Fotografia de mai sus prezinta un bun exemplu de utilizare optima a unui teren de dimensiuni limitate, localizat pe colt de strada, intr-o zona de mare densitate demografica a Bucurestiului interbelic. Designul in stil Art Deco – Modernist al acestei case de apartamente reuseste sa fie aerisit si in acelasi timp armonios proportionat, cu toate conditiile adverse de urbanism carora trebuia sa le faca fata. Aceasta este inca o dovada a talentului si inaltei educatii a arhitectilor acelei perioade, calitati care din pacate s-au dimiuat fatal de-a lungul decadelor de comunism si post-comunism care au afectat Romania. Imi pace catargul de steag al cladirii ce functioneaza de asemenea pe post de ornament al ferestrei hublou superioare, intregul ansamblu dand impresia unui pachebot oceanic inaintand metaforic in largul nemarginit al stepei Dunarii de Jos in mijlocul careia se afla Bucurestiul.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 
Catargul este super!
ApreciazăApreciază
Foarte inspirata comparatia cu pachebotul.
Absolut remarcabil cum, pe vremuri, arhitectii si proprietarii gandeau aproape la unison in privinta spatiilor incomode, restranse ca suprafata, cu dificultati de constructie. In ciuda acestora, chiar daca tehnologiile nu se comparau cu cele de astazi, solutiile adoptate par foarte aproape de perfectiune.
Si mult bun gust…
ApreciazăApreciază
Este o observatie pertinenta rolul clientului in relatia cu arhitectul si produsul final ce iesea din mainile acestuia. Rolul clientului este un domeniu putin studiat, nu numai in Romania, dar in istoria arhitecturii in general. Este clar ca in Romania interbelica clientii erau foarte sofisticati cultural si educati in materie de estetica, arta si literatura, in contrast evident cu aroganta data de pojghita de cultura a celor cu bani de astazi. Poate ca daca acesti clienti contemporani ar fi ceva mai fini si cititi, s-ar mai diminua ceva din infectia vizuala omniprezenta provocata de cladirile lor de prost gust. VM
ApreciazăApreciază
Fapt care se poate constata in aproape toate domeniile care au mai mult sau mai putin tangenta cu arta. La urma urmei arhitectura, lasand la o parte backgroundul stiintific, adica tehnologie si inginerie, este o arta.
Din pacate din ce in ce mai putin exersata si slefuita pe plaiurile mioritice.
In prezent traim niste timpuri stranii, in care mahalalele de odinioara si standardele carora se supun au inlocuit centrele oraselor. Probabil ca dupa ce se va stinge valul devastator al gloatelor care au acaparat centrele urbane romanesti, dizlocand familiile de oameni cu oarecare instructie si aruncandu-le inspre margini, lucrurile se vor mai aseza. Din pacate pierderile pentru arhitectura romaneasca vor fi definitive si incalculabile. Si in niciun caz nu pot fi trecute la rubrica pierderi colaterale, ci la cea a pierderilor directe.
ApreciazăApreciază
Este destul de complicata „mecanica sociala” care actioneaza in Romania de la instaurarea comunismului incoace. Daca nu ar fi intervenit comunismul, societatea s-ar fi dezvoltat mult mai organic si ar fi fost probabil asemanatoare cu a Austriei sau in cel mai rau caz a Cehiei. Problema este ca foarte multa din elita romaneasca a fost decimata in razboi (ofiterimea care erau invatatori, contabili, oameni cu scoli- au murit pe la Stalingrad si in Rusia pe mofturile lui Antonescu si ale fascistilor romani), comunistii au terminat aceasta opera cu lagarele de concentrare si subjugarea a ceea ce a mai ramas din elita. Regimul comunist a promovat de asemenea ceea ce ei numeau „masele populare”- oameni slab educati proveniti din lumpen proletariat sau din saracimea rurala. Acestia au fost si sunt inca coloana vertebrala a puterii in Romania. In esenta sunt o clasa reactionara, educata foarte slab si inca numeroasa ca sa conteze la vot. Dizlocarea acesteia este un proces de durata si va fi facuta intr-o generatie sau doua, pe masura ce vor apare in proportie mai mare persoane indeajuns de educate si constiente de importanta identitatii lor culturale si nationale raportata la celelalte popoare europene. Deocamdata este domnia plevei si a reprezentantilor lor, iar elita culturala romaneasca inca nu e o elita, ci o mediocritate poleita. Deci va mai lua timp! VM
ApreciazăApreciază