Ferstrele rotunde si pseudo-rotunde sunt o aparitie rara in cadrul registrului decorativ al arhitecturii neoromanesti. Acestea sunt mai degraba o caracteristica Art Nouveau, dupa cum arata cazurile care le-am documentat prin Bucuresti, mentionate la acest link. Pentru designul neoromanesc, fereastra rotunda este destul de cert un ecou din seminala sa faza timpurie de dezvoltare in ultima decada a sec. 19 pana la mijlocul anilor 1900, de multe ori in coordonate Art Nouveau. Cele doua ferestre pseudo-rotunde (ferestre in arc cu brau de ancadrament „rotund”) prezentate in fotografiile de mai jos sunt un asemenea ecou reverberand viguros la inceputul anilor ’30. Imi place interesanta juxtapozitie a doua motive inspirate din panoplia bisericeasca: cel al tripticului/ trinitatii vazut in cele trei sectoare principale de fereastra si cel al funiei, evident in prima imagine de mai jos si implicat in cea de a doua.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 
Imi place foarte mult perfectiunea acestor doua ferestre, care produce o impresie puternica asupra privitorului. Aparenta simplitate a modului cum sunt construite le daruieste un aspect melancolic, dar luminos, romantic si sobru, totodata. Imaginea lor, precum si anotimpul in care ne aflam mi-au calauzit imaginatia spre lumea invaluita de inserare din poezia „Boema” de George Bacovia: „Zapada licarea/ Electric/ Pe fereastra ta./ Se ducea o noapte./ Citeam/ Ca în nopti de iarna.”
ApreciazăApreciază
Sunt evocative intr-adevar! Cred ca iarna sunt spectaculoase, cu zapada depusa pe braul circular si turturi de gheata atarnand peste tot. VM
ApreciazăApreciază