Varf de cladire Art Deco bucuresteana

Varf de cladiere Art Deco bucuresteana, zona Colina Patriarhiei (©Valentin Mandache)

Aceasta cladire nu este ceva sa scrii despre ea acasa daca o privesti la nivelul strazii sau primele etaje, dar varful este cu totul alta poveste, dupa cum marturiseste fotografia de mai sus. Mie imi da impresia unei cascade sau cataracte prin multitudinea de trepte in unghi drept si nervuri verticle care o impodobesc. Regula de trei, inspirata din mitologia egipteana, asa de populara in era cand stilul Art Deco a fost in voga, este evidenta in numarul de benzi delimitate de nervuri si de gruparea anamblului de trepte de la varful edificiului. Se poate vedea de asemenea o aluzie la tema pachebotului transoceanic prin elemente ca fereastra hublou de la centru, cele doua mici catarge ce flancheaza nervurile verticale, si impresia generala de punte de comanda a unui vas oceanic pentru aceasta deosebita structura de varf de cladire.

Balcon Art Deco semicilindric

Am gasit acest mic si exquisit detaliu Art Deco in timpul unuia din tururile arhitecturale Case de Epoca in zona Colina Patriarhiei a Bucurestiului. Formeaza parte a verandei de acoperis a unei case construita spre sfarsitul anilor ’30, proiectata pe o tema de pachebot transoceanic, asa de tipica stilului Art Deco bucurestean. Balconul si gardul verandei sunt clar inspirate dintr-o tema nautica, cum e postul de observatie/ cusca din varful provei marilor vapoare ale acelor vremuri. Mai jos acest balcon semicircular e prezentat in sase imagini cu diferite secvente de procesare si filtre, care sper sa transmita mai bine frumoasele lui proportii si context arhitectural.

Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Balcon Art Deco semicilindric, casa de la sfarsitul anilor 1930, zona Colina Patriarhiei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Art Deco în arşiţa nopţii

Detalii Art Deco în arşiţa nopţii, zona Domenii, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Bucureştiul trece, ca multe alte locuri din emisfera nordică, printr-un teribil val de căldură, ce durează deja de o lună şi continuă cu aceeaşi intensitate, dacă nu mai mare. În această perioadă oraşul a trecut prin temperaturi de 35 – 37ºC sau chiar mai mari, care în opinia mea sunt semne ale schimbării climatului global. Nopţile sunt de asemenea mai mult decât calde, mulţi oameni plimbându-se pe stradă, în parc sau stând la balcon la ore foarte târzii. Am fost unul dintre ei, mergând noaptea în ultimele câteva zile pe străzile cartierului Domenii, care este aproape de zona unde locuiesc. A fost ridicat în perioada interbelică, conţinând multe exemple superbe de arhitectură Art Deco. Am găsit foarte interesant să observ cum arată formele arhitecturale şi tot felul de alte detalii în clar-obscurul străzilor rezidenţiale discret luminate de acolo. Diversele ornamente, motive care împodobesc vechile case parcă mocnesc şi vibrează în aerul cald, iar insectele zburătoare ce se înghesuie in jurul becurilor completează atmosfera exotică, ce coincide cu tema mărilor sudului (motive florale ale junglei, raze de soare, forme de pacheboturi transoceanice etc.), atât de predilectă a arhitecturii Art Deco a Bucureştiului. Aici sunt prezentate două intrări în stil Art Deco, fotografiate la acele ore târzii, care cred că transmit ceva din ce am văzut şi gândit despre arhitectura Bucureştiului în arşita nopţii.

Detalii Art Deco în arşiţa nopţii, zona Domenii, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Tablete de nume de arhitect si constructori

Tablete de nume de arhitect si constructori, casa de la sfarsitul anilor ’30, stil Art Deco – neoromanesc tarziu, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Printre lucrurile dupa care ma uit cu atentie in cursul muncii mele de istorie arhitecturala pe teren prin Bucuresti sau alte locuri din tara, sunt tablete de nume: de arhitect, constructor sau proprietar. Acestea ofera importante chei documentare despre istoria casei, datarea ei mai precisa, stilul si alte maniere de design, iar daca este un nume faimos mentionat acolo, acesta poate mari valoarea pecuniara a proprietatii. Am fost norocos cu exemplul de mai sus, in sensul ca am gasit „doua la pretul de unul” asemenea artefacte. Acolo e o tableta continand numele renumitului arhitect Gheorghe Simotta si o alta ce mentioneaza o reputabila companie de constructii interbelica bucuresteana, Fratii Belli. Modul de redare a lettering-ului celor doua tablete contrasteaza, cu cea de arhitect avand literele in relief, iar cea de constructor ingropate. Acestea adorna un grandios edificiu in stil Art Deco – neoromanesc tarziu din zona Dorobanti a Bucurestiului. Acel mix de stiluri poate fi de asenemea observat in cel al letteringului: tableta lui Simotta este in vena Art Deco, iar cea a fratilor Belli in stil de litere neoromanesti.

Abrevieri ale cuvântului „număr” în redări arhitecturale interbelice

Încă din primii ani de școală am fost fascinat de ce în cărțile mai vechi, în special în cele interbelice, dar și în cele tipărite în perioada stalinistă, care se găseau în biblioteca alor mei, cuvântul „număr” era prescurtat ca „no”. Am dezlegat enigma mult mai târziu, când în Marea Britanie am citit într-o enciclopedie de fonturi de tipar că prescurtarea „no” este un fel de tradiție și datează încă din vremurile medievale, când în Europa catolico-protestantă latina era limba folosită în comunicarea scrisă, venind din „numero”, una din formele acestui cuvânt în latină. Îmi plac cazurile când litera „o” este redată deasupra unui semn egal („=”) sau numai pe o linie de unire („-„). Abrevierea conținând semnul egal era deseori întâlnită în perioada interbelică, adoptată la scară mare în designuri Art Deco, de la postere faimoase ale acelei ere (ca reclame de bilete de pachebot transoceanic, băuturi, medicamente etc.) până la redări arhitecturale de numere de clădiri, apartamente etc.

Abreviere a cuvântului „număr” în redare arhitecturală, zona Matei Basarab, București (©Valentin Mandache)

Am reușit să găsesc în timpul turului Case de Epocă, ce tocmai a avut loc duminica trecută în zona Matei Basarab a Bucureștiului, trei asemenea cazuri de prescurtări „no” ca redări arhitecturale, prezentate în fotografiile acestui articol. Prima este cea mai atractivă, cu un frumos semn „=” sub „o”, împodobind o casă în stil Art Deco de la începutul anilor 1930.

Abreviere a cuvântului „număr” în redare arhitecturală, zona Matei Basarab, București (©Valentin Mandache)

A doua imagine arată placa de nume a unui fabricant de jaluzele metalice de prăvălie, care cel mai probabil a fost activ în anii 1920, judecând după modul de scriere „Bucuresci”, folosit pentru numele capitalei în deceniile 1900-1920.

Abreviere a cuvântului „număr” în redare arhitecturală, zona Matei Basarab, București (©Valentin Mandache)

A treia imagine datează de la mijlocul anilor ’30, indicând un atelier (de cizmărie, croitorie etc.) de la parterul unui bloc de apartamente Art Deco din cartierul evreiesc al orașului (în apropierea Teatrului Evreiesc de Stat).

Furnizor de tigle ceramice din era Art Deco

Tableta cu nume de furnizor de tigle ceramice din era Art Deco bucuresteana, Calea Victoriei (©Valentin Mandache)

In timpul unui recent tur despre arhitectura Art Deco si Modernista a Bucurestiului, am fotografiat rara instanta de mai sus a unei bine pastrate tableta cu nume de furnizor de tigle cermanice din anii 1930. Este parte a pavamentului intrarii faimoasei cladiri moderniste ARO de pe Calea Victoriei, proiectata de arhitectul Horia Creanga si terminata in 1938. Imi place stilul literelor tabletei, in caracterul Art Deco, vazut in special in forma literelor „S” si „A”, si de asemenea modernitatea acesteia- poate fi foarte bine o tableta cu nume de firma a zilelor noastre, lipsind numai adresa de website. 🙂 Aceasta ne da o masura a cat de avansata era economia si nu numai cultura romaneasca a acelor vremuri, si cat de catastrofal au distrus-o comunistii si post-comunistii. Tiglele si tableta formeaza un pavament de buna calitate in stil Art Deco, care pare a fi fost o caracteristica a perioadei, vazuta in alte exemple care le-am documentat pe acest blog, cum ar fi un sol de bucatarie sau pardoseala unui hol de apartament din anii ’30 (click link-urile pentru accesat articolele).

Monument Art Deco: statuia Maica Smara din Cișmigiu

Statuia Maica Smara, Parcul Cișmigiu, București (©Valentin Mandache)

Parcul central al Bucureștiului, Cișmigiu, deține un număr de statui ale personalităților din trecutul acestui oraș. Monumentul dedicat  Smarandei Gheorghiu (1857 -1944), sau Maica Smara, cum era cunoscută printre contemporanii săi, este unul dintre foarte puținele care conține elemente în stil Art Deco. În opinia mea statuia a fost ridicată cândva în anii 1940, sau poate în deceniul următor, ca un tribut, probabil după moartea persoanei pe care o reprezintă. Maica Smara a fost activă în mișcarea pentru drepturile femeilor din această conservatoare țară din sud-estul Europei. Ea este bine-cunoscută drept o figură literară și călător, ajungând chiar și la Capul Nord în Norvegia în peregrinările sale, o faptă notabilă pentru o femeie din România la cumpăna dintre sec. 19 si 20. Numele de „Maica Smara” i-a fost dat, se pare, de Veronica Micle, ca o apreciere pentru munca ei în domeniul educației copiilor și scrierilor de istorioare și poeme pentru copii.

Statuia Maica Smara, Parcul Cișmigiu, București (©Valentin Mandache)

Cel mai proeminent element Art Deco al monumentului, care este creația sculptorului Mihai Onofrei, e basorelieful de bronz de la baza acestuia, reprezentând doi copii de școală. Băiatul și fata sunt prezentați citind și, respectiv, scriind atenți pasaje din istorioarele Maicii Smara. Îmi place în special elaboratul motiv floral din partea stângă a panoului, care transmite serenitatea și evocă peisajele naturale descrise în creațiile literare ale acestei personalități, creații pe care și eu am avut bucuria să le ascult sau citesc în copilărie.

Statuia Maica Smara, Parcul Cișmigiu, București (©Valentin Mandache)

Un alt element Art Deco notabil este reprezentat de baza de scară în trei trepte în retragere, exemplificând regula de trei a acestui stil.

Porțile în stil Art Deco ale unui cimitir evreiesc din București

Cimitirul comunității evreiești askenazi din București este situat pe Bulevardul Ion Mihalache, în partea de nord-vest a orașului. Este denumit „Filantropia„, având printre personalitățile interrate acolo pe Mihail Sebastian, unul dintre scriitorii mei favoriți aparținând Bucureștiului interbelic, care a scris romanul „De două mii de ani”, unde documentează în mod magistral anti-semitismul și fascismul românesc premergător războiului, sau Iosif Sava, cel mai bun critic muzical al României. Cimitirul conține de asemenea un monument dedicat eroilor români de origine evreiască căzuți pentru țară în Primul Război Mondial.

Porțile în stil Art Deco ale cimitirului evreiesc „Filantropia”, mijlocul anilor 1930, București (©Valentin Mandache)

Porțile acestui loc solemn sunt într-un remarcabil stil Art Deco – Modernist monumental, ceea ce e o priveliște rară în București pentru structurile asociate cu funcții religioase sau funerare. Feroneria acestora este o interesantă combinație de simboluri evreiești (steaua lui David, menorah-ul) și universaliste (soarele radiind), redate în coordonate Art Deco.

Porțile în stil Art Deco ale cimitirului evreiesc „Filantropia”, mijlocul anilor 1930, București (©Valentin Mandache)

Ansamblul are de asemenea trăsăturile unui templu al antichității clasice, cu mari pilaștri de beton ce flanchează intrările și sugestia de trecere pe sub masivul prag de sus al unei porți de oraș antic (intrând în orașul morților dinspre orașul viilor în acest caz).

Porțile în stil Art Deco ale cimitirului evreiesc „Filantropia”, mijlocul anilor 1930, București (©Valentin Mandache)

Îmi place modul geometrizat de redare al menorah-ului, sfeșnicul ritual evreiesc cu șapte brațe, prezentat pe feroneria porții din fotografia de mai sus, de o formă destul de diferită de cea obișnuită, cu brațe în semicerc, după cum apare pe reprezentările Arcului lui Titus în Roma sau pe stema Statului Israel.

Porțile în stil Art Deco ale cimitirului evreiesc „Filantropia”, mijlocul anilor 1930, București (©Valentin Mandache)

În imaginea de mai sus este evidentă regula de trei a stilului Art Deco în cele trei trepte în retragere ce încadrează fereastra și  pedimentul acesteia, împodobit cu o stea a lui David.

Porțile în stil Art Deco ale cimitirului evreiesc „Filantropia”, mijlocul anilor 1930, București (©Valentin Mandache)

Sinagoga cimitirului este de o arhitectură de sec. 19, derivată din barocul evreiesc central-european și datează probabil din primele decenii de funcționare a acestui loc de veci. Steaua lui David este de asemenea observabilă pe finialele domurilor clădirii.

Stilul Art Deco – Modernist al porților cimitirului „Filantropia”, semnifică, în opinia mea, spiritul în pas cu vremea al acestei cândva dinamice și creative comunități bucureștene, diminuată de evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial și de politicile național-comuniste ale României din cea de-a doua jumătate a sec. 20.