Dragi cititori,

Va propun un tur dupa programul de lucru (intre 18.00h – 20.30h), pentru joi 23 mai ’13, pe tema arhitecturii Bucurestiului de sfarsit de sec. 19 si inceput de sec. 20, inspirata din stilurile istoriciste frantuzesti si alte tari occidentale, care au facut orasul cunoscut lumii intregi sub apelativul de “micul Paris al Balcanilor”, imprimindu-i permanent de atunci caracterul si identitatea sa arhitecturala. Sunteti invitati in mod calduros sa participati!

Primul boom imobiliar al Bucurestiului erei moderne a avut loc in perioada apt numita La Belle Époque. A fost caracterizat de o arhitectura sarmanta, ce cauta sa reproduca din flamboaiantele forme neo-baroce, neo-rococo si de asemenea neo-gotice la moda in special in Franta, o tara vazuta de romanii acelor vremuri ca un far al culturii si civilizatiei, precum si din alte state vest-europene admirate de tanara natiune de atunci. Arhitectura locala a capatat astfel o personalitate distincta prin combinarea noilor fome cu motive si tehnici de constructie indigene si traditional otomane, rezultand in ceea ce eu denumesc “stilul Mic Paris“. Acest tip de arhitectura este tipic Romaniei de la Fin de Siècle, dar si intr-o proportie mai mica restului Peninsulei Balcanice, reflectand modernizarea societatii si fuziunii in arhitectura a modelor occidentale cu forme tipice regiunii. Bucurestiul este deci cel mai propice loc din intreagul sud-est european unde poate fi admirata asemenea arhitectura, care din cauza marii concentrari si starii relativ bune a unui numar deloc neglijabil de cladiri in stil Mic Paris, reprezinta inca o componenta importanta a peisajului construit local. In cursul acestui tur intentionez sa va arat si explica detaliile unora dintre cladirile reprezentative Mic Paris ce se gasesc in centrul orasului, releva istoria sociala si economica inglobata acolo si astfel sa va pot transmite cat de uimitoare a fost si este inca aceasta arhitectura.

Turul costa 30 lei de persoana, rezervari prin email la v.mandache@gmail.com sau folosind sectiunea de comentarii a acestui post. Va voi trimite un mesaj cu detaliile locului de intalnire atunci cand voi primi rezervarea.

Astept sa ne intalnim la tur,

Valentin Mandache, expert in case de epoca (tel: 0728323272)

Tur arhitectural Case de Epoca: Bucurestiul ca Micul Paris al Balcanilor

Tur arhitectural Case de Epoca: Bucurestiul ca Micul Paris al Balcanilor

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Dragi Cititori,

Aceasta este o invitatie la un tur de istorie arhitecturala in cartierul Mantuleasa al Bucurestiului, deschis tutuor dintre dumneavoastra care  doresc sa insoteasca autorul blogului Case de Epoca, duminica 19 mai ’13, pentru aproximativ doua ore si jumatate, intre 11.30h – 14.00h.

Voi fi ghidul dumneavoastra expert in aceasta fabuloasa parte a vechiului oras, amplu amintita si descrisa in romanele lui Mircea Eliade, unul dintre cei mai straluciti scriitori si istorici ai acestei tari, care si-a petrecut in acele locuri copilaria si anii inceputului intelectual. Zona este cu precadere rezidentiala, inzestrata cu o diversa si exuberanta arhitectura istorica, de la frumoase biserici brancovenesti, unele datand de la sfarsitul sec. 17, pitoresti case Mic Paris (arhitectura istoricista de sec. 19 indeosebi de inspiratie franceza) si Art Nouveau, pana la flamboaiante edificii interbelice in stil neoromanesc si Art Deco sau cladiri splendid proportionate in stilul International Modenist interbelic. Mixul arhitectrual al Mantulesei, desi este aparent ametitor de haotic, urmeaza totusi anumite trenduri nescrise, care relevate de ghidul dumneavoastra, vor reda in mod discernibil captivanta ei istorie arhitecturala si sociala. Tot acest caleidoscop arhitectural, cuprins intr-o arie relativ compacta, va asteapta sa il descoperititi si fotografiati!

Rezervari prin email la v.mandache@gmail.com sau folosind sectiunea de comentarii a acestui post. Va voi trimite un mesaj cu detaliile locului de intalnire atunci cand voi primi rezervarea.

Astept sa ne intalnim la tur,

Valentin Mandache, expert in case de epoca (tel: 0728323272)

Arhitectura cartierului istoric Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Tur arhitectural Case de Epoca in cartierul Mantuleasa, Bucuresti

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Aceasta este o invitatie la un tur de istorie arhitecturala in zona istorica Cismigiu a Bucurestiului, pentru acei dintre dumneavoastra care doresc sa acompanieze autorul blogului Case de Epoca, sambata 18 mai ’13, pentru aproximativ doua ore si jumatate, intre 11.30h – 14.00h, in acest periplu cultural!

Voi fi ghidul dumneavoastra expert in aceasta frumoasa zona a Bucurestiului ce se desfasoara in jurul Gradinilor Cismigiu, parcul central al orasului, care este de asemenea cel mai vechi exemplu de arhitectura peisagistica al capitalei. Cartierul cuprinde un mix echilibrat de arhitecturi de la Micul Paris, neoromanesc, si Art Deco – Modernist, si de asemenea cladiri reprezentative de biserica, diverse specii de neo-gotic si triumfalist mussolinian. Cismigiul este plin de creatii remarcabile ale unora dintre cei mai faimosi arhitecti romani si straini, activi pe piata locala incepand cu ultimile decade ale sec. 19; personalitati cum ar fi Giulio Magni, Horia si Ion Creanga, Ion si Tiberiu Niga, Nicolae Cucu, Gheorghe Simotta, Petre Antonescu or Emil Günes, pentru a cita numai unii dintre ei. Toate aceste fine edificii si excelenta arhitectura peisagistica asteapta sa fie descoperite de dumneavoastra la tur !

Rezervari prin email la v.mandache@gmail.com sau folosind sectiunea de comentarii a acestui post. Va voi trimite un mesaj cu detaliile locului de intalnire atunci cand voi primi rezervarea.

Astept sa ne intalnim la tur,

Valentin Mandache, expert in case de epoca (tel: 0728323272)

Tur istorie arhitecturala in zona Cismigiu, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Tur arhitectural Case de Epoca in zona Cismigiu, Bucuresti

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Dragi cititori,

Voi orgnaiza un tur tematic de aproximativ doua ore si jumatate, dupa programul de lucru (intre 18.00h – 20.30h), joi 16 mai ’13, pe subiectul fazei mature a stilului neoromanesc, cand a ordinul arhitectrural national atins apogeul in termeni de expresie si dezvoltare. Aceasta reprezinta o perioada de extraordinara creativitate arhitecturala, din primele decade ale sec. 20, care a produs cele mai iconice si desavarsite edificii in acest stil specific Romaniei si regiunilor inconjuratoare unde tara a avut influenta. Stilul neoromanesc a devenit astfel cel mai vizibil parametru identitar al acestei natiuni si contributia sa de capatai la patrimoniul mondial. Bucurestiul este locul cel mai inzestrat cu edificii de asemenea arhitectura superlativa. Turul poate fi de interes pentru acei dintre dumneavoastra ce doresc sa-si completeze cunostintele despre captivanta istorie arhitecturala a orasului sau sunteti in vizita in oras.

Faza matura a stilului neoromanesc s-a desfasurat intre Marea Expozitie Jubiliara Regala de la 1906 in Bucuresti, cand acest ordin national a fost popularizat publicului larg, si sfarsitul celei de a treia decade a sec. 20, cand a atins un impas la “presiunea” curentelelor artistice si arhitecturale internationale si dificultatilor de adaptare la noi tehnologii de constructie, care mai tarziu vor rezulta in fascinante hibridizari ale stilului national cu Art Deco-ul in special. In cadrul turului va voi explica caracteristicile unora din cladirile semnificative neoromanesti proiectate si construite la apogeul dezvoltarii sale, localizate in centrul Bucurestiului (vezi harta de mai jos cu zona turului), cum ar fi edificiul bancii Marmorosch Blank proiectata de arh. Petre Antonescu intre 1915 – ’23, sau Palatul Vamii Postelor, acum sediul Ministerului de Interne, un proiect al arh. Statie Ciortan din 1914 – ’26, oferindu-va astfel o buna imagine despre vivacitatea acestui remarcabil fenomen arhitectural si uriasul sau impact asupra identitatii culturale a capitalei Romaniei si restului tarii.

Rezervari prin email la v.mandache@gmail.com sau folosind sectiunea de comentarii a acestui post. Va voi trimite un mesaj cu detaliile locului de intalnire atunci cand voi primi rezervarea.

Astept sa ne intalnim la tur,

Valentin Mandache, expert in case de epoca (tel: 0728323272)

Tur arhitectural tematic “Case de Epoca”: stilul neoromanesc matur

Tur arhitectural tematic Case de Epoca: stilul neoromanesc la apogeul dezvoltarii sale

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de renovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Schite reprezentative de peisaje contruite romanesti, de autorul blogului Case de Epoca

Mediul construit al Romaniei are o evidenta personalitate, si fiind prezent permanent in jurul meu, a devenit in ultimii cativa ani de cand sunt bazat in Bucuresti, o parte integranta a universului meu intelectual. Acum doua decade si ceva frecventam cursuri de stiintele pamantului, iar unul din principale tenete acolo era observatia ardenta a detaliilor de peisaj si roca pentru a reconstitui astfel istoria geologica locala. Am fost invatat atunci sa fac schite cat de frecvent pot intr-un carnet de teren, care erau intodeauna preferabile fotografiilor. Acel obicei este cu mine inca, in activitatea de istoric de arhitectura, dar recent intr-o forma high-tech, dupa ce am achizitionat un iPad si incercat mana pe sticla, ce in opinia mea e in multe privinte similar cum complementii nostri din sec. 19 sau mai devreme scriau si desenau pe tablite de ardezie. Schitele inmanuncheaza cateva din tipurile principale de peisaj arhitectural romanesc, care sper, dragi cititori, ca le veti gasi interesante!

Perioada interbelica a fost astfel o epoca glorioasa pentru Balcic, ca statiune pentru personalitatile Romaniei de atunci care isi petreceau verile in comfortul vilelor de pe tarm, si ca un loc ce stimula creatia prin constituirea unei remarcabile colonii de pictori si scriitori, cu totii beneficiind de intensa lumina a soarelui sudic, imbietorul peisaj de coasta si bucurandu-se de primirea pitorestii comunitati locale constituita in importanta parte din turci, tatari si bulgari.

Balcic – vila Tenha Yuvah (turco-tatara pentru “Cuibul Linistit”) din cadrul complexului Palatului Regal – Diana Mandache collection

Regina Maria si Familia Regala au petrecut multe marete vacante la palatul si gradinile sale din Balcic, deseori facand plimbari cu barca cu motor in marea de-a lungul plajei. Totul exuda fericirea si bunastarea tipica acelei perioade a istoriei, asemanator cum alti aristocrati europeni, oameni cu avere sau artisti faimosi se bucurau de locuri in Mediterana sau Golful Mexic.

Romanian Royals enjoying a boat ride, Balchik – Diana Mandache collection

Remarcabil pentru Balcic si vremurile cand Maria l-a pus pe harta turistica ca un taram idilic, era contrastul ca intre lumi aparte cu viata si aspiratiile comunitatilor de pe malul Marii Negre al Uniunii Sovietice, granita nefiind prea departe. Anii infloritori ai Balcicului ca statiune regala s-au suprapus cu teroarea lui Stalin, epurarile partidului, executiile si trimiterea la inchisoare a nenumarate suflete nevinovate. Romania in mai putin de o decada dupa ce Maria si-a construit palatul sau pontic, a devenit una dintre primele victime ale imperiului comunist vecin.

This post has initially been published on Diana Mandache’s weblog under our joint authorship.

Late Neo-Romanian style doorway assembly, house buit in the early-1930s, Cotroceni area, Bucharest (©Valentin Mandache)

In cursul studiului stilului neoromanesc a trebuit sa divizez evolutia acestuia in trei principale faze. Cea timpurie, care a tinut de la initierea acestuia in 1886 de catre arhitectul Ion Mincu cu edificiul in Casa Lahovary, pana in 1906 cand a avut loc Expozitia Jubiliara Regala, ce a aratat publicului grandioasele sale pavilioane, multe proiectate intr-o maniera elevata si unitara care a “canonizat” astfel stilul, marcand inceputul fazei sale mature. Aceasta a atins un apogeu dupa victoria tarii in Marele Razboi si subsecvent in decada anilor 1920, cand neoromanescul a fost adoptat la nivelul intregii Romanii interbelice. Sfarsitul anilor ’20, si decada anilor 1930 a fost martora cresterii in popularitate si ulterior prevalentei stilurilor internationale Art Deco si Modernist, inducand o criza de expresie in neoromanesc, marcand faza sa tarzie de dezvoltare. Stilul national a reusit sa se mentina in competitie printr-o imaginativa sinteza cu forme Art Deco si de inspiratie mediteraneana, rezultand in design-uri extrem de interesante. Evolutia stilului practic s-a incheiat odata cu instaurarea comunismului in iarna lui 1947, sub impactul ideologiei si prioritatilor arhitecturale ale noului regim. A continuat sa genereze totusi ecouri pentru alte doua decade in forme vernaculare si in motive utilizate pe unele edificii postbelice.

Ansamblul de usa si poarta la strada prezentat in imaginea de mai sus apartine prin trasaturile designului si perioada cand a fost construit fazei tarzii de dezvoltare a stilului neoromanesc. Poarta de fier forjat este inspirata din cea a usilor de biserica sau altar brancovenesti, dar exprimata in coordonate apropitate de Art Deco. Cei doi stalpi de poarta sunt o reducere la abstract a unor clopotnite sau turnuri de citadela, in conformitate cu mesajul national-romantic al stilului. Usa este prevazuta cu o serie de panouri patrate punctate fiecare de un disc central, care poate fi inteles ca esenta unui disc solar etnografic sau interpetarea unei cruci grecesti. Zidul din jurul usii este o adaptare a unei deschideri de usa de biserica redusa la esenta coordonatelor Art Deco. Ansamblul de fata dateaza de la inceputul anilor ’30, iar anii urmatori ai decadei vor produce si mai captivante forme de neoromanesc in “ambient” Art Deco, unice acestei tari, ce practic nu se mai gasesc in nici alt colt al planetei.

Raze de soare in maniera “Art Deco” vazute in vara lui 2012, zona Grivita – Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sunt un mare fan al panourilor cu reprezentari optimiste in stil Art Deco, cum sunt cele ce depicteaza raze de soare izbucnind, curcubee sau tema marilor sudului. In sensul acesta am pus in juxtapozitie aici o izbucnire reala de raze solare, fotografiata in vara anului trecut in zona Grivita – Domenii, care inca pastreaza mult din sarmul interbelic cand cartierele au fost in mare parte construite, intr-o perioada cand stilul Art Deco era in voga in Bucuresti, si emblema unei companii de asigurari, ornament ce dateaza din era Art Deco, situat pe o cladire din anii 1930 in centrul capitalei. Privind la razele naturale alaturate celor arhitecturale, este mai usor sa intelegem mesajul de optimism si incredere exudat de panourile Art Deco ale orasului si de cultura sofisticata a acelor minunate vremuri din istoria arhitecturii.

Motivul Art Deco al razelor de soare izbucnind, ca parte a compozitiei emblemei unei companii de asigurari interbelice, zona Universitate, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Anunt preluat din blogul “Jurnal de Istoric” de Diana Mandache: http://jurnaldeistoric.wordpress.com/2013/02/03/asr-principesei-sofia-a-romaniei-noua-expozitie-fotografica/

Clopot de oaie cu marca Imperiului Otoman, din zona Casota, jud. Buzau, photo: Valentin Mandache

Intr-una din vizitele mele recente la conacul Casota, jud Buzau, Moray Letham, proprietarul si restauratorul acestui monument arhitectural, mi-a aratat intereantul clopot de oaie de mai sus, care e marcat in partea sa superioara de o semiluna ce imbratiseaza o stea, simbolul Imperiului Otoman, ce odata a dominat aceste parti ale sud estului european. Moray l-a achizionat de la unul din taranii din zona. I-am facut o fotografie pe fundalul a doua obiecte de antichitati franceze de sec. 19, un leu de piatra artificiala si couter top-ul unui dulap, care sunt intentionate sa mobileze conacul restaurat, ce e in stil neo-renascentist francez.

Este destul de greu de datat, cand a fost fabricat, pentru ca Imperiul Otoman nu mai este stapanul efectiv in aceasta regiune din a sasea decada a sec. 19. Urmand acest rationament, este posibil ca artefactul sa fi fost produs in aceste parti nu cu mult inainte sau in jurul acelui timp. In opina mea clopotul e de o data mai recenta, poate un import din Bulgaria vecina, care a ramas o provincie otomana pana in anii 1870 si si-a castigat independenta in 1908. Ciobanii romani din zona se duceau cateodata in Bulgaria pentru negot cu produsele lor. La fel, negustori si ciobani bulgari veneau peste Dunare in Romania si de aici mai departe cu produsele lor. Astfel clopotul putea fi adus de cineva in acel proces de schimb. Mai este inca o posibilitate, privind originea si data acestei piese de istorie, daca tinem cont ca guvernul roman a asezat un mare numar de aromani in sudul Romaniei in ultimile decade ale sec. 19, pana la Primul Razboi Mondial. Acest clopot ar fi putut foarte bine proveni de la una din familiile de aromani, care l-au adus aici impreuna cu turmele lor, profesia lor traditionala fiind oieritul, venind din vechile locuri de bastina in inima Peninsulei Balcanice de sub stapanire otomana si ale natiunilor moderne nou constituite de acolo.

Oricare ar fi originea acestui clopot de oaie, reprezinta un testamen tangibil al istoriei recente a acestor locuri, a legaturilor culturale si economice ale popoarelor balcanice, care sunt asa de obscurate acum de granite nationale, istorii nationale sanctionate oficial si viziuni nationaliste ale trecutului, care ca o regula sunt rupte si departate de realitatile locale.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Atlanti la poarta cladirii BCR, (anii 1900, stil Beaux Arts), Piata Universitatii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Detailiu de atlas de la poarta cladirii BCR (anii 1900, stil Beaux Arts), in Piata Universitatii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cariatdide , cladire rezidentiala si comerciala, zona Curtea Veche, Lipscani, Bucuresti, datand din anii 1890. (©Valentin Mandache)

Detailiu- cariatida, cladire rezidentiala si comerciala, zona Curtea Veche, Lipscani, Bucuresti, datand din anii 1890. (©Valentin Mandache)

Atlanti impdobind o cladire neo-rococo datand de la inceputul anilor 1900, Str. Smardan, Lipscani, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Detailiu de atlas din compozitia ce impodobeste cladirea neo-rococo din anii 1900 de pe str. Smardan, Lipscani, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Cariatide flancand intrarea unui bloc de apartamente din anii ’30 (arh. Petre Antonescu, stil Beaux Arts interbelic), zona Natiunile Unite, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Detailiu cariatida (figura Art Deco clasicizat) de la intrarea unui bloc de apartamente (arch. Petre Antonescu) in piata Natiunile Unite, Bucuresti(©Valentin Mandache)

Cariatide din terracotta  pe fatada superioara a palatului Stirbei, stil neo-renastere (inspiratie palladiana), datand de la mijlocul sec. 19, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Detail of a terracotta caryatid, Stirbey Palace, neo-Renaissance style (Palladian inspiration), dating from the mid c19th, Bucharest (©Valentin Mandache)

Atlanti si cariatide, pasajul acoperit  Macca – Villacrosse, anii 1890, stil neo-rococo, Lipscani, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Atlas si cariatida- detaliu din ansamblul ce impodobeste intrarea pasajului Macca – Villacrosse (anii 1890s, stil neo-rococo), Lipscani, Bucuresti (©Valentin Mandache)

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Statie de metro Politehnica, Bucuresti – piatra ornamentala, asezata in anii ’80, photo Valentin Mandache

Edificiile private si publice ale Bucurestiului, erectate in ultimile doua decade, de la caderea comunismului, sunt, aparte de designul neimpresionant, construite in mare proportie din materiale importate. Acestea sunt de obicei ieftine, de calitate slaba, fara caracter, iar in ceea ce priveste ornamentele rezultate, ele pot fi usor categorisite kitsch. Situatia reflecta de aemenea gusturile si valorile culturale necizleate ale actualelor generatii angajate in cladirea si renovarea edificiilor orasului si restului tarii. Este asadar un contrast evident cu perioadele interbelica si comunista, cand materialele arhitecturale erau in cea mai mare parte sursate in interiorul tarii. Aceasta a produs interesante si atractive rezultate, cu piatra ornamentala si de contructie provenita din Muntii Carpati sau din colinele Dobrogei, care constituie un minunat caleidoscop geologic, o sursa practic inepuizabila si de calitate de marmura, calcare de diferite feluri, travertin, granite de variate granulatii si culori, bazalte sau gresii, etc. Am in imaginea de mai sus o mostra a acelei fabuloase panoplii de pietre ornamentale, folosite in unul din marile proiecte publice ale erei comuniste, sistemul de metro al Bucurestiului. Arata un fragment din pavamentul statiei Politehinca, compus din calcare rosii, impestritate cu fosile marine de perioada Jurasica, care au fost sursate probabil in Muntii Apuseni, roca fiind formata intr-o epoca geologica cand acele parti formau platforma continentala a unui ocean de la Ecuatorul planetei de atunci. Pantofii mei Dr. Martens stau pe o banda de granit cu tenta roz, sursat in opinia mea in Dobrogea (poate proveni de asemenea din Apuseni). Compozitia este evocativa despre identitatea geografica si geologica a acestei tari, un fapt care nu se mai intalneste sau e promovat in cadrul actualului dezolant peisaj construit post-comunist.

Copertina de usa bucuresteana, din fier forjat si plumb turnat, datand de la inceputul anilor 1890, zona Colina Patriarhiei. (©Valentin Mandache)

Acesta este un tip timpuriu de copertina de usa in stil Mic Paris, datand de la inceputul anilor 1890, fiind un precursor al copertinei in forma de scoica, care a fost tipica erei Art Nouveau. Cele mai multe astfel de exemple, acum rare, sunt intr-o state foarte proasta, neintretinute, ignorate, si chiar vandute la fier vechi, o reflectie cum cetatenii urbei, dupa decadele de comunism si tranzitie superficiala post-comunista, inteleg sa-si pretuiasca mostenirea inaintasilor.

Pediment in stil Mic Paris vazut printre firele ce “decoreaza” orasul la tot pasul, fosta Biblioteca Americana, cladire din anii 1890, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cele doua imagini ale acestui articol sunt de la cladirea, in care functiona in anii 1980, la apogeul totaltarianismului comunist al lui Ceausescu, Biblioteca Americana, bratul cultural al ambasadei Statelor Unite. Atunci eram student la Universitatea din Bucuresti si am devenit un membru al acestei biblioteci, ce a constituit pentru mine o adevarata oaza sau refugiu din realitatea distorsionata si teroarea zilnica a Romaniei de sub acea dictatura primitiva. Cladirea, care la vremea respectiva era inchiriata de ambasada de la stat, a fost data inapoi, acum vreo decada, fostilor proprietari, familia Gerota, fiind acum de inchiriat ca oficii.

Ambasada SUA a intretinut, fara nici un dubiu, in mod excelent acest edificiu de marca al perioadei La Belle Époque bucurestene, care este una din cele mai ample si bine pastrate case in stil Mic Paris ale capitalei Romaniei. Recent am avut ocazia sa revizitez cladirea si sa fac o serie de fotografii. Sper ca mostra vizuala prezentata aici va va transmite ceva din magnificenta arhitecturii si sensul caracterului Bucurestiului de Mic Paris al Balcanilor.

Usa interioara intr-un cadru neo-rococo, datand din anii 1890, fosta Biblioteca Americana, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sigla Scolii Centrale de Fete (vezi abreviatia “SCF), incadrata intr-o stilizare de serafim, ca ornament de ceramica smaltuita, populara in epoca victoriana, pe fatada la strada a acestui renumit liceu bucurestean, opera arhitecturlui Ion Mincu, in stil neoromanesc timpuriu, 1891. (©Valentin Mandache)

Scara intr-o hala industriala datand de la mijlocul anilor 1800, zona Opereta, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Doresc sa urez cititorilor blogului Historic Houses of Romania – Case de Epoca din toata lumea, un fericit si prosper an 2013! Imaginea de mai sus, fotografiata intr-o veche hala industriala a Bucurestiului, ce dateaza de la mijlocul anilor 1800, care se afla in centrul metropolei contemporane, este intr-un fel o metafora a muncii si efortului implicat in intelegerea, cercetarea, interpretarea si castigatul existentei din fascinantul, dar delapidatul si foarte abuzatul patrimoniu arhitectural al Bucurestiului si Romaniei. Sper mult ca activitatea mea in domeniu din acest an va merge mai degraba in sus decat in jos pe o scara echivalenta imaginara a realizarilor profesionale

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Modernizarea Romaniei: Destine Regale

Eveniment gazduit de Cafeneaua Liberala prin invitatia Clubului Bloggerilor PNL, joi 10 ianuarie 2013, 18.30h – 20.30h.
Vor avea loc doua prezentari, urmate de intrebari si discutii:
-120 de ani de la căsătoria Principesei Marie de Edinburgh cu Principele Ferdinand al României – de Diana Mandache și
-Stilul ”Mic Paris” – identitatea arhitecturală în timpul Regelui CAROL I – de Valentin Mandache.
***
Vor fi de vanzare cu semnatura autorului albumul “Marie of Romania. Images of a Queen” de Diana Mandache, prima istorie in imagini a vietii Reginei Maria: http://www.royalbooks.se/produkt/45/marie-of-romania-images-of-a-queen.html, precum si albumul “HM King Michael of Romania – A Tribute” de ASR Principele Radu http://www.royalbooks.se/produkt/44/h-m-king-michael-i-of-romania-a-tribute.html

1. Stilul Arhitectural Neoromanesc: origini si evolutie
   
2. Conacul Casota: un minunat imobil de epoca, cu un mare potential
3. Scoala Centrala de Fete: importanta conservarii identitatii arhitecturale
4. Simbolurile si mesajele unui covor taranesc
5. Gustave Eiffel in Romania: Grand Hotel Traian, Iasi
6. Cele patru boom-uri imobiliare din Bucuresti. Istoric
7. Calatorie la Napoli, Pompei si Herculaneum
8. Restaurant-berarie in stil Art Nouveau din Alexandria anilor 1900
9. Efectele cutremurelor asupra caselor de epoca din Bucuresti
10. Luna vazuta de la Bucuresti
11. Casa taraneasca de chirpici (adobe) din Carpatii Orientali
12. Ferestre Art Nouveau in forma frunzei de liliac
13. Casa in stil neoromanesc de tip citadela
14. Casa in stil neoromanesc din California: o redare de proiect video
15. Originea banilor care au finantat arhitectura de stil “Mic Paris” a Romaniei
16. Scurta consideratie despre arhitectura brancoveneasca
17. Revolutia din 1989. O recenzie de carte dupa doua zeci de ani
18. Coloana corintica redata in stilul Art Deco
19. Arhitect Jean Monda: cladire in stil Art Deco ‘sobru’ din 1931
20. Lampi de perete neoromanesti in forma de cadelnita de tamaie

Lumina de noembrie si arhitectura Mic Paris in Bucuresti, casa datand din anii 1880, zona Colina Patriarhiei. (Valentin Mandache)

Bucurestiul a fost scaldat intr-o minunata lumina toamna aceasta, incepand din jurul echionxului, la sfarsitul lui septembrie, pana la timpul la care scriu in noembrie. Acest anotimp la latitudinea de 45 grade nord, in Europa continentala, unde orasul este situat, pare a fi din cale afara de favorabil fotografiei arhitecturale, cu atmosfera sa clara si culorile intense. Imaginile acestui post infatiseaza o casa in stil Mic Paris (un termen cu care desemez arhitectura mai ales urbana din Romania sfarsitului de sec. 19 si inceput de sec. 20, inspirata indeosebi din stiluri istoriciste frantuzesti si redata intr-o maniera provinciala in acest colt al sud estului european), un design arhitectural ce a imprimat de atunci mereu identitatea capitalei Romaniei, din zilele de voga ale acelei arhitecturi in perioada La Belle Époque. Cladirea a fost fotografiata pe 8 noembrie, la pranz. Este mare pacat ca aceasta casa si intreaga gradina inconjuratoare sunt lasate sa se deterioreze, expuse climei sau furtului. Casa poate fi relativ usor si ieftin de restaurat, dar actualii cetateni ai Bucurestiului par a nu intelege inca diminuarea fatala a identitatii si patrimoniului lor prin astfel de atitudini comuniste si post-comuniste impotriva mostenirii inaintasilor lor.

Lumina de noembrie si arhitectura Mic Paris in Bucuresti, casa datand din anii 1880, zona Colina Patriarhiei. (Valentin Mandache)

Moray Letham, proprietarul si restauratorul Conacului Casota, judetul Buzau, cu un panou de feronerie de usa restaurat, ce marcheaza anul inaugurarii cladiri conacului (photo: Valentin Mandache)

Sunt incantat sa va relatez ca am avut in sfarsit oportunitatea de a vizita Conacul Casota, o superba cladire aristocratica din sudul judetului Buzau, despre care am scris cu ceva vreme in urma un articol, ce este printre cele mai citite ale blogului Case de Epoca – Historic Houses of Romania. Domnul Moray Letham, un nativ al orasului Edinburgh, capitala Scotiei, este proprietarul acestei magnifice resedinte istorice de tara, ridicata la sfarsitul sec. 19 intr-un stil istoricist inspirat din cel al castelelor de pe Valea Loarei din Franta. Extensivele reparatii structurale si lucrarile ample de restaurare sunt in plina desfasurare, facute in multe cazuri de unul singur de catre Moray, cu pasiune, profesionalism, dragoste pentru cladire, mari cheltuieli, si extraordinara loialitate pentru acest loc istoric atat de important pentru identitatea comunitatii locale si a patrimoniului arhitectural al Romaniei. Domnul Letham a trebuit sa faca fata si sa treaca peste numeroase adversitati, ca teribila mentalitate comunista a multor dintre localnici si autoritatile locale, care l-au tratat cu indiferenta sau chiar pus obstacole, cu toate ca dansul are regulile si legile statului roman de partea sa privind restaurarea si proprietatea unei case de epoca, unii furand fara nici o rusine din piesele de patrimoniu ale conacului, abordand iresponsabil aceasta importanta cladire istoricata. Cu o vointa de fier, Moray a progresat semnificativ si este ca intotdeauna deteminat sa continue misiunea sa de a restaura conacul Casota, cu tot dezinteresul din partea comunitatii pentru care dansul cu buna-credinta lucreaza sa dea o noua viata acestui monument de arhitectura ce defineste identitatea judetului Buzau si campiei Baraganului. Moray este in opinia mea proprietarul – restaurator ideal al acestei extraordinare case de epoca din coltul nostru de Europa, si isi va atinge obiectivul de a readuce la vechea glorie Conacul Casota.

Reblogged from Diana Mandache: Jurnal de Istoric:

Aceasta este o mica mostra din identitatea environmentala a Bucurestiului: una din vechile biserici ale orasului, Manastirea Antim, cu majesticele sale turnuri cupola pe fundalul cerului albastru autumnal, piparat cu nori grabiti, tablou asa de tipic acestei latitudini, la mijlocul drumului intre Polul Nord si Ecuator, in Europa continentala.

Biserica manastirii Antim (anii 1710), Bucuresti (©Valentin Mandache)

Tocmai am facut o scurta vizita la frumoasa Manastire Antim in centrul Bucurestiului. Biserica ansamblului manastiresc este o superba cladire adunand impreuna motive si stiluri din lumea otomana a sec. 17 si 18, ce parca ma indeamna sa investigez, analizez si meditez cat mai mult cu putinta despre aceasta remarcabila creatie.

Mai jos este un articol din revista britanica lunara “Majesty” publicat anul trecut, autorat de Diana Mandache si subsembatul, celebrand viata si realizarile Majestatii Sale:

Reblogged from Historic Houses of Romania:

Felinare si luna plina in Centrul Vechi al Bucurestiului (©Valentin Mandache)

Saptamana trecuta a fost luna plina la aceasta latitudine, iar pentru octombrie, o vreme neobisnuita de vara indiana. Am facut fotografia de mai sus seara in timp ce mergeam be Bulevardul Bratianu, privind pe una din strazile laterale de langa biserica Sf. Gheorghe Nou, care este in partea de Lipscani, centrul vechi comercial al Bucurestiului, acum neglijata de moda de cafenele si restaurante ce are loc in zona de pe cealalta latura a bulevardului. Imaginea, in opinia mea, transmite elocvent din identitatea jumatate-orientala, jumatate-europeana particulara acestui oras de la marginea rasariteana a Uniunii Europene. Cladirile Mic Paris darapanate, micile magazine si oamenii relaxandu-se sau umbland dupa treburi in caldura noptii prin clar-obscurul generat de lumina lunii pline, la competitie cu primitvele felinare, sunt evocative acelui caracter care abunda in Bucuresti.

Articol in Business Review, numarul 1-7 oct. ’12, despre tururile arhitecturale Case de Epoca – Historic Houses of Romania

Principalul periodic in limba engleza dedicat comunitatii de afaceri de expatriati, a publicat recent un auspicos articol despre tururile arhitecturale si activitatea Case de Epoca – Historic Houses of Romania. Piesa a fost scrisa de Anca Ionita, publisher al magazinului, si poate fi citita la urmatorul link: “Bucharest houses with a history” (“Case bucurestene cu o istorie”). Am fost de asemenea placut impresionat sa vad un inset cu fotografia mea si o scurta descriere a activitatii mele la varful paginii de titlu a revistei. Comunitatea de afaceri de expatriati este una din principalele mele tinte de audienta, si astfel sper ca articolul va face mai bine cunoscuta Case de Epoca – Historic Houses of Romania in randul acestui public inalt educat.

Jilt de biserica regal cu cifrul regelui Ferdinand (dublul “F”), biserica Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Un numar de biserici de rit ortodox din Bucuresti si alte locuri importante din Romania contin jilturi ceremoniale, numite “tron”, datand de cele mai multe ori din perioada dinastiei de Hohenzollern – Sigmaringen (1866-1947), destinate pentru uzul mitropolitului/ patriarhului si al sefului de stat care a vizitat, consacrat sau re-consacrat acel edificiu. Jiltul destinat suveranului (doua jilturi daca acesta era insotit de regina) de obicei infatisa cifrul capului incoronat care prima oara vizita, asista sau isi dadea binecuvantarea la acele importante ceremonii, cateodata continand si alte motive embelmatice ale regalitatii romanesti, cum ar fi coroana sau stema regala. Un cifru regal este o monograma a monarhului in domnie, formal aprobata si folosita pe documente oficiale sau infatisata pe cladiri publice, sau alte obiecte de uz public sau in proprietatea statului, cum sunt cutiile postale sau vehiculele militare.

Imaginea de mai sus arata un interesant exemplu de jilt regal de la biserica Mantuleasa din Bucuresti (un frumos monument in stil brancovenesc, renovat in 1924 – ’30, in timpul regilor Ferdinand si urmasului sau Carol II), ce l-am fotografiat la un recent tur arhitectural Case de Epoca in acea zona istorica a capitalei. Jiltul prezinta un amplu cifru al regelui Ferdinand, stilizat ca un dublu “F” spate-la-spate, el fiind monarhul care oficial a inaugurat lucrarile de restaurare. Pe creasta spetezei este de asemenea o interesanta reprezentare a coroanei de stat a Romaniei, faimoasa coroana de otel facuta din metal de tun capturat in Razboiul de Independenta de la 1877. Intregul ansamblu este redat in stil neoromanesc de faza matura, cu sculptura de discuri solare etnografice si frunze de acantus/ vita de vie, constituind un interesant exemplu de design de mobilier de ceremonie exprimat in stilul national. Cifrul Regelui Ferdinand este o raritate sa-l intalnesti in zilele noastre, jiltul prezentat in acest articol aducand inapoi din memoria acestui remarcabil suveran al tarii, care toata viata lui a incercat sa mentina un profi public cat mai demn si rezervat.

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Acest minunat exemplu din Campina dateaza, in opinia mea, din anii 1900, expunand un mix de caracteristici neoromanesti si Mic Paris, specifice fazei timpurii ale designului national. Particular neoromanesc sunt veranda in trei arce, medalioanele de ceramica colorata sau arcul in dinti de caramida de deasupra usii. Mic Paris este aspectul general al structurii, o casa vagon cu fatada la strada, cu lemnarie de usa tipica si finiala de acoperis. Casa a trecut probabil printr-o serie de renovari in timpul de mai mult de un secol al existentei sale, care au alterat sau ras parte din ornamente si alte detalii arhitecturale, cea mai agresiva asemenea interventie avand loc, in viziunea mea, in ultimii cativa ani.

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Cu toate acestea cladirea retine destule elemente si detalii originale care pastreaza caracterul sau neoromanesc timpuriu. Fotografia procesata in duo-ton de mai sus pune in evidenta si mai mult liniile definitorii ale acestei pitoresti case, furnizandu-ne o mai buna idee despre interesantul sau mix de tipuri neoromanesti si Mic Paris.

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Principalul sector neoromanesc este veranda in trei arce, o referinta la trinitatea crestina, ce se vede si in cei trei lobi formand fiecare arc. Frantura de arc este o trimitere la traditiile arhitecturale balcanic-otomane ale acestei regiuni dupa cum sunt vazute in arhitectura bisericilor brancovenesti din sec. 18 si inceputul sec. 19, o sursa principala de inspiratie pentru design-ul neoromanesc. Stalpii verandei sunt de tip etnografic, dupa cum se intalneste in casele taranesti, o alta fantana de inspiratie pentru arhitectura nationala.

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Cele mai eye catching elemente al fatadei sunt medalioanele de ceramica smaltuita care impodobesc sectorul de intrare si spatiul de zid dintre arce si ferestre. Ceramica colorata pe fatade de cladiri este o inovatie a erei victoriene, ce a avut intru-catva ecouri slabe in Romania acelei perioade, vazute mai ales in edificiile neoromanesti timpuri. Mai sus este o redare in acel material a unui medalion de biserica brancoveneasca, care la randul sau se inspira din arhitectura islamica balcanic-otomana. Sugestiv pentru neoromanesc este arcul dintat in caramida, constituind o referinta la arhitectura pre-brancoveneasca (dupa cum e exemplificat in lucratura de caramida  a bisericii Mihai Voda Church).

Casa in stil neoromanesc timpuriu, datand de la inceputul anilor 1900, Campina (©Valentin Mandache)

Imi plac in mod deosebit medalioanele de ceramica colorate in galben si albastru, ce puncteaza zidul dintre arcuri, care impreuna cu culoarea de nuanta slaba rosu a fatadei, ce la inceputurile casei a fost probabil o varietate de rosu pompeian, folosit in decorarea multor edificii neoromanesti ale fazei timpurii si mature, formeaza tricolorul steagului Romaniei, o instanta care am mai intalnit-o la alte cateva case de acest gen de design.

Placa in stil Art Nouveau de cutie de scrisori, datand din anii 1900, zona Mosilor, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Bucurestiul este o interesanta provincie Art Nouveau, localizata la periferia geografica si in multe aspecte arhitecturala a manifestarii acestui stil. De aceea design-urile Art Nouveau apar mai degraba fragmentar aici, in bucati si piese pe cladiri ce in mare sunt in stiluri conservative istoriciste de sec. 19 sau pe unele edifcii in stil neoromanesc timpuriu. Aceasta le face mai putin vizibile pentru ochiul neinitiat sau neantrenat, identificarea lor “din mers”, constituind una din activitatile mele placute de timp liber. Placa de cutie de scrisori din imaginea de mai sus este una din acele descoperiri, adornand o usa in stil Mic Paris, a unei case din anii 1900 din zona Mosilor a Bucurestiului. Literele redau, in o maniera Art Nouveau intru-catva provinciala, frunze “in bataia vantului” asa de caracteristice stilului, un fapt evocativ pentru manifestrea acestui curent artistic in coltul nostru de lume.

Reblogged from Diana Mandache: Jurnal de Istoric:

• 

Maine, 15 septembrie 2012, pe TVR 1 incepand cu ora 13, puteti viziona o noua editie a emisiunii "Ora Regelui", realizata de cunoscuta jurnalista Marilena Rotaru. Acum emisiunea poate fi vizionata online click aici

Read more… 101 more words

Cuibul Printesei, casa in copaci a Printesei Maria de la Sinaia. Carte postala veche (anii 1900), colectia Valentin si Diana Mandache.

Regina Maria a Romaniei este bine-cunoscuta pentru multiplele sale calitati artistice, de la scris, design de mobilier, la teatru. Ea de asemenea a avut reusite experiente arhitecturale, in special in domeniul designului interior (vezi remarcabilele sale creatii de la Castelul Pelisor de exemplu) sau gradinarit, idei care le-a condensat intr-un interesant eseu publicat in anii 1920 intitutlat ”My Dream-Houses“. Intru-catva mai putin cunoscut este o neobisnuita structura de casa in copaci, ilustrata in cartea postala veche de mai sus, construita urmand specificatiile detaliate ale Mariei, folosita pentru recreatia sa si a prietenilor pe vremea cand era printesa mostenitoare a Regatului Romaniei. A fost cunoscuta sub numele de “Cuibul Printesei”, localizata pe proprietatea Castelului Regal Peles in Sinaia. Mai jos este cea mai buna descriere a acestei case, care am gasit-o pana acum in decursul cercetarii mele, de Maude Parkinson, o experta in gradinarit (arhitectura peisagera, pentru cei care inteleg prin gradinarit agricultura de gospodarie) din Marea Britanie, care a lucrat pentru multi ani in serviciul Casei Regale a Romaniei:

In padurea din vecinatate, Printesa Maria, care era rangul ei atunci, si-a construit un “Crusoe”. Inteleg ca ideea i-a venit de la celebrul restaurant arboreal [suspendat in arbori, nn] din Padurea Fontainebleau, care este denumit dupa naufragiatul de pe insula Juan Fernandez.

O solida platforma de lemn a fost construita printre copaci la o inaltime considerabila de la nivelul solului, si pe ea a fost ridicata o casa ce cuprindea doua camere, o bucatarie si un salon.

Bucataria este prevazuta cu tot ce este necesar pentru a pregati simple feluri de mancare si facut ceaiul. Salonul este mobilat atractiv, cu carti din abundenta pe rafturi, materiale de desenat si pictat, etc., care pot fi gasite intotdeauna acolo.

Regina invita numai prietenii ei speciali sa-i viziteze acest “Crusoe”, si ce sarmant loc de recreere poate fi. Ferestrele si usa deschisa au vedere la cea mai minunata priveliste montana. Accesul la “Crusoe” se face prin intermediul unei scari ample, care poate fi coborata la cerere. Cand vizitatorii sunt in sigurata sus, ei raman inchisi acolo, inconjurati pe trei laturi de frunzisul copacilor, fara comunicare cu lumea de afara, cu exceptia unei linii de telegraf, pentru ca un fir conecteaza casa cu palatul. Nimic nu poate deranja calmul perfect si linistea la acea inaltime, Alteta Sa petrecand multe ore delectabile impreuna cu cei cativa norocosi din anturajul sau, in acest mic cuib. Cuib este intr-adevar cuvantul potrivit, pentru ca acesta este numele romanesc princare locul de recreere e in general cunoscut.

Maude Parkinson, “Doua zeci de ani in Romania”, Londra 1921

Apogeul stilului neoromanesc – tur arhitectural Case de Epoca

Faza matura a stilului neoromanesc s-a desfasurat intre Marea Expozitie Jubiliara Regala de la 1906 in Bucuresti, cand acest ordin national a fost popularizat publicului larg, si sfarsitul celei de a treia decade a sec. 20, cand a atins un impas la “presiunea” curentelelor artistice si arhitecturale internationale si dificultatilor de adaptare la noi tehnologii de constructie, care mai tarziu vor rezulta in fascinante hibridizari ale stilului national cu Art Deco-ul in special. Ilustratele acestui post prezinta unele dintre edificiile cele mai reprezentative in acest particular design si faza a neoromanescului, din centrul Bucurestiului.

Tur arhitectural Case de Epoca in zona istorica Piata Victoriei

Caracterul peisajului construit al zonei istorice Piata Victoriei a Bucurestiului a fost determinat in mare parte de arhitectura impodobind doua din importantele bulevarde ale orasului ce o traverseaza: Calea Victoriei, vechiul Podul Mogosoaiei, ce mai veche sosea a capitalei Romaniei, si Lascar Catargiu, o artera ce s-a deschis la sfarsitul sec. 19 ca un model al urbanismului si arhitecturii moderne din perioada Fin de Siècle, strazi ce se intalnesc in marea Piata Victoriei, ce gazduieste sediul gvernului tarii. Mostre ale acelei minunate arhitecturi istorice, vizionate la recentul tur Case de Epoca sunt prezentate in imaginile de fata.

Bucurestiul ca Micul Paris al Balcanilor – tur arhitectural Case de Epoca

Arhitectura in stil Mic Paris, ceea ce eu denumesc ca termen umbrela stilurile istoriciste de sec. 19 inspirate in special din cele frantuzesti interpretate intr-o maniera provinciala, este tipica Romaniei de la Fin de Siècle, dar si intr-o proportie mai mica restului Peninsulei Balcanice, reflectand modernizarea societatii si fuziunii in arhitectura a modelor occidentale cu forme specifice regiunii. Bucurestiul este cel mai propice loc din intreagul sud-est european unde poate fi admirata asemenea arhitectura, care din cauza marii concentrari si starii relativ bune a unui numar deloc neglijabil de cladiri in stil Mic Paris, reprezinta inca o componenta importanta a peisajului construit local. Fotografiile de fata sunt de la turul Case de Epoca de acum cateva zile, reprezentand o mostra din sarmanta multitudine de astfel de case ale Bucurestiului.

Tur arhitectural Case de Epoca – Historic Houses of Romania: “Faza tarzie a stilului neoromanesc”

Doresc sa impart cu dumneavoastra cateva mostre a magnificentei arhitecturi in stil neoromanesc, ce apartine fazei sale tarzie de dezvoltare, vizionata in timpul recentului tur arhitectural de pe 25 august ’12, ghidat de autorul blogului Case de Epoca. In termeni bazici, faza matura reprezinta o sinteza intre neoromanesc si Art Deco, sau spus diferit, arhitectura nationala a Romaniei exprimata in coordonate Art Deco, tipice perioadei dintre sfarsitul anilor 1920 si mijlocul decadei 1940. Tehnologiile moderne de contructie de dupa Primul Razboi Mondial, permiteau constructia de cladiri inalte, usoare si aerisite exprimate in arhitectura Art Deco si Modernista, care era destul de antitetica edificiilor grele, construite in special din caramida, ca niste citadele ale stilului neoromanesc, ridicate in timpul fazelor sale timpurie si matura desfasurate de patru decade deja. Aceasta a condus la o criza de expresie in cadrul stilui arhitectural indigen, ameninata de popularitatea in randul publicului a stilurilor internationale moderne, care erau adoptate la scara larga in Bucuresti din timpul anilor 1930. Stilul neoromanesc a reusit sa supravietuiasca si gaseasca noi forme de experesie, pana la momentele de cotitura istorica aduse de cel de al Doilea Razboi Mondial, prin fascinante sinteze, in special cu designurile Art Deco.

Reblogged from Diana Mandache: Jurnal de Istoric:

• 
• 
• 

Astazi, 6 septembrie, are loc la Muzeul National de Istorie a Romaniei (ora 13) vernisajul expozitiei prilejuite de aniversarea in aceasta toamna a 90 de ani de la Ceremonialul Incoronarii Suveranilor Romaniei intregite.

Read more… 67 more words

Eticheta de geamantan cu desenul unei cladiri Moderniste – Art Deco din anii 1930. Ethicheta a fost produsa in anii 1960 in moda interbelica. (©Valentin Mandache)

Cladirea de unde am plecat este o casa de apartamente utilitariana din anii 1930, situata in nord-vestul Bucurestiului, construita de CFR pentru muncitorii sai calificati, de un design ce combina trasaturi Moderniste cu Art Deco, cu unele urme de neoromanesc. Am dorit sa transmit ideea acelei arhitecturi si sentimentul mutatului de casa, prin imaginea de mai sus, care arata un fragment din unul din geamantanele mele “de epoca”, folosit in procesul de transportare, impodobit de o eticheta cu tema arhitecturala, in acord cu designul cladirii ce pana acum cateva zile ne era rezidenta.

Curte de casa aristocratica in stil Mic Paris, datand din anii 1890, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Apartamentul care acum ne e locuinta este in cadrul curtii unei mari case din anii 1890 in stil Mic Paris din zona Colina Patriarhiei a capitalei, apartinand urmasilor unei familii aristocratice, care a produs, printre altii, cativa importanti arhitecti locali si internationali. Parti din cladire, cu exceptia sectiunii in care se afla apartamentul nostru, sunt destul de darapanate, dupa cum pitoresc infatiseaza fotografiile de fata, reflectand lunga perioada de neglect cand proprietatea a fost in mainile statului comunist si post-comunist, recuperata numai relativ recent de catre proprietarii de drept. Structura inca are multe din detaliile sale originale Mic Paris, de la excelenta feronerie a portii si usii principale, frumosi pilastri corintici sau ornate deschideri de fereastra si cornise de acoperis, amplu pastrand din patina vremurilor de mult apusei perioade La Belle Époque. Trebuie sa spun, ca atunci cand contemplu noile imprejurimi, ma simt aproape in acea era, sau intr-un colt uitat al Frantei, daca tin cont de arhitectura si marii castani din fata ferestrelor, cu toate ca locul nu este foarte departe de aglomeratul centru al acestei mari metropole a Uniunii Europene.

Sper ca spatiul descris aici se va dovedi inspirator in activitatea mea din domeniul caselor de epoca romanesti!

BCurte de casa aristocratica in stil Mic Paris, datand din anii 1890, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Reblogged from Diana Mandache: Jurnal de Istoric:

Vernisajul expozitiei va avea loc  Joi 6 septembrie 2012, orele 13, la sediul MNIR (Calea Victoriei 12)

Read more… 4 more words

Pom al vietii in stil neoromanesc, casa de la mijlocul anilor 1930, zona Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Doi membrii apropiati ai familiei mele isi celebreaza ziua de nastere in august. Am considerat ca un card potrivit pentru aceasta frumoasa ocazie ar fi una din fotografiile mele arhitecturale ce infatiseaza o remarcabila redare a motivului pomului vietii in stil neoromanesc. Cardul care l-am trimis rudelor mele contine imaginea prezentata mai sus, unde pomul vietii este intrupat de flamboaianta decoratie a ferestrei de scara din partea dreapta. Aceasta descrie figurativ originile vietii reprezentate de cele trei graunte (trinitatea) de la baza vazei de flori din registrul inferior, si dupa aceea izvorarea vietii in valuri de vita de vie si struguri. Continuitatea si diversele evenimente care puncteaza viata sunt redate pe marginile verticale ale deschiderii in zid, totul culminand cu paradisul, vazut in registrul superior, unde sunt doi majestuosi pauni ce se hranesc din struguri continunti de o cupa ce are ca picior o cruce. Deschiderea de fereastra este ocupata de un panou cu reticulatii circulare, care poate fi interpretat ca un trunchi de copac (un trunchi de palmier poate, ce are de asemenea conotatii biblice) sau redarea unei ferestre de biserica medievala vitrata cu bucati circulare de geam din sticla suflata. Deschiderea este marginita de o frumoasa reprezentare de funie, un motiv omniprezent in arhitectura bisericilor romanesti si arta taraneasca. Varful ferestrei este de tip arc frant, tipic bisericilor brancovenesti ale Valahiei, care este un motiv imprumutat din arhitectura islamica a Balcanilor otomani.

Am gasit in cursul muncii mele de teren in Bucuresti patru asemenea superbe panori de fereastra in stil neoromanesc ce descriu pomul vietii, impodobind cladiri ridicate la sfarsitul anilor 1920 sau pe parcursul decadei 1930. Unul din ele, in multe privinte similar cu cel de fata, poate fi vazut si citit despre la urmatorul articol: Un magnific panou decorativ in stil neoromanesc reprezentand “Pomul Vietii”. Un altul decoreaza Vila Printului Nicolae din Cotroceni, care din pacate este acum deteriorata si desfigurata in lucrari de renovare proaste facute de proprietari ignoranti contemporani.

Adam si Eva in reprezentare Art Deco, basorelief pe pedimentul unei case de apartamente din 1929, zona Cismigiu, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Panoul Art Deco este in opinia mea, un destul de bun produs artistic, pe linii clasiciste sau chiar Rodin-iene, invintand la filozofare pe marginea simbolismului acestui cuplu in conditiile perioadei interbelice, la inceputul Marii Depresiuni Economice. Imi place altarul, cu baza in trei trepte si trei caneluri pe coloana, toate conformandu-se regulii de trei a stilului Art Deco, pe care se reazema cele doua personaje, ca doua zeitati antice, cuprinse de radiatia generata de focul sacru. Adam si Eva in aceasta instanta arata destul de androgen, ceea ce este in acord cu normele clasicismului grec de portretizare incerta a sexului personajelor.

Tema Adam si Eva in compozite statuara  din anii ’60, reprezentand cuplu de adolescenti zona Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cuplul din compozita ce dateaza de la mijlocul anilor 1960 este de asemenea o redare a temei Adam si Eva, dar in coordonatele ideologiei comuniste care pervadau viata si societatea Romaniei acelei perioade. Reprezinta o pereche de varsta Romeo-si-Julieta de adolosecenti, fara trasaturi aristocratice ca in panoul de mai sus, insa in infatisari robuste, considerate sanatoase, atribuite membrilor clasei muncitoare. Anii 1960 au reprezentat o perioada de dezghet a dictaturii, dupa dura decada si jumatate de stalinism postbelic, iar in Romania in particular, aceasta a fost reflectata in bune productii artistice si arhitecturale (vezi de exemplu remarcabilul design Modernist al hotelurilor ce impodobesc litoralul Marii Negre). Statuia exuda ceva din acea atmosfera mai optimista si in opinia mea e de un standard artistic mai bun decat basorelieful Art Deco descris mai sus.

Adam and Eve in Art Deco and 1960s communist representations, Bucharest (©Valentin Mandache)

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Atractivele lampi prezentate in aceste imagini adorna intrarea monumentala a Casei Monteoru din Bucuresti, o mare resedinta de oras boiereasca, construita in stilul Beaux Arts, specia frantuzeasca a acestuia, ce aliniaza Calea Victoriei, una din strazile traditional prestigioase ale Bucurestiului. Stilul lampilor apartine fazei timpurii a neoromanescului, fiind, in opinia mea, proiectate de arhitectul Ion Mincu, care a condus lucrari de remodelare majora a edificiului, incheiate in 1889.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Ce ma face sa atribui aceste lampi lui Mincu, sunt doua elemente care tradeaza maniea sa de design. Cel mai evident este constituit de “tepusele” ce impodobesc ca o coroana iesita din proportiile normale varful artefactului. Celalalt element este in delineatia ferestrelor  lampii.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Am observat in cursul muncii mele de teren la casele lui Mincu din Bucuresti, tendinta sa de a proiecta anumite elemente arhitecturale, in special cele plasate pe marginile edificiului sau altor componente majore, de dimensiuni anormale, ca si cum te-ai uita la ele printr-o lupa. Exemple sunt “tepusele” ce adorna ulucele de streasina la Casa Lahovary (1886), prima casa neoromaneasca, sau ornamentele gardului de fier din fata Scolii Centrale de Fete (1890). Acea tendinta este de asemenea mentionata in biografia lui Mincu scrisa de Mihail Caffe (Editura Stiintifica, 1960), cu privire la cum aratau schitele sale. Tepusele de lampa iesite din optica normala, vazute in aceste fotografii, sunt in felul acela de exprimare artistica, care in opinia mea divulga autorul lor.

Cel de al doilea element Mincu este forma ferestrei de lampa, proiectata ca o usa de biserica in miniatura, modelata dupa exemple gasite la catedrala Curtea de Arges sau la Biserica Coltei din Bucuresti. Mincu foloseste acest tip de fereastra si pentru designul interior al catedralei episcopale din Constanta, pe care l-a completat in 1895.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Lampile, prin aceste caracteristici, pe care le atribui lui Ion Mincu, au un aspect remarcabil, in mod cert atragand placut atentia vizitatorilor si trecatorilor, imprimand un plus de personalitate Casei Monteoru. Acest tip de design a fost mai tarziu folosit si de alti arhitecti, multi dintre ei fosti studenti ai lui Mincu, pentru unele din cele mai prestigioase cladiri in stil neoromanesc, care inca impodobesc orasul.