Balcic, o statiune regala a litoralului Marii Negre

Azi cea mai mare parte a litoralului Romanesc este, cu exceptia zonei de la gurile Dunarii, un ses in general neinteresant, punctat de uriase facilitati industriale si cartiere sau hoteluri gri din perioada comunista. Tara a avut totusi intre 1913 – 1916 si 1918 – 1940 un tarm stancos, cu viste spectaculare, care este acum parte a Bulgariei. In perioada interbelica Regina Maria a construit in orasul port Balcic (anticul Dionysopolis, fondat de colonisti greci a in sec. 7 Inaintea Erei Noastre), cel mai frumos palat de vilegiatura al sau, inzestrat cu o magnifica gradina si o multitudine de case de oaspeti, intr-o perioada desfasurata intre 1927 si 1936. Unii din cei mai buni arhitecti romani ai timpului au contribuit acolo cu creatiile lor, printre ei numarandu-se Emil Gunes sau Henriette Delavrancea Gibory. Luand exemplul reginei, multi cetateni instariti a ridicat de asemenea rezidente de vara in statiune, de o calitate arhitecturala superba, care inca exista si sunt bine ingrijite. Coasta din jurul Balcicului este orientata spre sud, protejata de o serie de faleze si dealuri stancoase abrupte de vanturile reci si vremea de iarna aspra ce vine prin intermediul Stepei Pontice tocmai din Siberia, afectand restul tarii.

Perioada interbelica a fost astfel o epoca glorioasa pentru Balcic, ca statiune pentru personalitatile Romaniei de atunci care isi petreceau verile in comfortul vilelor de pe tarm, si ca un loc ce stimula creatia prin constituirea unei remarcabile colonii de pictori si scriitori, cu totii beneficiind de intensa lumina a soarelui sudic, imbietorul peisaj de coasta si bucurandu-se de primirea pitorestii comunitati locale constituita in importanta parte din turci, tatari si bulgari.

Balcic - villa Tenha Yuvah - Diana Mandache collection

Balcic – vila Tenha Yuvah (turco-tatara pentru “Cuibul Linistit”) din cadrul complexului Palatului Regal – Diana Mandache collection

Regina Maria si Familia Regala au petrecut multe marete vacante la palatul si gradinile sale din Balcic, deseori facand plimbari cu barca cu motor in marea de-a lungul plajei. Totul exuda fericirea si bunastarea tipica acelei perioade a istoriei, asemanator cum alti aristocrati europeni, oameni cu avere sau artisti faimosi se bucurau de locuri in Mediterana sau Golful Mexic.

Romanian Royals enjoying a boat ride, Balcic - Diana Mandache collection

Romanian Royals enjoying a boat ride, Balchik – Diana Mandache collection

Remarcabil pentru Balcic si vremurile cand Maria l-a pus pe harta turistica ca un taram idilic, era contrastul ca intre lumi aparte cu viata si aspiratiile comunitatilor de pe malul Marii Negre al Uniunii Sovietice, granita nefiind prea departe. Anii infloritori ai Balcicului ca statiune regala s-au suprapus cu teroarea lui Stalin, epurarile partidului, executiile si trimiterea la inchisoare a nenumarate suflete nevinovate. Romania in mai putin de o decada dupa ce Maria si-a construit palatul sau pontic, a devenit una dintre primele victime ale imperiului comunist vecin.

This post has initially been published on Diana Mandache’s weblog under our joint authorship.

Ansamblu de usa in stil neoromanesc tarziu

Late Neo-Romanian style doorway assembly, house buit in the early-1930s, Cotroceni area, Bucharest (©Valentin Mandache)

In cursul studiului stilului neoromanesc a trebuit sa divizez evolutia acestuia in trei principale faze. Cea timpurie, care a tinut de la initierea acestuia in 1886 de catre arhitectul Ion Mincu cu edificiul in Casa Lahovary, pana in 1906 cand a avut loc Expozitia Jubiliara Regala, ce a aratat publicului grandioasele sale pavilioane, multe proiectate intr-o maniera elevata si unitara care a “canonizat” astfel stilul, marcand inceputul fazei sale mature. Aceasta a atins un apogeu dupa victoria tarii in Marele Razboi si subsecvent in decada anilor 1920, cand neoromanescul a fost adoptat la nivelul intregii Romanii interbelice. Sfarsitul anilor ’20, si decada anilor 1930 a fost martora cresterii in popularitate si ulterior prevalentei stilurilor internationale Art Deco si Modernist, inducand o criza de expresie in neoromanesc, marcand faza sa tarzie de dezvoltare. Stilul national a reusit sa se mentina in competitie printr-o imaginativa sinteza cu forme Art Deco si de inspiratie mediteraneana, rezultand in design-uri extrem de interesante. Evolutia stilului practic s-a incheiat odata cu instaurarea comunismului in iarna lui 1947, sub impactul ideologiei si prioritatilor arhitecturale ale noului regim. A continuat sa genereze totusi ecouri pentru alte doua decade in forme vernaculare si in motive utilizate pe unele edificii postbelice.

Ansamblul de usa si poarta la strada prezentat in imaginea de mai sus apartine prin trasaturile designului si perioada cand a fost construit fazei tarzii de dezvoltare a stilului neoromanesc. Poarta de fier forjat este inspirata din cea a usilor de biserica sau altar brancovenesti, dar exprimata in coordonate apropitate de Art Deco. Cei doi stalpi de poarta sunt o reducere la abstract a unor clopotnite sau turnuri de citadela, in conformitate cu mesajul national-romantic al stilului. Usa este prevazuta cu o serie de panouri patrate punctate fiecare de un disc central, care poate fi inteles ca esenta unui disc solar etnografic sau interpetarea unei cruci grecesti. Zidul din jurul usii este o adaptare a unei deschideri de usa de biserica redusa la esenta coordonatelor Art Deco. Ansamblul de fata dateaza de la inceputul anilor ’30, iar anii urmatori ai decadei vor produce si mai captivante forme de neoromanesc in “ambient” Art Deco, unice acestei tari, ce practic nu se mai gasesc in nici alt colt al planetei.

Raze de soare Art Deco

Art Deco sunbursts

Raze de soare in maniera “Art Deco” vazute in vara lui 2012, zona Grivita – Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sunt un mare fan al panourilor cu reprezentari optimiste in stil Art Deco, cum sunt cele ce depicteaza raze de soare izbucnind, curcubee sau tema marilor sudului. In sensul acesta am pus in juxtapozitie aici o izbucnire reala de raze solare, fotografiata in vara anului trecut in zona Grivita – Domenii, care inca pastreaza mult din sarmul interbelic cand cartierele au fost in mare parte construite, intr-o perioada cand stilul Art Deco era in voga in Bucuresti, si emblema unei companii de asigurari, ornament ce dateaza din era Art Deco, situat pe o cladire din anii 1930 in centrul capitalei. Privind la razele naturale alaturate celor arhitecturale, este mai usor sa intelegem mesajul de optimism si incredere exudat de panourile Art Deco ale orasului si de cultura sofisticata a acelor minunate vremuri din istoria arhitecturii.

Art Deco sunbursts

Motivul Art Deco al razelor de soare izbucnind, ca parte a compozitiei emblemei unei companii de asigurari interbelice, zona Universitate, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Jilt de biserica regal cu cifrul Regelui Ferdinand

Jilt de biserica regal cu cifrul regelui Ferdinand (dublul “F”), biserica Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Un numar de biserici de rit ortodox din Bucuresti si alte locuri importante din Romania contin jilturi ceremoniale, numite “tron”, datand de cele mai multe ori din perioada dinastiei de Hohenzollern – Sigmaringen (1866-1947), destinate pentru uzul mitropolitului/ patriarhului si al sefului de stat care a vizitat, consacrat sau re-consacrat acel edificiu. Jiltul destinat suveranului (doua jilturi daca acesta era insotit de regina) de obicei infatisa cifrul capului incoronat care prima oara vizita, asista sau isi dadea binecuvantarea la acele importante ceremonii, cateodata continand si alte motive embelmatice ale regalitatii romanesti, cum ar fi coroana sau stema regala. Un cifru regal este o monograma a monarhului in domnie, formal aprobata si folosita pe documente oficiale sau infatisata pe cladiri publice, sau alte obiecte de uz public sau in proprietatea statului, cum sunt cutiile postale sau vehiculele militare.

Imaginea de mai sus arata un interesant exemplu de jilt regal de la biserica Mantuleasa din Bucuresti (un frumos monument in stil brancovenesc, renovat in 1924 – ’30, in timpul regilor Ferdinand si urmasului sau Carol II), ce l-am fotografiat la un recent tur arhitectural Case de Epoca in acea zona istorica a capitalei. Jiltul prezinta un amplu cifru al regelui Ferdinand, stilizat ca un dublu “F” spate-la-spate, el fiind monarhul care oficial a inaugurat lucrarile de restaurare. Pe creasta spetezei este de asemenea o interesanta reprezentare a coroanei de stat a Romaniei, faimoasa coroana de otel facuta din metal de tun capturat in Razboiul de Independenta de la 1877. Intregul ansamblu este redat in stil neoromanesc de faza matura, cu sculptura de discuri solare etnografice si frunze de acantus/ vita de vie, constituind un interesant exemplu de design de mobilier de ceremonie exprimat in stilul national. Cifrul Regelui Ferdinand este o raritate sa-l intalnesti in zilele noastre, jiltul prezentat in acest articol aducand inapoi din memoria acestui remarcabil suveran al tarii, care toata viata lui a incercat sa mentina un profi public cat mai demn si rezervat.

Imagini de la turul arhitectural “Faza tarzie a stilului neoromanesc” din 25 august ’12

Tur arhitectural Case de Epoca – Historic Houses of Romania: “Faza tarzie a stilului neoromanesc”

Doresc sa impart cu dumneavoastra cateva mostre a magnificentei arhitecturi in stil neoromanesc, ce apartine fazei sale tarzie de dezvoltare, vizionata in timpul recentului tur arhitectural de pe 25 august ’12, ghidat de autorul blogului Case de Epoca. In termeni bazici, faza matura reprezinta o sinteza intre neoromanesc si Art Deco, sau spus diferit, arhitectura nationala a Romaniei exprimata in coordonate Art Deco, tipice perioadei dintre sfarsitul anilor 1920 si mijlocul decadei 1940. Tehnologiile moderne de contructie de dupa Primul Razboi Mondial, permiteau constructia de cladiri inalte, usoare si aerisite exprimate in arhitectura Art Deco si Modernista, care era destul de antitetica edificiilor grele, construite in special din caramida, ca niste citadele ale stilului neoromanesc, ridicate in timpul fazelor sale timpurie si matura desfasurate de patru decade deja. Aceasta a condus la o criza de expresie in cadrul stilui arhitectural indigen, ameninata de popularitatea in randul publicului a stilurilor internationale moderne, care erau adoptate la scara larga in Bucuresti din timpul anilor 1930. Stilul neoromanesc a reusit sa supravietuiasca si gaseasca noi forme de experesie, pana la momentele de cotitura istorica aduse de cel de al Doilea Razboi Mondial, prin fascinante sinteze, in special cu designurile Art Deco.

This slideshow requires JavaScript.

Pom al vietii in stil neoromanesc ca felicitare de zi de nastere

Pom al vietii in stil neoromanesc, casa de la mijlocul anilor 1930, zona Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Doi membrii apropiati ai familiei mele isi celebreaza ziua de nastere in august. Am considerat ca un card potrivit pentru aceasta frumoasa ocazie ar fi una din fotografiile mele arhitecturale ce infatiseaza o remarcabila redare a motivului pomului vietii in stil neoromanesc. Cardul care l-am trimis rudelor mele contine imaginea prezentata mai sus, unde pomul vietii este intrupat de flamboaianta decoratie a ferestrei de scara din partea dreapta. Aceasta descrie figurativ originile vietii reprezentate de cele trei graunte (trinitatea) de la baza vazei de flori din registrul inferior, si dupa aceea izvorarea vietii in valuri de vita de vie si struguri. Continuitatea si diversele evenimente care puncteaza viata sunt redate pe marginile verticale ale deschiderii in zid, totul culminand cu paradisul, vazut in registrul superior, unde sunt doi majestuosi pauni ce se hranesc din struguri continunti de o cupa ce are ca picior o cruce. Deschiderea de fereastra este ocupata de un panou cu reticulatii circulare, care poate fi interpretat ca un trunchi de copac (un trunchi de palmier poate, ce are de asemenea conotatii biblice) sau redarea unei ferestre de biserica medievala vitrata cu bucati circulare de geam din sticla suflata. Deschiderea este marginita de o frumoasa reprezentare de funie, un motiv omniprezent in arhitectura bisericilor romanesti si arta taraneasca. Varful ferestrei este de tip arc frant, tipic bisericilor brancovenesti ale Valahiei, care este un motiv imprumutat din arhitectura islamica a Balcanilor otomani.

Am gasit in cursul muncii mele de teren in Bucuresti patru asemenea superbe panori de fereastra in stil neoromanesc ce descriu pomul vietii, impodobind cladiri ridicate la sfarsitul anilor 1920 sau pe parcursul decadei 1930. Unul din ele, in multe privinte similar cu cel de fata, poate fi vazut si citit despre la urmatorul articol: Un magnific panou decorativ in stil neoromanesc reprezentand “Pomul Vietii”. Un altul decoreaza Vila Printului Nicolae din Cotroceni, care din pacate este acum deteriorata si desfigurata in lucrari de renovare proaste facute de proprietari ignoranti contemporani.

Adam si Eva in reprezentari Art Deco si comunista din anii ’60

Cuplul primordial, Adam si Eva, este o tema predilecta in artele vizuale. Decoratia arhitecturala nu face exceptie in aceasta privinta. Am gasit in timpul muncii mele de teren in Bucuresti doua asemenea reprezentari, un basorelief in stilul Art Deco impodobind pedimentul intrarii unei case de apartamente construita in 1929, si o statue, parte din designul de gradina a curtii unui bloc comunist de la mijlocul anilor 1960, amandoua prezentate in fotografiile de mai jos.

Adam si Eva in reprezentare Art Deco, basorelief pe pedimentul unei case de apartamente din 1929, zona Cismigiu, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Panoul Art Deco este in opinia mea, un destul de bun produs artistic, pe linii clasiciste sau chiar Rodin-iene, invintand la filozofare pe marginea simbolismului acestui cuplu in conditiile perioadei interbelice, la inceputul Marii Depresiuni Economice. Imi place altarul, cu baza in trei trepte si trei caneluri pe coloana, toate conformandu-se regulii de trei a stilului Art Deco, pe care se reazema cele doua personaje, ca doua zeitati antice, cuprinse de radiatia generata de focul sacru. Adam si Eva in aceasta instanta arata destul de androgen, ceea ce este in acord cu normele clasicismului grec de portretizare incerta a sexului personajelor.

Tema Adam si Eva in compozite statuara  din anii ’60, reprezentand cuplu de adolescenti zona Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cuplul din compozita ce dateaza de la mijlocul anilor 1960 este de asemenea o redare a temei Adam si Eva, dar in coordonatele ideologiei comuniste care pervadau viata si societatea Romaniei acelei perioade. Reprezinta o pereche de varsta Romeo-si-Julieta de adolosecenti, fara trasaturi aristocratice ca in panoul de mai sus, insa in infatisari robuste, considerate sanatoase, atribuite membrilor clasei muncitoare. Anii 1960 au reprezentat o perioada de dezghet a dictaturii, dupa dura decada si jumatate de stalinism postbelic, iar in Romania in particular, aceasta a fost reflectata in bune productii artistice si arhitecturale (vezi de exemplu remarcabilul design Modernist al hotelurilor ce impodobesc litoralul Marii Negre). Statuia exuda ceva din acea atmosfera mai optimista si in opinia mea e de un standard artistic mai bun decat basorelieful Art Deco descris mai sus.

Adam and Eve in Art Deco and 1960s communist representations, Bucharest (©Valentin Mandache)

Balcoane vitrate din diferite ere arhitecturale

Va prezint aici trei interesante imagini de balcoane/ verande vitrate care tin de cele trei stiluri principale ce caracterizeaza arhitectura istorica a Bucurestiului: stilul Mic Paris (ultimul sfert al sec. 19, pana la Primul Razboi Mondial), neoromanesc (sfarsitul sec. 19 – ultima parte a anilor ’40) si Art Deco (anii 1930 si ’40). Din studiile mele in teren, am gasit ca de obicei structurile vitrate nu sunt contemporanre cu cladirea originala, dar adaugate ca o impodobire sau imbunatatire in lucrari de renovare in prima sau a doua decada dupa ce constructia a fost pusa in loc. Principala atractie a unei structuri vitrate, fie ea balcon, usa conservator, sau fantana de lumina, este de fapt flamboaianta sa lucratura in fier, scheletul metalic ce o sustine, exemplificata aici mai ales in cea de a doua fotografie ce arata un balcon vitrat neoromanesc. Cateodata mai supravietuiesc bucati de sticla, geamuri originale in cadrul structurii sustinatoare de fier, care in cazul designurilor istoriciste de sec. 19 Mic Paris se prezinta in frumoase nuante tipice sticlei colorate din epoca victoriana.

Balcon vitrat in stil Mic Paris, casa din anii 1890, zona Gradina Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Balcon vitrat in stil neoromanesc, casa de la sfarsitul anilor 1920, zona Cotroceni, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Balcon vitrat Art Deco, casa de la mijlocul anilor 1920, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Aceasta est o mica copertina de usa de un tip ce apartine stilului neoromanesc tarziu, care s-a desfasurat intre sfarsitul anilor 1920 si sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial. Acea faza de dezvoltare a designului arhitectural national romanesc este caracterizata de o reducere la fundamental a registrului decorativ, deseori exprimat in coordonate Art Deco si uneori Moderniste, intr-un mediu ce utiliza cu predilectie tehnologii de constructie moderne ca betonul armat, sticla si otelul. Trasaturile acestei coperine sunt clar reduse la esential, in special consolele arcuite, impodobite cu simbolul funiei, un motiv religios si de asemenea etnografic. Structura mai contine si alte elemente etnografice, redate in aceiasi maniera abstracta. Intreg ansamblul se integreaza destul de armonios cu restul arhitecturii casei, rezultand astfel intr-un interesant design neoromanesc.

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Varf de cladire Art Deco bucuresteana

Varf de cladiere Art Deco bucuresteana, zona Colina Patriarhiei (©Valentin Mandache)

Aceasta cladire nu este ceva sa scrii despre ea acasa daca o privesti la nivelul strazii sau primele etaje, dar varful este cu totul alta poveste, dupa cum marturiseste fotografia de mai sus. Mie imi da impresia unei cascade sau cataracte prin multitudinea de trepte in unghi drept si nervuri verticle care o impodobesc. Regula de trei, inspirata din mitologia egipteana, asa de populara in era cand stilul Art Deco a fost in voga, este evidenta in numarul de benzi delimitate de nervuri si de gruparea anamblului de trepte de la varful edificiului. Se poate vedea de asemenea o aluzie la tema pachebotului transoceanic prin elemente ca fereastra hublou de la centru, cele doua mici catarge ce flancheaza nervurile verticale, si impresia generala de punte de comanda a unui vas oceanic pentru aceasta deosebita structura de varf de cladire.

Balcon Art Deco semicilindric

Am gasit acest mic si exquisit detaliu Art Deco in timpul unuia din tururile arhitecturale Case de Epoca in zona Colina Patriarhiei a Bucurestiului. Formeaza parte a verandei de acoperis a unei case construita spre sfarsitul anilor ’30, proiectata pe o tema de pachebot transoceanic, asa de tipica stilului Art Deco bucurestean. Balconul si gardul verandei sunt clar inspirate dintr-o tema nautica, cum e postul de observatie/ cusca din varful provei marilor vapoare ale acelor vremuri. Mai jos acest balcon semicircular e prezentat in sase imagini cu diferite secvente de procesare si filtre, care sper sa transmita mai bine frumoasele lui proportii si context arhitectural.

Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Art Deco in arsita noptii

Detalii Art Deco in arsita noptii, zona Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Bucurestiul trece, ca multe alte locuri din emisfera nordica, printr-un teribil val de caldura, ce se desfasoara deja de o luna si continua cu aceiasi, daca nu mai mare, intensitate. Orasul in aceasta perioada a trecut prin temperaturi de 35 – 37 centigrade sau chiar mai mari, care in opinia mea sunt semne ale schimbarii climatului global. Noptile sunt de asemenea mai mult decat calde, multi oameni plimbandu-se pe strada, in parc sau stand la balcon la ore foarte tarzii. Am fost unul din ei, mergand noaptea in ultimile cateva zile pe stazile cartierului Domenii, care este aproape de unde curent locuiesc. A fost ridicat in perioada interbelica, continand multe exemple superbe de arhitectura Art Deco. Am gasit foarte interesant sa observ cum formele arhitecturale si tot felul de alte detalii arata in clar-obscurul strazilor rezidentiale discret luminate de acolo. Diveresele decoratii, motive care impodobesc vechile case parca mocnesc si vibreaza in aerul cald, iar insectele zburatoare ce se inghesuie in jurul becurilor completeaza atmosfera exotica, ce coincide cu tema marilor sudului (motive florale ale junglei, raze de soare, forme de pacheboturi transoceanice, etc.) atat de predilecta a arhitecturii Art Deco a Bucurestiului. Aici sunt prezentate doua intrari in stil Art Deco, fotografiate la acele ore tarzii, care cred ca transmit ceva din ce am vazut si gandit destre arhitectura Bucurestiului in arsita noptii.

Detalii Art Deco in arsita noptii, zona Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Stalp etnografic de veranda

Stalp etnografic de veranda, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Am putut detecta in mod cert un trend in cadrul arhitecturii neoromanesti de a folosi din abundenta motive etnografice, care s-a desfasurat inte sfarsitul anilor 1920 si al decadei 1930, ce transcede fazele sale de dezvoltare matura si tarzie, exprimat in special in structuri din lemn sculptat cum ar fi verande, balustri de scari, balcoane, ansambluri de usi, etc. Stalpul de lemn, de veranda, in imaginile prezentate aici, de extraordinara calitate a designului si executiei, este un asemenea exemplu, inspirat din arta taraneasca din sudul Romaniei.

Stalp etnografic de veranda, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Arhitectura de inspiratie spaniola in Bucurestiul interbelic

Imaginea, in culori adevarate (mai sus) si inversate (mai jos), infatiseaza un coridor intre poarta la strada si gradina unei case de la sfarsitul anilor 1930 din zona Gradina Icoanei a Bucurestiului, intr-unul din stilurile inspirate din zona Mediteranei, dezvoltate in acei ani prosperi pentru economia romaneasca, dupa Marea Depresiune si inainte de conflagratia celui de al Doilea Razboi Mondial. Designul particular al acestui edificiu, proiectat de arhitectul George Damian, modeleaza pe cel al unei case nobiliare medievale spaniole, imaginata sub soarle arzator iberian, care este foarte potrivit pentru mijocul verilor de pe aceste meleaguri, cand temperaturile se apropie de multe ori de 40 centigrade pentru saptamani intregi, cum este cazul acestui iulie 2012.

Arhitectura de inspiratie spaniola in Bucurestiul interbelic (©Valentin Mandache)

Arhitectura de inspiratie spaniola in Bucurestiul interbelic (©Valentin Mandache)

iPhone photo of the day: fragmente de pardoseala Art Deco

Intorcandu-ma pe jos acasa din centrul Bucurestiului, am gasit acest frumos aranjament de atractive fragmente de pardoseala de ciment ornamentat, din era Art Deco bucuresteana, prosperii si sofisticati ani ’30, acum la opt decade diferenta, asezate langa un copac de pe poteca de pietoni. Location: Domenii quarter, Bucharest. (c)Valentin Mandache

20120628-223314.jpg