Ansamblu de usa in stil neoromanesc tarziu

Late Neo-Romanian style doorway assembly, house buit in the early-1930s, Cotroceni area, Bucharest (©Valentin Mandache)

In cursul studiului stilului neoromanesc a trebuit sa divizez evolutia acestuia in trei principale faze. Cea timpurie, care a tinut de la initierea acestuia in 1886 de catre arhitectul Ion Mincu cu edificiul in Casa Lahovary, pana in 1906 cand a avut loc Expozitia Jubiliara Regala, ce a aratat publicului grandioasele sale pavilioane, multe proiectate intr-o maniera elevata si unitara care a “canonizat” astfel stilul, marcand inceputul fazei sale mature. Aceasta a atins un apogeu dupa victoria tarii in Marele Razboi si subsecvent in decada anilor 1920, cand neoromanescul a fost adoptat la nivelul intregii Romanii interbelice. Sfarsitul anilor ’20, si decada anilor 1930 a fost martora cresterii in popularitate si ulterior prevalentei stilurilor internationale Art Deco si Modernist, inducand o criza de expresie in neoromanesc, marcand faza sa tarzie de dezvoltare. Stilul national a reusit sa se mentina in competitie printr-o imaginativa sinteza cu forme Art Deco si de inspiratie mediteraneana, rezultand in design-uri extrem de interesante. Evolutia stilului practic s-a incheiat odata cu instaurarea comunismului in iarna lui 1947, sub impactul ideologiei si prioritatilor arhitecturale ale noului regim. A continuat sa genereze totusi ecouri pentru alte doua decade in forme vernaculare si in motive utilizate pe unele edificii postbelice.

Ansamblul de usa si poarta la strada prezentat in imaginea de mai sus apartine prin trasaturile designului si perioada cand a fost construit fazei tarzii de dezvoltare a stilului neoromanesc. Poarta de fier forjat este inspirata din cea a usilor de biserica sau altar brancovenesti, dar exprimata in coordonate apropitate de Art Deco. Cei doi stalpi de poarta sunt o reducere la abstract a unor clopotnite sau turnuri de citadela, in conformitate cu mesajul national-romantic al stilului. Usa este prevazuta cu o serie de panouri patrate punctate fiecare de un disc central, care poate fi inteles ca esenta unui disc solar etnografic sau interpetarea unei cruci grecesti. Zidul din jurul usii este o adaptare a unei deschideri de usa de biserica redusa la esenta coordonatelor Art Deco. Ansamblul de fata dateaza de la inceputul anilor ’30, iar anii urmatori ai decadei vor produce si mai captivante forme de neoromanesc in “ambient” Art Deco, unice acestei tari, ce practic nu se mai gasesc in nici alt colt al planetei.

Raze de soare Art Deco

Raze de soare in maniera “Art Deco” vazute in vara lui 2012, zona Grivita – Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sunt un mare fan al panourilor cu reprezentari optimiste in stil Art Deco, cum sunt cele ce depicteaza raze de soare izbucnind, curcubee sau tema marilor sudului. In sensul acesta am pus in juxtapozitie aici o izbucnire reala de raze solare, fotografiata in vara anului trecut in zona Grivita – Domenii, care inca pastreaza mult din sarmul interbelic cand cartierele au fost in mare parte construite, intr-o perioada cand stilul Art Deco era in voga in Bucuresti, si emblema unei companii de asigurari, ornament ce dateaza din era Art Deco, situat pe o cladire din anii 1930 in centrul capitalei. Privind la razele naturale alaturate celor arhitecturale, este mai usor sa intelegem mesajul de optimism si incredere exudat de panourile Art Deco ale orasului si de cultura sofisticata a acelor minunate vremuri din istoria arhitecturii.

Motivul Art Deco al razelor de soare izbucnind, ca parte a compozitiei emblemei unei companii de asigurari interbelice, zona Universitate, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sigla Scolii Centrale de Fete

Sigla Scolii Centrale de Fete (vezi abreviatia “SCF), incadrata intr-o stilizare de serafim, ca ornament de ceramica smaltuita, populara in epoca victoriana, pe fatada la strada a acestui renumit liceu bucurestean, opera arhitecturlui Ion Mincu, in stil neoromanesc timpuriu, 1891. (©Valentin Mandache)

Jilt de biserica regal cu cifrul Regelui Ferdinand

Jilt de biserica regal cu cifrul regelui Ferdinand (dublul “F”), biserica Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Un numar de biserici de rit ortodox din Bucuresti si alte locuri importante din Romania contin jilturi ceremoniale, numite “tron”, datand de cele mai multe ori din perioada dinastiei de Hohenzollern – Sigmaringen (1866-1947), destinate pentru uzul mitropolitului/ patriarhului si al sefului de stat care a vizitat, consacrat sau re-consacrat acel edificiu. Jiltul destinat suveranului (doua jilturi daca acesta era insotit de regina) de obicei infatisa cifrul capului incoronat care prima oara vizita, asista sau isi dadea binecuvantarea la acele importante ceremonii, cateodata continand si alte motive embelmatice ale regalitatii romanesti, cum ar fi coroana sau stema regala. Un cifru regal este o monograma a monarhului in domnie, formal aprobata si folosita pe documente oficiale sau infatisata pe cladiri publice, sau alte obiecte de uz public sau in proprietatea statului, cum sunt cutiile postale sau vehiculele militare.

Imaginea de mai sus arata un interesant exemplu de jilt regal de la biserica Mantuleasa din Bucuresti (un frumos monument in stil brancovenesc, renovat in 1924 – ’30, in timpul regilor Ferdinand si urmasului sau Carol II), ce l-am fotografiat la un recent tur arhitectural Case de Epoca in acea zona istorica a capitalei. Jiltul prezinta un amplu cifru al regelui Ferdinand, stilizat ca un dublu “F” spate-la-spate, el fiind monarhul care oficial a inaugurat lucrarile de restaurare. Pe creasta spetezei este de asemenea o interesanta reprezentare a coroanei de stat a Romaniei, faimoasa coroana de otel facuta din metal de tun capturat in Razboiul de Independenta de la 1877. Intregul ansamblu este redat in stil neoromanesc de faza matura, cu sculptura de discuri solare etnografice si frunze de acantus/ vita de vie, constituind un interesant exemplu de design de mobilier de ceremonie exprimat in stilul national. Cifrul Regelui Ferdinand este o raritate sa-l intalnesti in zilele noastre, jiltul prezentat in acest articol aducand inapoi din memoria acestui remarcabil suveran al tarii, care toata viata lui a incercat sa mentina un profi public cat mai demn si rezervat.

Pom al vietii in stil neoromanesc ca felicitare de zi de nastere

Pom al vietii in stil neoromanesc, casa de la mijlocul anilor 1930, zona Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Doi membrii apropiati ai familiei mele isi celebreaza ziua de nastere in august. Am considerat ca un card potrivit pentru aceasta frumoasa ocazie ar fi una din fotografiile mele arhitecturale ce infatiseaza o remarcabila redare a motivului pomului vietii in stil neoromanesc. Cardul care l-am trimis rudelor mele contine imaginea prezentata mai sus, unde pomul vietii este intrupat de flamboaianta decoratie a ferestrei de scara din partea dreapta. Aceasta descrie figurativ originile vietii reprezentate de cele trei graunte (trinitatea) de la baza vazei de flori din registrul inferior, si dupa aceea izvorarea vietii in valuri de vita de vie si struguri. Continuitatea si diversele evenimente care puncteaza viata sunt redate pe marginile verticale ale deschiderii in zid, totul culminand cu paradisul, vazut in registrul superior, unde sunt doi majestuosi pauni ce se hranesc din struguri continunti de o cupa ce are ca picior o cruce. Deschiderea de fereastra este ocupata de un panou cu reticulatii circulare, care poate fi interpretat ca un trunchi de copac (un trunchi de palmier poate, ce are de asemenea conotatii biblice) sau redarea unei ferestre de biserica medievala vitrata cu bucati circulare de geam din sticla suflata. Deschiderea este marginita de o frumoasa reprezentare de funie, un motiv omniprezent in arhitectura bisericilor romanesti si arta taraneasca. Varful ferestrei este de tip arc frant, tipic bisericilor brancovenesti ale Valahiei, care este un motiv imprumutat din arhitectura islamica a Balcanilor otomani.

Am gasit in cursul muncii mele de teren in Bucuresti patru asemenea superbe panori de fereastra in stil neoromanesc ce descriu pomul vietii, impodobind cladiri ridicate la sfarsitul anilor 1920 sau pe parcursul decadei 1930. Unul din ele, in multe privinte similar cu cel de fata, poate fi vazut si citit despre la urmatorul articol: Un magnific panou decorativ in stil neoromanesc reprezentand “Pomul Vietii”. Un altul decoreaza Vila Printului Nicolae din Cotroceni, care din pacate este acum deteriorata si desfigurata in lucrari de renovare proaste facute de proprietari ignoranti contemporani.

Adam si Eva in reprezentari Art Deco si comunista din anii ’60

Cuplul primordial, Adam si Eva, este o tema predilecta in artele vizuale. Decoratia arhitecturala nu face exceptie in aceasta privinta. Am gasit in timpul muncii mele de teren in Bucuresti doua asemenea reprezentari, un basorelief in stilul Art Deco impodobind pedimentul intrarii unei case de apartamente construita in 1929, si o statue, parte din designul de gradina a curtii unui bloc comunist de la mijlocul anilor 1960, amandoua prezentate in fotografiile de mai jos.

Adam si Eva in reprezentare Art Deco, basorelief pe pedimentul unei case de apartamente din 1929, zona Cismigiu, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Panoul Art Deco este in opinia mea, un destul de bun produs artistic, pe linii clasiciste sau chiar Rodin-iene, invintand la filozofare pe marginea simbolismului acestui cuplu in conditiile perioadei interbelice, la inceputul Marii Depresiuni Economice. Imi place altarul, cu baza in trei trepte si trei caneluri pe coloana, toate conformandu-se regulii de trei a stilului Art Deco, pe care se reazema cele doua personaje, ca doua zeitati antice, cuprinse de radiatia generata de focul sacru. Adam si Eva in aceasta instanta arata destul de androgen, ceea ce este in acord cu normele clasicismului grec de portretizare incerta a sexului personajelor.

Tema Adam si Eva in compozite statuara  din anii ’60, reprezentand cuplu de adolescenti zona Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cuplul din compozita ce dateaza de la mijlocul anilor 1960 este de asemenea o redare a temei Adam si Eva, dar in coordonatele ideologiei comuniste care pervadau viata si societatea Romaniei acelei perioade. Reprezinta o pereche de varsta Romeo-si-Julieta de adolosecenti, fara trasaturi aristocratice ca in panoul de mai sus, insa in infatisari robuste, considerate sanatoase, atribuite membrilor clasei muncitoare. Anii 1960 au reprezentat o perioada de dezghet a dictaturii, dupa dura decada si jumatate de stalinism postbelic, iar in Romania in particular, aceasta a fost reflectata in bune productii artistice si arhitecturale (vezi de exemplu remarcabilul design Modernist al hotelurilor ce impodobesc litoralul Marii Negre). Statuia exuda ceva din acea atmosfera mai optimista si in opinia mea e de un standard artistic mai bun decat basorelieful Art Deco descris mai sus.

Adam and Eve in Art Deco and 1960s communist representations, Bucharest (©Valentin Mandache)

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Aceasta est o mica copertina de usa de un tip ce apartine stilului neoromanesc tarziu, care s-a desfasurat intre sfarsitul anilor 1920 si sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial. Acea faza de dezvoltare a designului arhitectural national romanesc este caracterizata de o reducere la fundamental a registrului decorativ, deseori exprimat in coordonate Art Deco si uneori Moderniste, intr-un mediu ce utiliza cu predilectie tehnologii de constructie moderne ca betonul armat, sticla si otelul. Trasaturile acestei coperine sunt clar reduse la esential, in special consolele arcuite, impodobite cu simbolul funiei, un motiv religios si de asemenea etnografic. Structura mai contine si alte elemente etnografice, redate in aceiasi maniera abstracta. Intreg ansamblul se integreaza destul de armonios cu restul arhitecturii casei, rezultand astfel intr-un interesant design neoromanesc.

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Sculpturile alegorice de pe fatada Bancii Nationale

Banca Nationala a Romaniei este situata in centrul vechi al Bucurestiului, intr-un amplu complex de cladiri constuit in doua stagii: primul, in stil Beaux Arts, in anii 1880, iar cel de al doilea, in stil neoclasic, in anii 1940 si 1950. Sectorul de secol 19, de pe strada Lipscani, este in opinia mea cel mai interesant si atractiv, fiind impodobit cu o serie de frumoase statui, inspirate in mare masura din cele ale palatelor renasterii franceze.

Constructia a fost terminata in 1890, sub directia arhitectilor Eugeniu Carada, onorat cu numele unei strazi din apropiere, si Nicolae Cerkez, fiind in cea mai mare parte un proiect al arhitectilor Albert Galleron, creatorul Atheneului, si Cassien Bernard. Cartea postala veche de mai jos, datand din prima decada a sec. 20, arata banca in cadrul unui peisaj urban neschimbat prea mult de atunci.

The National Bank of Romania building (right hand side), 1900s postcard (Valentin Mandache collection)

Fatada edificiului este orientata spre sud, fiind abundent expusa soarelui, ornata cu o serie de sculptri alegorice inspirate din panteonul clasic, simbolizand societatea, economia si finantele Romaniei acelor vremuri. Uimitor, sculpturile inca retin liniile proaspete al daltii sculptorului, dupa un secol si doua decade de cand sunt fixate pe zid. Aceasta se datoreaza in parte unei restaurari recente, de calitate, si de asemenea faptului ca Bucurestiul a fost mai putin afectat de ploi acide si poluare decat alte capitale europene, ca urmare a nivelului de industrializare mai scazut pe care regimul comunist a fost capabil sa-l infaptuiasca. Piatra folosita pentru fatada si sculpturi este de asemenea de buna calitate, un tip de calcar grezos, adusa de la sud de Dunare, din carierele de la Rusciuc, actualul Ruse.

Allegory for Sciences, possibly goddess Pallas Athena. National Bank of Romania building (©Valentin Mandache)

Sus, pe frontonul cladiri, este o panoplie compusa dintr-o stema a Vechiului Regat, martelata de catre comunisti, dar cu urmele simbolurilor inca vizibile, deasupra unui ceas de epoca. Acestea sunt flancate pe partea de vest de o zeitate feminina, vezi fotografia de mai sus, simbolizand Intelepciunea si Stiintele, reprezentata cu un compas in mana, masurand un glob si stand pe un teanc de carti. Zeita cu astfel de atributii este Pallas Athena, dar poate de asemenea fi o alta zeitate cu insusiri similare din bogatul paneton greco-roman.

Allegory for Arts, possibly god Apollo. National Bank of Romania building (©Valentin Mandache)

Pe flancul estic al panopliei frontonului este o figura de barbat, din nou stand pe un teanc de carti, scriind pe un sul de papirus desfasurat pe genuchi. Acesta simbolizeaza probabil arta scrisului si a contabilitatii, fiind in opinia mea o redare alegorica in postura mai umila a lui Apollo, un zeu cu atributii intelectuale, printre care si matematica. Cele doua zeitati sugereaza asadar universul intelectual uman, bazat pe arte si stiinta, unde Romania, simbolizata prin stema tarii, isi avea locul ca natiune moderna.

Fatada propriu-zisa, ce se desfasoara de-a lungul strazii are o serie de patru nise in zid, doua de fiecare parte a portalului bancii, gazduind statui alegorice, sculptate de artistii vremii  Ion Georgescu şi Ştefan Ionescu Valbudea, ce reprezinta institutii si activitati esentiale pentu producerea de venituri si bunul mers al natiunii: justitia, comertul, industria si agricultura.

Allegorical feminine figure (goddess Justicia) representing the Justice (©Valentin Mandache)

La marginea de vest a a fatadei este statuia Justitiei, reprezentata de zeita Themis in greceste or Justicia in latina, cu principlele sale simboluri: balanta dreptatii si codul de legi (“Lex”).

Allegorical male figure (god Mercury) representing the Commerce (©Valentin Mandache)

Urmatoarea statuie este cea reprezentand comertul, in forma zeului Hermes sau Mercur, in acest caz cu atributiile sale clasice: punga cu bani in mana lui dreapta, cu piciorul pe un balot de marfuri si cu toiagul inaripat, incolacit de doi serpi, pe umar.

Allegorical female figure (godess Demetra) representing the Agriculture (©Valentin Mandache)

Partea de est a zidului, la margine, e ocupata de zeita Demetra in greaca sau Ceres in latina, simbolizand agricultura. Zeita tine intr-o mana o secera (unealta esentiala a taranului roman) si in cealalta un snop de spice de grau (o aluzie la faptul ca Romania la epoca aceea era printre cei mai importanti producatori si exportatori de cereale).

Allegorical male figure (god Vulcan) representing the Industry (©Valentin Mandache)

Statuia urmatoare, spre portal, este cea a zeului Hephaestos or Vulcan, simbolizand industria. Barbatul tine intr-o mana o dalta, iar cealalta se sprijina pe un baros si nicovala. Intreaga figura sta pe ceva ce arata ca o roata dintata, tipica masinariilor epocii revolutiei industirale.

Sculpturile descrise mai sus se remarca prin frumusetea proportiilor si a liniilor sensibil redate. Figurile si corpul acestora ca inaltime, constitutie, sunt in opinia mea clar inspirte din modele de oameni locali, Bucuresteni ai perioadei La Belle Époque. O alta observatie, care o gasesc interesanta, e reprezentarea in egala masura a figurilor barbatesti si feminine, neobisnuit pentru o societatea conservatoare, balcanica, a acelor vremuri inca la inceputurile modernitatii europene pe aceste meleaguri, ceea ce indica intensul proces de inoire la care s-au imbarcat elitele romanesti in transformarea tarii la apogeul epocii victoriene.

Allegorical feminine classical figure decoration on the lower window arch keystones representing the wine product. (©Valentin Mandache)

Fatada mai contine o serie de reprezentari, dintre care as aminti aici mascaronii ce impodobesc arcurile ferestrelor de la primul etaj si intrarea principala. Acestea sunt figuri umane abstracte, barbat si femeie, distribuite intercalat pe deschiderile de zid, inspirate de asemenea din exemplele de zeitati clasice. Simbolizeaza principalele produse agricole, producatoare de venituri, ale tarii la vremea aceea: vita de vie reprezetata de un cap de femeie impodobita cu o coroana de frunze de vie si flori, iar cultura de grau reprezentata de capul unui barbat purtand o coroana de spice.

Allegorical male classical figure decoration on the lower window and main doorway arch keystones representing the wheat crop. (©Valentin Mandache)

Intregul ansamblu de sculpturi si armonioasa lor distributie pe fatada bancii, realizeaza o unica priveliste arhitecturala in capitala Romaniei, ce infrumuteseaza una dintre cele mai de calitate si bine pastrate cladiri istorice ale sale. Acestea merita examinate de cei care vin cu treburi sau de placere in cartieul Lipscani. Sculpturile sunt o reprezentare artistica a activitatilor producatoare de venituri banesti ale tarii in decadele de la sfarsitul sec. 19, in special agricultura si exportul de grane, finante care au facut posibila crearea arhitecturii in stil Mic Paris, care inca da caracterul arhitectural al vechiului Bucuresti si a multor alte orase ale Romaniei acelei epoci.

©Valentin Mandache, Case de Epoca

Publicat initial pe blogul Historic Houses of Romania, 14 Sep. 2009, sub titlul “Allegorical sculptures on the building of Romania’s National Building”

Versiunea in limba romana a fost publicata initial pe platforma de testing a http://pnews.ro/

***********************************************

If you plan acquiring a historic property in Romania or start a renovation project, I would be delighted to advice you in locating the property, specialist research, planning permissions, restoration project management, etc. To discuss your particular plan please see my contact details in the Contact page of this weblog.

Aleea cu taranci cariatide din Parcul Herastrau, Bucuresti

Ansamblu de arhitectura de gradina publica datand din 1936 de la Serbarile Bucurestiului, proiectat de sculptorul Constantin Baraschi in stil neoromanesc tarziu, distrus in prima parte a regimului comunist si reconstruit in 2006.

Porumbel si finiala neoromanesca

Porumbel si finiala in stil neoromanesc (casa datand de la sfarsitul anilor 1920), zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Porumbeii, cum este cel din imaginea animata de mai sus, ce se afla langa o impozanta finiala in stil neoromanesc, sunt in opinia mea parte organica a mesajului si ornamenticii unei case de epoca. Porumbeii sunt printre elementele naturale ce formeaza “panoplia de mediu/ naturala” ce adorna acele edificii, impreuna cu alte animale, care in cazul Bucurestiului numara vrabii, ciori, randunele si cuiburile lor, catedata pescarusi, veverite roscate sau din lumea plantelor vrejuri de iedera si vie, trandafiri cataratori sau flori multiculore ce parca saluta trecatorii din jardinierele de fereastra si balcon.

Jardiniere in stil neoromanesc

Jardiniere in stil neoromanesc, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Unul din perceptele stilului neoromanesc este integrarea design-ului arhitectural in mediul natural al tarii, vazut ca un fel de Gradina a Domnului biblica, similar cum bisercile de sec. 18 in stil brancovenesc, din care in importanta proportie se inspira, erau considerate ca fragmente de rai pe pamant  in aceasta regiune afectata de razboaie si dominatia otomana. Atmosfera ca de Arcadia a casei unde familia isi facea caminul este transmisa de arhitectura neoromaneasca printr-o bogata panoplie de elemente decorative specifice. Jardinierele sunt in aceasta privvinta unele din cele mai efective mijloace de a obtine acel efect de serendipitate. Ele vin intr-o mare varietate de forme si decoartii, amplasate in puncte de mare vizibilitate in si in afara casei, cum ar fi jardinierele de pervaz, documentate in articole precedent publicate.  Pentru acest post am adunat cateva ilustratii de jardiniere de tip oala de flori ce adorna case in stil neoromanesc datand din perioada interbelica. Acestea sunt instalate pe pilonii balustradelor de la intrarea casei, pe varful stalpilor de gard, flancand balcoane, si in alte locatii proeminente. Plantele de flori si ornamentale care cresc in ele, dupa cum se vede din imaginile prezentate aici, transmit ceva din placuta natura ce caractreriza Bucurestiul de acum opt sau noua decade, cand s-au realizat aceste jardiniere.

This slideshow requires JavaScript.

Poster de epoca al marii Expozitii Jubiliare Regale de la 1906

Marea Expozitie Jubiliara Regala de la 1906 a reprezentat un moment de referinta al culturii si economiei tanarului Regat al Romaniei. A marcat de asemenea debutul fazei mature a stilului national in arhitectura, prin elaboratul si inalt calitativul design neoromanesc al multora din pavilioanele construite pentru eveniment. Principalul edifciu a fost Palatul Artelor, prezentat in imaginile de mai jos, in cadrul caruia era adunate obiecte ce simbolizau cele mai remarcabile realizari al poporului roman de-a lungul istoriei sale. Acesta a fost de asemenea mesajul central al evenimentului, publicizat ca o dubla celebrare, pe de o parte, a jubileului a patru zeci de ani de domnie glorioasa a Regelui Carol I, care au vazut castigarea independentei tarii pe campul de batalie, procesul de europenizare si fenomenala crestere economica ce i-au urmat, si de asemenea, pe de alta parte, marcarea a 1800 de ani de cand in 106 e.n. Imperiul Roman sub Imparatul Traian a cucerit Dacia, initiind astfel procesul de formare al poporului si limbii romane. Expozitia de la 1906 era astfel permeata de un intens si pitoresc sentiment patriotic tipic perioadei La Belle Époque, avand puternice reverberatii in cadrul lumii vorbitoare de limba romana, ce la acel moment includea largi teritorii sub suveranitatea altor state, cum era Transilvania in Imperiul Austro-Ungar sau Basarabia, atunci o provincie a Rusiei.

Palatul Artelor este aratat in toata gloria sa in acest poster color publicat de magazinul lunar “Vulturul” (o referinta la stema tarii). Este numarul de duminica 2 iulie 1906 (in calendarul Julian in folosinta la acea data in tara). Acesta prezinta ceremonia deschiderii oficiale a expozitiei in prezenta intregii familii regale, care avusese loc pe 6 iunie (si-a inchis portile pe 23 noembrie 1906; datele sunt in stil vechi).

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Grandiosul edificiu era intr-un fel raspunsul romanesc la traditia cladirilor iconice de expozitie, inaugurata cu Crystal Palace in Londra cu mai bine de o jumatate de secol in urma, epitomizand ambitioasele aspiratii ale tinerei natiuni balcanice. Cuprindea un mare acoperis vitrat peste o structura impodobita cu elemente in stil neoromanesc, incluzand si referinte la arhitectura clasica, considerata atunci ca cea mai pura forma de design. Proiectantii au fost arhitectii Victor Stefanescu si Stefan Burcus, iar constructorul inginerul pe jumatate britanic Robert Effingham Grant.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Figurile centrale ale acestui poster sunt cuplul regal, Regele Carol I, un excelent administrator, crescut si educat in mediul complexului militar-industrial al Germaniei de la mijlocul sec. 19, si sotia sa, Regina Elisabeta, un scriitor de notorietate internationala, cunoscuta sub nom de plume Carmen Sylva. Ei sunt prezentati ca primit omagiul populatiei si de asemenea in doua proeminente medalioane ce flancheaza palatul.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Monarhul a supervizat strans lucrarile expozitiei, un rol intru-catva similar cu cel al Printului Albert pentru evenimentul din Londra la 1851, pe cand managerul general a fost Constantin Istrati, un om de stiinta cu reputatie.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Familia regala este prezenta la deschidere, Regel Carol I (al doilea de la dreapta), Regina Elisabeta, imediat la stanga sa, pe cand la dreapta sa sunt Printul Mostenitor Ferdinand si Printesa Mostenitoare Maria. Copii cuplului princiar sunt in fata, de la stanga la dreapta: Printesa Elisabeta, Printesa Maria, Printul Carol si in partea dreapta micul Print Nicolae. O taranca le ofera flori.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Posterul prezinta de asemenea in relativ detaliu si publicul participant la ceremonie, bucuresteni si vizitatori, intr-o atitudine relaxata, mandrii de realizarile tarii lor inglobate si simbolizate de aceasta expozitie.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Imi place prezenta persoanelor imbracate in costume taranesti, cum este grupul din stanga imaginii de mai sus, care erau probabil tarani adevarati si de asemenea membrii claselor mai inalte, incluzand aristocrati, reprezentand o moda de imbracaminte patriotica introdusa si promovata de Regina Elisabeta si Printesa Mostenitoare Maria, care incidental erau de origine straina, germana in cazul reginei si englezeasca in cel al printesei, la balurile regale si alte receptii si ceremonii.

In 1923 Muzeul Militar al Romaniei a fost stabilit in cadrul Palatului Artelor, functionand pana spre sfarsitul anilor 1930, cand cladirea a luat foc, fiind demolata in 1943, cu intentia de a se construi o noua cladire de muzeu cu arhitectura moderna. Acele planuri, din cauza razboiului si a instuarari stalinismului in 1947, nu s-au mai infaptuit. Cu toate acestea, spre sfarsitul anilor 1950 s-a ridicat in locul palatului, Mausoleul Eroilor Comunisti, care acum e probabil cea mai frumoasa structura arhitecturala a erei comuniste in Romania.

Case din perioada matura a stilului neoromanesc

Am fotografiat casele in stil neoromanesc prezentate mai jos in timpul tururilor arhitecturale care le-am efectuat in zona Colina Patriarhiei. Acestea dateaza de la apogeul perioadei de dezvoltare a stilului national, pe care eu o denumesc faza matura, care s-a desfasurat intre a doua parte a anilor 1900 (incepand cu 1906, mai precis, cand acest stil arhitectural a fost prezentat publicului larg cu ocazia Marii Expozitii Jubiliare Regale din acel an de la Bucuresti) si sfarsitul anilor 1920 (cand sitlurile Art Deco si Modernist i-au devenit concurenti seriosi pe scena arhitecturala locala).

Casa in stil neoromanesc din faza matura de dezvoltare a acestui ordin arhitectural, datand de la mijlocul decadei 1910, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Aceasta este o bine proportionata casa impodobita cu o frumoasa creasta de acoperis flancata de finiale. Ampla veranda este in mod particular atractiva, cu arce triloabate, coloane scurte decorate cu simbolul funiei si panouri florale formand galeria. Acoperisul de tigle ceramice este inspirat din cel de sindrila al caselor taranesti.

Casa in stil neoromanesc din faza matura de dezvoltare a acestui ordin arhitectural, datand de la inceputul anilor 1920, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Edificiul de mai sus este bogat impodobit cu motive neormanesti, cel mai proeminent fiind turnul fals de cula (casa fortificata a micii boierimi din Oltenia) la centrul sau, o frumoasa veranda colonatata la primul etaj, cu arce trilobate, si o bine proiectata mansarda care este de asmenea prevazuta cu o veranda ce contine motive etnografice. La parter este spatiu pentru magazine, pe cand la etaje sunt apartamente. Din pacate renovarile recente au desfigurat aceasta remarcabila cladire, vechiul acoperis de tigla ceramica fiind acum inlocuit cu unul urat din metal, iar majoritatea lemnariei ferestrelor este acum din termopan, ce are efecte estetice dezastruoase.

Casa in stil neoromanesc din faza matura de dezvoltare a acestui ordin arhitectural, datand de la cumpana decadelor ’20-’30, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Turnul fals de cula este din nou evident in cadrul cladirii neoromanesti de mai sus. Este prevazuta cu o impresionanta usa in arc si doua verande etnografice.

Casa in stil neoromanesc din faza matura de dezvoltare a acestui ordin arhitectural, datand de inceputul anilor 1920, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Omniprezentul turn de cula este din nou vizibil in alcatuirea casei prezentata in aceasta imagine. Cladirea aparent nu contine referinte la sfanta treime, tipicie neoromanescului, ce va fi fost probabil prezenta in alcatuirea ferestrei mari din stanga, ce acum are rama din termopan. Inainte de aceasta “imbunatatire” facuta de proprietarii ignoranti, lemnaria ferestrei a fost in opinia mea in registru de triptic.

Portile in stil Art Deco ale unui cimitir evreiesc din Bucuresti

Cimitirul comunitatii evreiesti askenazi din Bucuresti este situat pe Bulevardul Ion Mihalache, in partea de nord-vest a orasului. Este denumit “Filantropia“, avand printre personalitatile interrate acolo pe Mihail Sebastian, unul dintre scriitorii mei favoriti ai Bucurestiului interbelic, care a scris romanul “De doua mii de ani”, unde in mod magisterial documenteaza anti-semitismul si fascismul romanesc premergator razboiului, sau Iosif Sava, cel mai bun critic muzical al Romaniei. Cimitirul contine de asemenea un monument dedicat eroilor romani de etnicitate evreiasca cazuti pentru tara in Primul Razboi Mondial.

Portile in stil Art Deco ale cimitirului evreiesc "Filantropia", mijlocul anilor 1930, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Portile acestui loc solemn sunt intr-un remarcabil stil Art Deco – Modernist monumental, ceea ce e o priveliste rara in Bucuresti pentru structurile asociate cu functii religioase sau funerare. Feroneria acestora este o interesanta combinatie de simboluri evreiesti (steaua lui David, menorah-ul) si universaliste (soarele radiind), redate in coordonate Art Deco.

Portile in stil Art Deco ale cimitirului evreiesc "Filantropia", mijlocul anilor 1930, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Ansamblul are de asmenea trasaturile unui templu al antichitatii clasice, cu mari pilastri de beton ce flancheaza intrarile si sugestia de trecere pe sub masivul lintel al unei porti de oras antic (intrand in orasul mortilor dinspre orasul viilor in aceasta instanta).

Portile in stil Art Deco ale cimitirului evreiesc "Filantropia", mijlocul anilor 1930, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Imi place modul geometrizant de redare al menorah-ului, sfetnicul ritual evreiesc cu sapte brate, prezentat pe feroneria portii din fotografia de mai sus, de o forma destul de diferita de cea obisnuita, cu brate in semicerc, dupa cum apare pe reprezentarile Arcului lui Titus in Roma sau pe stema Statului Israel.

Portile in stil Art Deco ale cimitirului evreiesc "Filantropia", mijlocul anilor 1930, Bucuresti (©Valentin Mandache)

In imaginea de mai sus este evindenta regula de trei a stilului Art Deco in cele trei trepte in retragere ce incadreaza fereastra si  pedimentul acesteia impodobit cu o stea a lui David.

Portile in stil Art Deco ale cimitirului evreiesc "Filantropia", mijlocul anilor 1930, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sinagoga cimitirului este de o arhitectura de sec. 19, derivata din barocul evreiesc central european si dateaza probabil din primele decade de functionare ale acestui loc de veci. Steaua lui David este de asemenea observabila pe finialele domurilor cladirii.

Stilul Art Deco – Modernist al portilor cimitirului “Filantropia”, semnifica, in opinia mea, spiritul in pas cu vremea al acestei odata dinamice si creative comunitati bucurestene, diminuata de evenimentele celui de al Doilea Razboi Mondial si de politicile national-comuniste ale Romaniei din cea de a doua jumatate a sec. 20.

iPhone photo of the day: lampadar in forma de dragon

Imagine de la turul arhitectural de duminica trecuta, care l-am organizat in zona istorica Gradina Icoanei a Bucurestiului. Este o lampa de zid reprezentand un fioros dragon, ce prin flacarile izbucnind din gura sa sugereaza rolul de corp de iluminat, avand de asemenea o valenta simbolica ca protector al familiei ce locuieste in acea casa. Artefactul si cladirea sunt design-ate in ceea ce eu denumesc stilul castele din povesti, popular in Bucuresti si alte orase mari ale Romaniei in timpul prosperilor ani de la sfarsitul celei de a patra decade a secolului trecut.

Lampa de zid in forma de dragon, casa in stil castele din povesti, sfarsitul anilor '30, zona Gradina Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)