pentru permisiunea de a publica imaginile acestora pe blogsite-ul Case de Epocă.

Ramă de fotografii în stil neoromânesc, datând din anii 1910

Rama ilustrată mai sus urmează un model similar cu cele descrise în articolul precedent, de ușă de biserică brâncovenească. Arcul bizantin este ornat cu motive geometrizate gen dantelărie armeano-georgiană, inspirate de la catedrala Curtea de Argeș, susținut de două coloane scurte brâncovenești decorate cu simbolul funiei (acesta poate fi de asemenea interpretat ca o reprezentare mixtă a motivului etnografic al funiei și coloanei solomonice). Pedimentul arcului conține două frumoase discuri solare cu șase raze, simbol general întâlnit în etnografia indo-europeană. Fotografia găzduită de ramă este cât se poate de potrivită cu stilul acesteia, înfățișând-o pe Principesa Moștenitoare Maria în anii 1880 în costum țărănesc (costumul este din zona etnografică Argeș, dat cadou de Regina Elisabeta, un ardent promotor al identității naționale românești în artă și arhitectură; ref: “Marie of Romania. Images of a Queen”, autor Diana Mandache, Rosvall Royal Books 2007 http://royalromania.wordpress.com/about-me/).

Ramă de fotografii în stil neoromânesc, datând din anii 1910

Cea de-a doua ramă are un caracter etnografic, decorată cu combinații de jumătăți și sferturi de discuri solare plăcute privirii. Laturile acesteia sunt aranjate într-o atractivă formă de litera “H”. Fotografia din interiorul “H”-ului este cea a Reginei Maria alături de fiica sa cea mai mică, Prințesa Ileana, amândouă în costume țărănești în anii 1920, la castelul Bran, proprietatea lor de la vechea vamă dintre principatele Transilvaniei și Țării Românești.

Videoarhitectura: stilul neoromanesc al cladirii Muzeului Geologic din Bucuresti

Video realizat de Valentin Mandache, autorul blogului Case de Epoca – Historic Houses of Romania (www.casedeepoca.wordpress.com), despre arhitectura in stil neoromanesc matur a cladirii Muzeului Geologic din Bucuresti, proiectat de arhitectul Alexandru Stefanescu, ridicat in 1906.