O caracteristica comuna a caselor din orasele otomane, construite intre sec. 18 si sec. 19 sunt marile verande aerisite care se desfasurau pe intreaga fatada la strada. Odata ce tehnologia producerii sticlei a devenit mai ieftina spre sfarsitul sec. 18, producandu-se cantitati mai mari de geamuri, verandele au inceput sa fie vitrate pe toata suprafata lor. Acesta a fost un mijloc foarte eficient de a imbunatatii comfortul ocupantilor casei si a le proteja si mai mult intimitatea, element important al vietii de familie in Imperiul Otoman pentru toate comunitatile, musulmane, crestine si evreiesti. Casa cu veranda vitrata, sau geamlac, un cuvant pur turcesc, a devenit astfel unul dintre cele mai obisnuite tipuri de constructie din regiunea otoman balcanica. A fost de asemenea deseori intalnita in provinciile romanesti Valahia si Moldova, care au fost timp de secole sub stapanire otomana. Astazi vechile case cu geamlacuri sunt o raritate in Romania, dupa ce au fost inlocuite, in ultimul secol si jumatate, pe o scara masiva, de mai noile si mai la moda arhitecturi ca stilurile istoriciste frantuzesti, neoromanesc sau Art Deco, care erau totododata pereceptue ca mult mai prestigiose comparate cu vechea mostenire otomana. Am resusit sa descopar in Targoviste, cateva elocvente exemple de case cu geamlac datand din acea epoca, prezentate in fotomontajul de mai sus. Acestea au fost construite probabil pe la sfarsitul sec. 19, de catre mici negustori locali si principala cauza de ce au ramas mai mult sau mai putin si astazi in aceasta stare este pentru ca ocupantii sunt probabil prea saraci pentru a isi permite ‘imbunatatiri’ cum ar fi pereti de beton sau mult ravnitele termopane. Aceste case au avut de asmenea, pe timpuri, acoperisul de sindrila, inainte ca tabla metalica sa devina ieftina pe la inceputl sec. 20. Am fost astfel destul de placut surprins sa descopar un mic fragment de sindrila la acest exemplu, vizibil intr-o zona unde acoperisul de tabla este stricat (vezi imaginea de sus a fotomontajului, unde sindrila este discrenibila la dreapta de farfuria de satelit). Aceste case cu mari geamlacuri si acoperisuri de sindrila, pe o structura in principal de lemn, ar putea constitui excelente proiecte de restaurare/ renovare pentru oricine s-ar incumeta la o asemenea intreprindere, ceea ce ar contribui semnificativ la revitalizarea arhitecturii de patrimoniu a odata sarmantelor orase de provincie romanesti. Din pacate, cei mai multi dintre localnici continua cu indaratnicie sa nu inteleaga aceast aspect al identitatii lor colective, si vad asemenea structuri ca perimate, demne de a fi inlocuite de monstuozitati de beton si plastic, imediat ce pot face rost de un minimum de fonduri banesti. Criza economica actuala este astfel o binecuvantare pentru supravietuirea acestor interesante case istorice, cum sunt cele cu geamlac ‘otoman’.
**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 
De mare interes aceste vechi case cu geamlac ce mai pot fi vazute in Romania, in conditiile in care influentele de civilizatie otomana/orientala au fost mult timp renegate. Posibil sa se fi pastrat mai bine in orase din provincie decat in Bucuresti, unde doar Casa Melik a mai ramas. Ce bine ca reusiti sa le gasiti si sa le fotografiati cat inca mai exista! Materialul strans de dv va fi foarte pretios peste 10-20 de ani.
Foarte buna observatia despre acoperisul de sindrila. Si modelul parapetului de la casa mare pare a fi specific?!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru comentariu Cristina. Geamlacurile sunt deosebit de pitoresti, dupa cum ai elaborat si tu intr-un post mai vechi pe blogul tau. Este un mare pacat ca nu sunt indeajuns de apreciate si ca majoritatea care supravietuiesc sunt din cauza saraciei si lipsei de fonduri ai ocupantilor acelor case, care altfel le-ar desfinta cat ai clipi. O urmatoare generatie va regreta enorm de mult aceasta pierdere de identitate din cauza necioplirii si arogantei contemporanilor nostri. Acoperisul de sindrila cred ca trebuie sa i se faca o propaganda sustinuta, este si el parte intrinseca a identitatii arhitecturale locale. Daca ar deveni popular din nou, ar sustine nasterea unei industrii mestesugaresti care poate folosi lemn din plantatii sustenabile, etc. Nimeni nu se gandeste la asa ceva printre ‘mioritici’, idea lor de propasire materiala fiind specula imobiliara si acapararea slujbelor caldute la stat.
Privind modelul de pe gardurile/ parapetele verandelor, impresia mea este ca reproduc modelele de perete rusticat tipic arhitecturii Mic Paris care se inspira la randul ei din modelele renascentiste care merg pana la Palladio (el a reintrodus peretele rusticat). In cazul de fata nu este decat imitarea imaginativa in vernacular si in lemn a unei mode considerate mai prestigioase. Valentin
ApreciazăApreciază