O splendida vilă neoromânească

Am publicat pentru prima oară acest articol în noiembrie 2010, dar l-am pus offline la scurtă vreme dupa aceea din cauza unor bloguri românești care pretind că se ocupă cu arhitectura istorică și care îmi utilizau aceste fotografii și idei, fără a-mi acorda niciun fel de credit, sau să mă citeze, pretinzând că ar fi fost ale lor, un comportament arogant tipic scenei culturale, inclusiv în domeniul arhitecturii istorice, aparținând României post-comuniste. Multe dintre aceste mediocrități își însușesc și plagiază fără nicio rușine munca altor autori, după cum îmi amintesc de un caz, acum mai mult de un an, când cineva de la Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu”, o doamnă Mihaela Criticos, a publicat o carte despre stilul Art Deco, plină de ilustrații luate de peste tot de pe web, inclusiv de pe site-ul meu, fără să facă citarile cuvenite.

Vilă în stil neoromânesc, proiectată de arh. Toma T. Socolescu în 1934, Câmpina. (©Valentin Mandache)

În deceniul dintre mijlocul anilor 1920 și 1930, stilul arhitectural neoromânesc a atins apogeul său creativ și de popularitate. Unul dintre cei mai cunoscuți și capabili arhitecți care a marcat cu talentul și creativitatea sa perioada, a fost Toma T. Socolescu, cel mai strălucit reprezentant al unei faimoase familii de arhitecți romani. Casa de mai sus, cu toate că nu este deosebit de mare, constituie, în opinia mea, una dintre cele mai bune creații ale sale, care este și excelent păstrată. Se află în Câmpina, un oraș care își datorează prosperitatea industriei petroliere, situată foarte aproape de o altă casă deosebită pe care am documentat-o într-un articol recent (un remarcabil design modernist, unde am lansat ipoteza, bazat pe informațiile celor care locuiesc în zonă, că a fost proiectată de un arhitect al Wehrmacht-ului în timpul războiului). Demn de remarcat în acest exemplu este foarte decoratul ansamblu de intrare al casei (ușa, brâul stuco care o înconjoară și umbrarul cu motive țărănești sculptate în lemn). De asemenea merită menționat balconul-terasă de la nivelul grădinii casei. Terasa este dominată de un scut cu monograma familiei „NP”, care decorează cheia de boltă a arcului ușii. Aș mai vrea să punctez și încântătoarea verandă de la etaj, prevazută cu stâlpi de lemn încrustați, care susțin un acoperiș de forma stilizată a unui clopot de biserică, preluat de către arhitect din exemple de acest fel din arhitectura de biserică medievală-târzie din Valahia. Acoperișul este încoronat de o finială tipic neoromânească. Când am făcut fotografiile, am avut ocazia să discut cu proprietarul acestei case, o doamnă în vârstă, care mi-a oferit o mulțime de informații despre designer și anul construcției (1934). Dânsa a menționat condițiile grele cărora a trebuit să le facă față în timpul lungilor deceniilor ale regimului comunist pentru a menține în bună stare acest edificiu, când o parte din proprietate a fost folosită de garnizoana locală pentru cazare. Am mai fost informat despre recenta restaurare și renovare, care a fost efectuată sub atenta ei supraveghere pentru a păstra cât mai mult posibil din detaliile și structurile vechii clădiri. În opinia mea, aceast proprietar își definește în mod evident identitatea prin casa de epocă pe care o deține, sentiment care este în mare deficit printre majoritatea celorlalți proprietari de case de patrimoniu. Fotomontajul de mai sus și show-ul de diapozitive care urmează textului sunt câteva imagini care redau doar o mică parte a frumuseții și serenității acelei case deosebite, proiectate din unul dintre cei mai buni arhitecți ai stilului neoromânesc.

Această prezentare necesită JavaScript.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

O splendida vila neoromaneasca de Toma T Socolescu in Campina

Vila in stil neoromanesc, proiectata de arh. Toma T Socolescu in 1934, Campina. (©Valentin Mandache)

In decada dintre mijlocul anilor 1920 si 1930, stilul arhitectural neo-romanesc a atins apogeul sau creativ si de popularitate. Unul dintre cei mai cunoscuti si capabili arhitecti care a marcat cu talentul si creativitatea sa perioada, a fost Toma T Socolescu, cel mai stralucit reprezentant al unei faimoase familii de arhitecti romani. Casa de mai sus, cu toate ca nu este deosebit de mare, constitue in opinia mea una din cele mai fine creatii ale sale, care este de asemenea excelent pastrata. Se afla in Campina, un oras care isi trage prosperitatea din industria petroliera, foarte aproape de o alta casa deosebita care am documentat-o intr-un articol recent (un remarcabil design modernist, unde am ipotetizat, bazat pe informatiile celor care locuiesc in zona, ca a fost proiectata de un arhitect al Wehrmacht-ului in timpul razboiului). Demn de remarcat in acest exemplu este foarte decoratul ansamblu de intrare a casei (usa, braul stuco care o inconjoara si umbrarul cu motive taranesti sculptate in lemn). De asmenea merita mentionat balconul terasa de la nivelul gradinii casei. Terasa este dominata de un scut cu monograma familiei „NP” care decoreaza cheia de bolta a arcului usii. As mai vrea sa punctez si incantatoarea veranda de la etaj prevazuta cu stalpi de lemn incrustati, care sustin un acopoeris de forma stilizata a unui clopot de biserica, modelat de catre arhitect din exemple de acest fel din arhitectura de biserica medievala-tarzie din Valahia. Acoperisul este incoronat de o finiala tipic neoromaneasca. Cand am facut fotografiile, am avut ocazia sa discut cu proprietarul acestei case, o domana in varsta, care mi-a dat o multime de informatii despre designer si anul constructiei (1934). Dansa a mentionat conditiile grele carora a trebuit sa le faca fata in timpul lungilor decade ale regimului comunist pentru a mentine in buna stare acest edificiu, cand o parte din proprietate a fost folosita de garnizoana locala pentru cazare. Am mai fost informat despre recenta restaurare si renovare, care a fost efectuata sub atenta ei supraveghere pentru a pastra cat mai mult posibil din detaliile si structurile vechii cladiri. In opinia mea, aceast proprietar isi defineste in mod evident identitatea prin casa de epoca pe care o detine, sentiment care este in mare deficit printre majoritatea celorlalti proprietari de case de patrimoniu. Fotomontajul de mai sus si show-ul de diapozitive de dupa text sunt cateva imagini care redau doar o mica fractiune a frumusetii si serenitatii acelei case deosebite, proiectate din unul dintre cei mai buni arhitecti ai stilul neoromanesc.

Această prezentare necesită JavaScript.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.