Ocna Sibiului (in germana: Salzburg; ungureste: Vizakna) este o mica statiune din zona istorica saseasca, dezvoltata ca bai in perioada victoriana, cand regiunea facea parte din Imperiul Austro-Ungar. Hotelurile, restaurantele si baile acesteia au fost proiectate in varietatea Vienna Secession a stilului Art Nouveau, dupa cum poate fi vazut in cartea postala veche de mai jos (publicata la inceputul anilor 1910). Nu am vizitat inca locul, dar inteleg ca un numar din acele minunate creatii Art Nouveau inca exista si chiar sunt „restaurate”, ceea ce in contextul romanesc inseamna probabil o renovare destul de agresiva. Imi place turnul bisercii sasesti din planul doi al imaginii, ridicandu-se peste satul de la acea vreme, invecinat cu statiunea.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 
Este un complex hotelier acolo.
Este destul de bine amenajat dar culorile sunt putin stridente.
Voi cauta ceva poze de cand am fost la conferinta…
ApreciazăApreciază
Multumesc, as foarte curios daca aveti prim-planuri cu detalii decorative! VM
ApreciazăApreciază
Imi place acest pavilion de bai, cu aparenta sa romantica, avand o simplitate armonioasa, careia ii confera personalitate detaliile minutioase. Constructia in ansamblul sau, asa cum este incadrata de dealuri si strajuita de biserica saseasca din planul doi, da impresia de spatiu, de liniaritate, de „mare de lumina” (versul citat ii apartine poetei simboliste Alice Calugaru).
ApreciazăApreciază
In mod cert „marea de lumina” era ceva palpabil la nivel vizual si a altor senzatii in perioada imperiului Vienei pe acele meleaguri. Acum sunt romanasii stapani, cu „caciula pe ureche”, votanti ai PDL sau alte scursori emanate de Bucuresti, carora le mai trebuie cam vreo 2 sau chiar 3 generatii sa se sofistifice si aprecieze acele valori, macar la o fractiune de proportie pe cat apreciau predecesorii lor sasi, unguri sau romani ai Austriei Mari. VM
ApreciazăApreciază
Asa cum a spus si Radu mai sus culorile actuale lasa mult de dorit. Oricum fotografiat in alb/negru arata bine.
ApreciazăApreciază
Am eu citeva poze mai recente cu acest complex. Primele sunt facute in februarie 2006 chiar de pe dealul din plan indepartat din cartea postala:
Nu mi-a trecut prin cap atunci ca acest imobil va fi demolat:
Imi pare foarte rau ca nu am facut atunci mai multe fotografii.
In iulie 2011 am ajuns din nou in Ocna Sibiului. Iata o alta imagine, de la nivelul strazii:
Asa zisa „statiune” Ocna Sibiului e un monument de kitch. S-a construit de-a valma si toate casele mai vechi au fost „modernizate” in fel si chip. Trebuie in aceste conditii sa apreciem totusi buna intentie a proprietarului pavilionului.
O cladire ramasa inca neatinsa de mina „specialistilor”:
Am remarcat ceasul solar de pe peretele sudic:
ApreciazăApreciază
Va mumtumesc pentru opinii si imagini, sunt foarte interesante! Sper sa am vreme sa trec si eu pe acolo in lunile urmatoare! VM
ApreciazăApreciază
Deși e o postare din 2011, nu mă pot abține să nu fiu ocoș și să comentez și eu că din poze complexul nu pare absolut deloc în stilul secesiunii vieneze, ci secesionism maghiar foarte similar cu clădirile lui Odon Lechner (a cărui studenți probabil au construit și complexul din Ocna Sibiului, cum au construit la fel prin toată Transilvania).
ApreciazăApreciază
Aveti dreptate! La vremea aceea eram inca fresh in ce se intampla cu arhitectura din Transylvania, mai ales. Intre timp, zic eu, m-am mai perfectionat. Cu stima, VM
ApreciazăApreciază
Din fericire, baile (dreapta) si restaurantul (stanga, cu pergole) au fost pastrate si „restaurate”, chiar daca destul de superficial – probabil mai corect spus ar fi doar „renovate” (spre exemplu, cladirea bailor este afectata de infiltratii care nu au fost remediate, iar urmele incep sa redevina vizibile prin pereti. In unele locuri s-au acoperit cu rigips zonele prea afectate). Hotelul (vizibil in extremitatea stanga a fotografiei dvs) nu a fost la fel de norocos si a fost demolat, pe locul sau facandu-se o piscina.
Remarcati galeriile acoperite (din lemn) care uneau restaurantul intr-o parte cu hotelul, iar in cealalta parte cu baile. Ele, impreuna cu galeria deschisa din zidarie a restaurantului, permiteau trecerea turistilor de la o cladire la alta la adapost de intemperii sau soare. In prezent, arcadele restaurantului au fost inchise cu un „elegant” termopan alb, pentru extinderea spatiului interior…
ApreciazăApreciază