Adam și Eva în reprezentări Art Deco și comunistă din anii ’60

Cuplul primordial, Adam și Eva, este o temă predilectă în artele vizuale. Decorația arhitecturală nu face excepție în această privință. Am găsit în timpul muncii mele de teren în București două asemenea reprezentări, un basorelief în stilul Art Deco ce împodobește pedimentul intrării unei case de apartamente construită în 1929, și o statuie, parte din designul de grădină al curții unui bloc comunist de la mijlocul anilor 1960, amândouă prezentate în fotografiile de mai jos.

Adam și Eva în reprezentare Art Deco, basorelief pe pedimentul unei case de apartamente din 1929, zona Cișmigiu, București (©Valentin Mandache)

Panoul Art Deco este, în opinia mea, un destul de bun produs artistic, pe linii clasiciste sau chiar Rodin-iene, invitând la filozofare pe marginea simbolismului acestui cuplu în condițiile perioadei interbelice, la începutul Marii Depresiuni Economice. Îmi place altarul, cu baza în trei trepte și trei caneluri pe coloană, toate conformându-se regulii de trei a stilului Art Deco, pe care se reazemă cele două personaje, ca două zeități antice, cuprinse de radiația generată de focul sacru. Adam și Eva în acest caz arată destul de androgin, ceea ce este în concordanță cu normele clasicismului grec de portretizare incertă a sexului personajelor.

Tema Adam și Eva în compoziție statuară  din anii ’60, reprezentând cuplu de adolescenți, zona Domenii, București (©Valentin Mandache)

Cuplul din compoziția ce datează de la mijlocul anilor 1960 este de asemenea o redare a temei Adam și Eva, dar în coordonatele ideologiei comuniste care guvernau viața și societatea României acelei perioade. Este reprezentată o pereche de adolescenți de vârsta unor Romeo-și-Julieta, fără trăsături aristocratice ca în panoul de mai sus, însă cu înfățișări robuste, considerate sănătoase, atribuite membrilor clasei muncitoare. Anii 1960 au reprezentat o perioadă de dezgheț a dictaturii, după dura decadă și jumătate de stalinism postbelic, iar în România în particular, aceasta a fost reflectată în reușite produse artistice și arhitecturale (vezi, de exemplu, remarcabilul design Modernist al hotelurilor ce împodobesc litoralul Mării Negre). Statuia exudă ceva din acea atmosferă mai optimistă și, în opinia mea, este de un standard artistic mai bun decât basorelieful Art Deco descris mai sus.

Adam și Eva în reprezentări Art Deco și comunistă din anii 1960 , București (©Valentin Mandache)

Panouri „votive” din era comunista

Panouri decorative „votive” din era comunista, zona Piata Unirii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cele doua panouri cu caracter „votiv” (in sensul de simbolistica produsa pentru proslavire religioasa sau, in acest caz, ideologica) basorelief din imaginile de mai sus le-am gasit atarnate pe peretele unei verande de bloc din zona Piata Unirii a orasului, fiind probabil tinute pe post de suvenir sau alt tip de memorial de catre cei care locuiesc acolo. Acestea dateaza probabil din decada anilor 1970, o perioada mai stabila economic si chiar de popularitate a regimului comunist in Romania. Panoul din jumatatea superioara semnifica progresul societatii prin intermediul industriilor moderne, avand la centru figura unui muncitor in plin avant, propulsat parca de o turbina de generator electric din planul secund si care tine in maini niste piese de retea electrica de inalta tensiune. Panoul din jumatatea de jos simbolizeaza educatia reprezentata de o femeie care tine in mana o torta ce ilumineza masele populare,  secondata de un steag semnificand spiritul partidului comunist, si care infrunta parca un vant potrivnic (poate o personificare a opozitiei inamicilor de clasa sau a analfabetismului). Intregul ansamblu este reminiscent al unei epoci tragice a istoriei Romaniei, iar trasaturile celor doua panouri evidentiaza similaritati izbitoare cu arta plastica a celui de al Treilea Reich sau a Uniunii Sovietice staliniste, dandu-ne o idee despre ciudatele radacini ale acestor arte dictatoriale, daca le pot numi asa, in era Art Deco a Europei.

Completare: Printr-o fericita imprejurare, doamna Athena Dumitriu, care locuieste in apartamentul unde sunt expuse aceste interesante panouri, a citit articolul de fata si a adus cateva completari revelatoare care dau viata si dinamism acestor creatii artistice si ne completeza imaginea mediului artistic romanesc din anii 1960 – ’70, o perioada cand s-au creat multe opere plastice si arhitecturale de calitate.

Buna ziua,domnule Mandache !

Numele meu este Athena Dumitriu.

Va scriu in legatura cu fotografiile pe care le-ati publicat azi pe site-ul dvs-„panouri votive…”

Ele se afla in posesia mea, eu locuiesc la adresa la care ati facut fotografiile.
Ele sunt in realitate machetele unor lucrari monumentale care ar fi trebuit sa se faca,poate chiar s-au facut si exista (sau nu) intr-unul din orasele tarii. Au fost facute de sculptorul Mircea Stefanescu in anii ‘ 60 spre ‘ 70 si daruite tatalui meu cu care era prieten bun. Daca nu va este cunoscut, Mircea Stefanescu(nascut in anii ‘ 30) este autorul monumentului „Stefan cel Mare” de la Vaslui. Il gasiti pe net: http://www.culturalvaslui.ro/stste/stste.html. Inclin sa cred ca machetele nu au fost puse la vremea respectiva in opera. Nici Mircea si nici tata nu mai traiesc.Eu le-am lasat acolo unde sunt in amintirea lor (nici unul,nici altul nu au fost comunisti,asa erau vremurile),fara sa ma gandesc la faptul ca expunerea lor ar putea avea vreo conotatie. Probabil ca acolo vor ramane in continuare,mai ales ca tata le-a fixat zdravan de zid.

Cu stima, Athena Dumitriu

***********************************************

I endeavor through this daily series of daily articles to inspire appreciation of the historic houses of Romania, a virtually undiscovered, but fascinating chapter of European architectural history and heritage.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Revolutia din 1989. O recenzie de carte dupa doua zeci de ani

Dictatura comunista a durat 42 de ani in Romania (1947 - 1989)

Acum doua zeci de ani, pe 21 decembrie, Revolutia anticomunista incepuse la Bucuresti, dupa ce fusese initiata cu cateva zile inainte prin proteste populare si ciocniri sangeroase in Timisoara. Eram student in ultimul an la Universitatea din Bucuresti, participant direct la evenimente, fiind primul leader ales in acele zile al Ligii Studentilor la Facultatea de Geologie si Geografie. A fost intr-adevar un moment istoric crucial, similar altor revolutii moderne si ma consider privilegiat pentru ca soarta m-a pus in mijlocul acestui extraordinar eveniment social transformativ. Sunt o groaza de pareri controversate despre Revolutie, vehiculate in special de presa sau prin simpla speculatie. Aceasta situatie m-a facut sa studiez serios fenomenul revolutiei pentru a ii intelege mai profund mecanismele si indeparta dubiile sau intrebarile generate de nenumaratele controverse. Am avut minunata oportunitate de a studia problematica aceasta in cadrul studiilor doctorale care le-am facut la London School of Economics and Political Science in mediul academic de inalta calitate din Marea Britanie. Am adunat cateva scurte concluzii ale acelor studii intr-o recenzie pe care am scris-o pentru revista Millennium Journal of International Studies, publicata in 2006, a ceea ce consider a fi una din cele mai bune carti publicate pana acum despre Revolutia romana  din 1989 (vezi mai jos traducerea recenziei). Aceasta este umilul meu tribut oferit aniversarii a doua decade de la minunata Revoultie romana.

Palatul Regal din Bucuresti, deteriorat in timpul luptelor din decembrie 1989

Aceasta este recenzia uneia dintre cele mai bine documentate carti despre Revolutia anticomunista din Romania. Recomand cartea cu caldura.

Millennium – Journal of International Studies, Dec 2006; vol. 35: pp. 237 – 239.

Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989 (Ithaca and London: Cornell University Press, 2005, 315 pp.)

[traducerea a aparut la editura Humanitas: ‘Revolutia romana din Decembrie 1989’ de P. Siani-Davies http://humanitas.ro/humanitas/revolutia-romana-din-decembrie-1989]

Pentru majoritatea expertilor in politica si istoria fostelor state comuniste, Romania era in multe privinte un caz aparte. Cursurile si specializarile universitare de studii sovietice si est Europene au fost de fapt preocupate de lumea rusa si slava si intotdeauna inadecvat echipate sa inteleaga particularitatile unei tari latine ca Romania, adanc ancorata in cultura politica a sud estului Europei. Aceasta a dus la situatia ca autorii din occident sa publice carti si lucrari despre Romania in general superficiale, chiar si acum la ani buni de la caderea comunismului. Aceasta tara merita mai multa atentie din cauza marimii si importantei sale strategice sau pentru simplul fapt ca a fost al doilea stat satelit ca marime al Uniunii Sovietice in zona Europei. Politica sa externa sau militara erau cvasi-independente de Moscova, fiind guvernata de una din cele mai dure dictaturi comuniste, iar in 1989 a suferit un proces unic de schimbare violenta a regimului, asemanator revolutiilor clasice.

Cu aceasta foarte detaliata carte, Peter Siani-Davies, reprezinta una dintre putinele exceptii de la situatia descrisa mai sus privind publicatiile universitare occidentale despre Romania. El si-a fixat in aceasta lucrare sarcina enorm de ambitioasa de a carta evenimentele Revolutiei romane care s-au petrecut intre decembrie 1989 si ianunarie 1990. Principalul sau obiectiv este ‘sa ofere o naratie cat mai credibila si aproape de adevar posibila a revolutiei’ (p. 6). Siani-Davies, are de asemenea, ca obiectiv secundar, explicarea relevantei acestor evenimente in cadrul dezbaterilor teoretice privind natura revolutiilor.

Opozitia interna impotriva regimului comunist din Romania a fost foarte redusa in timpul celor patruzeci si doi de ani de dictatura. Partidul, prin masinaria sa politica bine pusa la punct si printr-un urias aparat de represiune care includea politia politica (temuta Securitate), milita (politie militarizata) si formatii armate muncitoresti (Garzile Patriotice), constituia un regim totalitar de dimensiuni cu adevarat Orwelliene, guvernand o populatie saracita de peste 22 de milioane de locuitori. Revolutia, in numai cateva zile, a pulverizat acest monolit monstruos, atingand un maxim atunci cand cuplul prezidential, intruchiparea simbolica a regimului dictatorial, a fost executat in ziua de Craciun a lui 1989.

Revolutia romana si-a castigat notorietatea ca prima ‘revolutie televizata’, evenimentele sale dramatice fiind urmarite, sau intr-adevar impartasite in timp real la scara globala. Acesta a fost un factor decisiv in diseminarea ei fulminanta si mobilizarea aproape instantanee  a populatiei Romaniei de la orase pana in cele mai indepartate sate. Astfel a fost anuntata o noua epoca a comunicatiilor instantanee facilitate de technologia de azi, in care se pot mobiliza imediat mase imense de oameni, raspandite pe mari arii geografice, un eveniment fara precendent pana atunci.

Cartea contine sapte capitole echilibrat scrise, in care primul si ultimul se ocupa cu cauzele, mecanismele si implicatiile teoretice ale Revolutiei romane, iar celelalte cinci capitole redau decurgerea propriu-zisa a Revolutiei, cu referinte teoretice si istorice.

Scrierea este foarte densa in informatii si in masura in care aceasta poate permite detectarea unei traiectorii clare a evenimentelor descrise, cititorul poate printre randuri intrezari rolul major avut de fenomenul nationalismului in declansarea si desfasurarea revolutiei. Legitimitatea regimului comunist era bazata in principal pe autoproclamarea lui ca unic aparator al identitatii nationale impotriva dusmanilor externi (n.b. cei interni fusesera eliminati de multa vreme). Acest postulat al dictaturii a fost intors brusc cu susul in jos odata ce Ceausescu a ordonat trupelor sa deschida focul asupra demonstatorilor, cu deznodamantul ca ‘omora romani’, o fraza rostita de cei asupra carora se tragea in Timisoara si difuzata prin inregistrari clandestine pe posturile de radio occindentale. Autorul are perfecta dreptate ca acest fel de incidente teribile personificau un fel de ‘batalie manicheica intre bine si rau’ (p.79), dar nu reuseste sa detalieze importanta nationalismului ca una din cazele majore ale Revolutiei romane care de asemenea a conditionat cursul desfasurarii acesteia. Acest aspect ar fi fost mai bine atins prin referinte la lucrarile seminale ale lui Keith Hitchins care a cercetat in detaliu formarea natiunii romane sau cele ale de mult uitatului  Robert William Seton-Watson. De asemenea, nu sunt convins de incercarea de a explica nationalismul folosind in principal consideratiile antropologice ale lui  Katherine Verdery (pp. 202-203). Un cadru teorectic mai fiabil pentru cazul Romaniei putea fi cel oferit de notiunea de etnonationalism introdusa de Walker Connor, care este bazata pe mitul originii comune, sau lucrarile lui Miroslav Hroch privind identitatea ‘natiunilor mici’.

Aceasta carte este plina de infromatii care dau cititorului impresia ca Peter Siani-Davies a citit orice sursa in limba engleza, romana si franceza cu privire la Revolutia romana si a parcurs cele mai obscure comunicate de presa publicate in timpul acelor evenimente. Autorul chiar mentioneaza vremea anormal de calduroasa, pentru o tara care adeseori are ierni siberiene, ca un factor natural care a permis grupurilor numeroase de revolutionari sa confrunte fortele de represiune zi si noapte. Cateodata multimea prea mare a detaliilor obscureaza naratia, dar aceasta carte va ramane o mina de informatii pentru toti cei interesati in Romania in particular si revolutii in general. Cartea este de asemenea prima incercare serioasa de de a prezenta si explica acest eveniment crucial din istoria recenta a Romaniei.

Valentin Mandache

Valentin Mandache cerceteaza geopolitica si geografia istorica a Romaniei la London School of Economics and Political Science. El a fost student in Bucuresti in timpul Revolutiei din 1989.

Lupte de strada in Bucuresti in timpul Revolutiei din 1989
Piata Ateneului din Bucuresti in timpul Revolutiei din 1989

Conac devastat de ţărani

Fost conac din Giurgiu, devastat şi jefuit de ţăranii din localitate în anii 1990, când dreptul la proprietate nu era protejat în mod specific în Constituţia României. (©Valentin Mandache)

Am făcut fotografia de mai sus în timpul muncii mele de teren în satele din jurul Bucureştiului, căutând case cu arhitectură tradiţională ţărănească şi vechi conace. Satele mai importante au câte un conac ridicat de către boierul/proprietarul de pământ local, folosit ca reşedinţă şi sediu administrativ al fermei organizate pe baze industriale al cărei proprietar era. Conacul, împreună cu biserica erau punctele principale ale întregii comunităţi a satului. Când regimul comunist a colectivizat agricultura în anii 1950-1960, aceste conace au fost folosite ca sediu C.A.P. sau şcoli, fapt ce le-a salvat de cele mai multe ori de la distrugere sau deteriorare iremediabilă. După evenimentele din 1989, şi mai ales în anii 1990, legea fundamentală a României (Constituţia) nu avea prevăzute articole specifice privind protejarea dreptului la proprietate. De asemenea, regimul cripto-comunist aflat la putere atunci făcea tot ce-i stătea în putere să oprească pe urmaşii proprietarilor de drept să intre în posesia caselor lor istorice. Aceasta a condus la multe abuzuri înfăptuite de localnici, care au profitat de ambiguităţile legii, iar în zonele mai izolate de la ţară au trecut cu impunitate la jefuirea şi devastarea fostelor conace. Conacul prezentat aici, o reşedinţă de mari dimensiuni construită în anii 1920 într-un stil neoromânesc nepretenţios, este una din acele nenumărate victime. Este greu de crezut că peisajul dezolant din imagine, cu rămăşiţe de ornamente arhitecturale împrăştiate în iarbă, a fost rezultatul unor evenimente petrecute acum câţiva ani. Această scenă este, în opinia mea, asemănătoare cu cea a unei vile rustice antice romane devastată de hoarde barbare în epoca decăderii Imperiului Roman de acum mai bine de 1500 de ani…

©Valentin Mandache. Utilizarea neautorizata si/sau reproducerea acestui material fara permisiunea expresa, in scris, a autorului acestui blog este strict interzisa (originea articolului: http://historo.wordpress.com/2009/12/13/daily-picture-13-dec-09-peasant-devastated-country-mansion/).

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din aceasta tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 9-dec-09: Gust postcomunist urban bizar

Este aceasta o noua tendinta de ”infrumusetare” a zonelor urbane din Romania? Avion sovietic de tip MIG-21, scos din uz, folosit ca monument public intr-un parc de cartier din Fetesti (©Valentin Mandache)

Este imaginea de mai sus o masura a ignorantei si neglijentei populatiei Romaniei cu privire la patrimoniul ei arhitectural, dupa deceniile de comunism si tranzitie haotica post-comunista? Acesta pare a fi cazul in orasele de provincie cum ar fi Fetestiul, unde am facut fotografia de fata. Avionul de vanatoare sovietic MIG-21, cu alura lui amenintatoare, amplasat ca monument public in parcul unei zone rezidentiale, este o reflectie a terorii si procesului de spalare a creierelor exercitata de-a lungul deceniilor de comunism, care au transformat psihicul populatiei tarii. Aprecierea istoriei, a vechii arhitecturi urbane si rurale, a artelor si etnografiei locale este, se pare, la ani-lumina departare de preocuparile cetatenilor acestui oras. Nu putem decat sa speram ca urmatoarea generatie va fi intrucatva mai capabila sa-si aprecieze propria mostenire culturala si identitara, lucruri considerate o pierdere de vreme de multi dintre contemporanii nostri preocupati in masa de imbogatirea peste noapte si afaceri imobiliare veroase.

Originea articolului: http://historo.wordpress.com/2009/12/09/daily-picture-9-dec-09-post-communist-urban-tastes/).

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din aceasta tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Cele patru boom-uri imobiliare din Bucuresti. Istoric

Sunt de parere ca oricine este interesat sa investeasca eficient in domeniul imobiliar din Bucuresti si, mai ales, in cladirile de epoca, ar trebui sa aiba un minimum de informatii referitoare la istoricul dezvoltarii imobiliare urbane din acest oras, pentru a inţelege cu adevarat aceasta piata si a-i evita capcanele, deseori greu de sesizat.

  • Bucurestiul inglobeaza, pe o suprafata relativ restransa, insa reprezentativa, istoricul domeniului imobiliar romanesc si patrimoniul arhitectural al tarii.
  • Capitala a trecut, pana de curand, printr-o explozie imobiliara de proportii, care i-a modificat deja peisajul urbanistic. Sectorul de constructii este inca unul din principalele motoare de crestere economica a tarii, atragand pana nu demult cel mai mare volum de investitii directe straine.
  • Explozia imobiliara actuala are, de asemenea, multe aspecte negative: majoritatea constructiilor realizate sunt inestetice, de proasta calitate si uratesc peisajul urban. Bogatul patrimoniu arhitectural al capitalei suferă considerabil din această cauza, multe cladiri extraordinare fiind lasate in paragina. Calitatile arhitecturale ale noilor constructii si cladiri majore sunt vagi si fara personalitate, reflectand adesea spiritul cladirilor comuniste din apropiere. Explozia imobiliara a dat naştere unei piete speculative, care distorsioneaza economia locala si creaza tensiuni in interiorul societatii.

Cu toate acestea, fenomenul nu este nou in istoria moderna a orasului. In ultimii 150 de ani, acesta a trecut prin patru transformări urbane majore, inclusiv cea actuala. Am alcatuit aici, pentru informarea cititorilor, o schita a celor patru explozii – sau boom-uri, dupa cum s-a incetatenit aceasta denumire – imobiliare succesive din Bucuresti, din epoca victoriana pana in prezent:

– Primul boom: domnia Regelui Carol I (1860 – primul deceniu al anilor 1900), cand orasul capata aspectul de „mic Paris”. O cladire emblematica din acea perioada este Ateneul Roman (considerat acum pretutindeni un simbol al Bucurestiului), o sala de concert construita in stilul Operei Garnier din Paris.

Aceasta prima dezvoltare a fost alimentata de organizarea eficienta a tarii conform standardelor occidentale, de catre Regele de origine germana, Carol I, precum si de veniturile generate de exporturile masive de cereale ale Romaniei, unul din principalele granare ale Europei acelor timpuri. Numeroasele cladiri rezidentiale ridicate in acea epoca i-au imprimat orasului un farmec intens, care avea sa-l faca celebru in deceniile care au urmat. Totusi, multe din aceste cladiri au fost ridicate nesistematic, fara un plan urbanistic principal, pe liniile vechi, orientale, mostenite din timpurile anterioare, de influenta otomana. Cladirile sunt acum bijuterii de epoca, fiind printre cele mai bune achizitii de acest gen care pot fi facute in Bucuresti. Astazi, majoritatea acestor cladiri se afla intr-un stadiu avansat de deteriorare si multe sunt demolate, fiind inlocuite cu structuri comerciale ridicate in pripa, sub ochii indiferenti ai autoritatilor si in fata ignorantei multor cetateni ai Bucurestiului in ce priveste patrimoniul propriu si semnificatia acestuia pentru identitatea lor.

Ateneul, cladire emblematica a Bucurestiului (carte postală din anii 1910, colectia Valentin Mandache)

Parcul Cismigiu. Cladire grandioasa, in stil fratuzesc, popular in sec. al XIX-lea, imitand castelele renascentiste (©Valentin Mandache)

Casa in stil „micul Paris”, zona strazii Popa Soare (©Valentin Mandache)

– Cel de-al II-a boom: jumatatea anilor ’20 – începutul anilor ’40, perioada caracterizata de cladiri grandioase, in stil neoclasic (vezi Palatul Regal) si constructii in stil modernist international (vezi Bulevardul Bratianu/Magheru). Fondurile care au alimentat aceasta explozie proveneau in mare masura din veniturile uriase obtinute din exportul de petrol, Romania fiind in perioada interbelica una din cele mai importante producatoare de petrol din lume. Epoca este totodată si cea in care stilul arhitectural fundamental si original al Romaniei – stilul neoromanesc – a devenit Citește mai mult