Rară inscripţie votivă in limba arabă la o biserică din Bucureşti

Inscripţie votivă în limba arabă, datând din 1747, biserica Sf. Spiridon Vechi, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Cea mai mare parte a ceea ce este acum România a fost timp de secole parte a Imperiului Otoman. Principatele Valahia şi Moldova, şi de asemenea, mai târziu, Transilvania, erau singurele protectorate creştine ale acestui imperiu, guvernate de principi creştini, unde nu erau permise, conform tratatelor cu Poarta încheiate începând cu sec. 15, construcţia de moschei sau aşezări permanente musulmane. Valahia şi Moldova au fost guvernate timp de mai bine de o sută de ani, de la începutul sec. 18, de către principi care făceau parte din marile familii greceşti ale Istanbulului, supuşi loiali ai sultanului, care locuiau în cartierul Fanar al marelui oraş, şi de aici denumirea generică de regim fanariot a lungului lor şir de domnii. Ei au deschis această regiune periferică, dominată mai înainte de regatele Ungariei şi Poloniei, culturii şi economiei împărăţiei padişahului. Bucureştiul a devenit astfel un oraş unde puteau fi întâlniţi negustori din locuri ca Damasc, sau mai departe, ca Tripoli sau Cairo. De asemenea, reprezentanţi ai diverselor secte şi denominaţii creştine din cadrul Imperiului Otoman au găsit în acest oraş un refugiu primitor. Unul dintre aceştia a fost Patriarhul Silvestru al Antiohiei, o biserică de limbă în general arabă, care a locuit la Bucureşti în timpul celui de-al cincilea deceniu al sec. 18, într-o perioadă de lupte interne acerbe în cadrul acestei biserici, care au dus la despărţirea ei într-o ramură ortodoxă şi una Greco-Catolică, unită cu Roma. Prinţul Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Româneşti şi membru al proeminentei familii greceşti otomane a Mavrocordaţilor din Istanbul, care a avut un rol crucial în dezvoltarea Iluminismului grec, a dăruit, în 1747, Patriarhului Antiohiei şi suitei lui de călugări vorbitori de arabă, biserica „Sf. Spiridon al Trimutindei” din Bucureşti, cunoscută astăzi ca „Sf. Spiridon Vechi”, precum şi alte proprietăţi producătoare de venituri din oraş. Fotomontajul de mai sus şi show-ul de diapozitive de după text prezintă impresionantul ansamblu al uşii bisericii, decorată cu o inscripţie votivă în limbile română (în litere chirilice folosite la vremea aceea), greacă şi arabă, conţinând declaraţia solemnă a Prinţului Constantin Mavrocordat, prin care dăruieşte biserica Patriarhului Silvestru al Antiohiei şi congregaţiei lui. Textul în limba arabă este o raritate pentru Bucureşti şi România în general, unde musulmanii, cunoscători de arabă prin natura religiei, nu aveau cum să-şi construiască lăcaşe de cult, conform tratatelor de autonomie cu Poarta. Contrastul face ca un grup de creştini vorbitori de arabă să fie responsabili de apariţia unei asemenea inscripţii rare pentru Bucureşti. Aceasta conţine şi un medalion cu simbolurile Valahiei şi Moldovei, denotând faptul că principele Constantin Mavrocordat a domnit în ambele ţări. Îmi place foarte mult la acest design de uşă frumoasa îmbinare de forme islamic-otomane cu cele bizantine, stil care a devenit emblematic bisericilor valahe de sec. 18 si sec. 19, şi unde mai târziu arhitectul Ion Mincu, iniţiatorul stilului neoromânesc, a găsit o bogată sursă de inspiraţie. Această inscripţie este martora unei epoci când regiunea era parte a unui mare imperiu, întins de la Budapesta la Mecca, şi a felului în care  mode şi stiluri din zone îndepărtate una de alta se întâlnesc şi fuzionează, având ca rezultat simbioze care pot dura secole, în noi şi viguroase expresii artistice. ©Valentin Mandache

Această prezentare necesită JavaScript.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Panouri arhitecturale in stil neoromanesc cu simbolism maniheic

Panouri decorative circulare in stil neoromanesc cu reprezentari maniheice: batalia dintre bine (vultur) si rau (reptile), impodobind zidul la strada a unei case de la inceputul anilor 1930 din zona Stirbey Voda, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Folclorul romanesc, miturile taranesti, ca de altfel si varietatea locala de religie crestina (oficial denumita ca „grec ortodoxa”, dar in realitate foarte mult amestecata cu vechi credinte pagane locale), contin multe referinte la bataliile epopeice de sorginte maniheica dintre fortele binelui si raului. Una dintre cele mai intalnite reprezentari in artele vizuale romanesti a fortelor binelui este cea a vulturului protector, pe cand fortele raului sunt simbolizate de reptile- serpi sau soparle in forma de balauri. Am gasit doua foarte elocvente astfel de reprezentari in forma panourilor arhitecturale prezentate in fotografiile de mai sus, care impodobesc fatada unei case in stil neoromanesc din una din zonele centrale ale Bucurestiului. Sunt de-a dreptul coplesit de dinamismul si drama acestor doua bine redate scene, in care protagonistii sunt inclestati intr-o lupta pe viata si pe moarte, fara nici un invingator clar intrezarindu-se. Cele doua panouri sunt printre cele mai fine reprezentari cu simbolism maniheic in stil neoromanesc din cate am intalnit pana acum in munca mea de fotografie arhitecturala in Bucuresti; un alt panou cu o tema similara poate fi vazut aici, despre care am scris un articol in iunie trecut.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Litere in stil neoromanesc redate arhitectural: fotomontaj si diapozitive

Litere in stil neoromanesc redate arhitectural: exemple de inscriptii pe cladiri datand din anii 1890 pana in anii 1940; exceptie panoul din coltul stanga sus reprezentand o inscriptie votiva de sec. 18 de pe o biserica din Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Redarea arhitecturala a literelor in stil neoromanesc (architectural lettering) reprezinta transpunerea caracterelor latine in forme inspirate din alfabetul chirilic, folosit in vechile textele bisericesti slavone. Acest fel de a reda literele in inscriptii pe fatade de cladiri, transmite un puternic mesaj identitar reflectat in utilizarea de catre vorbitorii de limba romana a ambelor alfabete, chirilic si latin, de-a lungul istoriei lor. Limba romana este de origine romanica, dar cu o puternica influenta slava in cadrul vocabularului si a gramaticii. Acest fapt este rezultatul dezvoltarii istorico culturale a comunitatilor romanesti in strans contact cu vorbitorii de limbi slave din sud estul Europei si de asemenea din cauza religiei crestin ortodoxe, bazata secole de-a randul pe liturghia slava. Ca o consecinta, alfabetul chirilic a fost folosit in redarea limbii romane, pana in sec. 19. Reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19, parte a procesului de consolidare a identitatii nationale (‘desteptare nationala’) de atunci a impus adoptarea alfabetului latin, perceput ca mult mai prestigios si adecvat unui popor de origine latina, mandru de radacinile sale in Imperiul Romei. Cu toate acestea, romanii au retinut o nostalgie pentru simbolismul si mesajele alfabetului chirilic, asociat cu timpurile eroice medievale de batalii si rezistenta impotriva puterii catolice a Regatului Maghiar sau a islamului Imperiului Otoman. Aceasta coincide cu mesajele identitare ale stilului arhitectural neoromanesc, care isi are fundarea ideologica in miscarea national romantica din sec. 19 si glorificarea trecutului medieval. Ca o consecinta, literele redate arhitectural (inscriptiile) sunt un foarte important element al panopliei decorative ale acestui stil national. Am adunat in fotomontajul de mai sus exemple cu asemene inscriptii si redari de litere tipice ordinului neoromanesc dintr-o multitudine de surse: tablete de nume de arhitecti si proprietari, panouri inscriptionare de la Scoala Centrala proiectate de arhitectul Ion Mincu, inscriprii cu nume de vile, etc. datand incepand cu anii 1890 (vezi formele care aduc si cu stilul Art Nouveau) pana in anii 1940 (vezi inscriptia de la centrul fotomontajului care are forme discernibile spre Art Deco). In cadrul fotomontajului este pusa de asemenea, pentru comparatie, o veche inscriptie votiva in litere chirilice datand din 1715, de la biserica ‘Sfintii Apostoli’ din Bucuresti, vizibila in coltul din stanga sus. Panourile cu inscriptii sunt de asmenea aratate individual in show-ul de diapozitive de mai jos.

Această prezentare necesită JavaScript.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Identitate valahă

Vulturul valah, ornament restaurat/refăcut din cadrul bisericii Sf. Gheorghe Nou (sec. 17), Bucureşti. (©Valentin Mandache)

Valahia sau Ţara Românească este unul dinre cele trei principate care împreună cu Moldova şi Transilvania formează cea mai mare parte a României moderne. Într-adevăr, acest fost principat este centrul populaţional şi administrativ al acestei ţări, având în cuprinsul ei oraşul Bucureşti, cea de-a şasea metropolă ca mărime din Uniunea Europeană (cca trei milioane de locuitori, inclusiv cei neînregistraţi). Dintr-un punct de vedere arhitectural, Ţara Românească este importantă pentru că iniţiatorul stilului neoromânesc, arhitectul Ion Mincu şi pleiada de arhitecţi de după el au folosit, proeminent în proiectele lor neoromâneşti, motive şi ornamente inspirate din cele ale bisericilor medievale târzii valahe şi, de asemenea, tipuri de construcţie şi reprezentări de arhitectură civilă valahă. „Valah” sau mai comun termenul de „muntean” împreună cu cel de „oltean” sunt printre principalele identităţi regionale româneşti, echivalentul de Midlander sau Yorkshireman pentru Anglia. Această identitate regională a acţionat şi a fost văzută ca o identitate naţională pentru mai bine de cinci sute de ani pe când Valahia a funcţionat ca stat, de la fondarea sa în 1330, mai întâi un stat independent, apoi sub suzeranitate maghiară şi după aceea ca protectorat otoman, păstrându-şi sistemul administrativ indigen şi aristocraţia pământeană, până la formarea statului modern România în 1859. Am constatat pe internet o lipsă surprinzătoare  de surse bine documentate despre principatul Valahiei, de fapt nu am putut găsi niciuna pe care să o pot recomanda (atenţie la intrarea de la Wikipedia care este sub-standard şi foarte inexactă, ca să nu zic mai mult). Cea mai bună lucrare pe care o pot recomanda pentru oricine este interesat de acest destul de enigmatic fost stat european, un fel de principat al Navarei transferat din Pirinei în Carpaţi, este lucrarea marelui geograf francez Emmannuel de Martonne: „La Valachie. Essai de monographie geographique” (Colin, Paris 1902). Eu însumi sunt muntean/valah, fiind născut în judeţul Buzău, în partea estică vechiului principat. Cuvântul „valah” înseamnă „persoană din regiunea de frontieră” sau de asemenea „străin”, având aceeaşi etimologie şi rădăcini lingvistice în vechile limbi germanice şi slavone ca şi cuvântul „Velş” sau „Valon”. Valahia este aşadar, din punct de vedere etimologic, identic cu Tara Velşilor/Galilor (Wales) din Marea Britanie sau cu provincia belgiană Valonia/Wallonia. Cel mai proeminent semn/marker al identităţii valahe care mai poate fi întâlnit astăzi este semnul heraldic al acestui principat de pe vechile palate aristocratice sau bisericile medievale: un vultur cu aripile desfăcute, având în cioc o cruce, stând pe o stâncă şi flancat de o semilună şi un soare cu trăsături de faţă umană. Acest semn heraldic al Valahiei este arătat în fotografia de mai sus, pe care am făcut-o la biserica Sf. Gheorghe Nou (sec. 17) din Bucureşti. Acest ornament deosebit este o restaurare/renovare de bună calitate în beton armat a unui ornament asemănător sculptat în piatră care a împodobit biserica înainte de restaurarea clădirii care a avut loc prin anii 1930.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Definiții ale arhitecturii românești în Enciclopedia Cugetarea și Penguin Dictionary of Architecture

De ceva vreme încerc să găsesc o bună definiție generală a arhitecturii românești, în surse locale sau străine, de genul celor care sunt redate în edițiile succesive ale popularului dicționar britanic „The Penguin Dictionary of Architecture„, care numără printre editori pe eminentul istoric Nikolaus Pevsner. Acolo sunt citate pe larg câteva tradiții arhitectuale din zona Central Europeana (cehă, ungurească etc.), pe când cele din regiunea în care se află România (nordul Balcanilor) sunt tratate foarte pe scurt la definiția de Arhitectură Bizantină (Byzantine architecture). Ceea ce am găsit interesant este că definiția din dicționarul Penguin a arhitecturii românești este o prelucrare în termeni mai preciși și mai bine punctați ai definiției date de Lucian Predescu în faimoasa sa lucrare, „Enciclopedia României” – Cugetarea, apărută în 1940 și retipărită de editurile Saeculum și Vestala în 1999. Meritul lui Predescu constă într-o bună articulare a ideii de arhitectură românescă, cu referințe mai ales la formele ei religioase și mai puțin civile, și la faptul că este un fenoment sosit relativ târziu pe scena tradițiilor arhitecturale europene. Altfel definiția lui Predescu conține greșeli și inadvertențe, dar care pot fi trecute cu vederea tocmai prin acest merit de fixare a unor coordoate generale care definesc tradiția arhitecturii românești.

Am transcris mai jos pentru comparație definițiile și referințele la arhitectura românească din cele două dicționare.

Definiția lui Lucian Predescu (Enciclopedia României – Cugetarea, 1940) în citatul de mai jos:

ARHITECTURA: Din clădirile ridicate în trecut cele mai de seamă rămase până azi sunt cele religioase, biserici construite începând din sec. 13, cu caracter bizantin. Cel mai vechiu și interesant monument al țării noastre, e biserica domnească din Curtea de Argeș, de la finele sec. 13 (sau începutul sec. 14), de stil curat bizantin. Variante în stil sârbesc al epocei, se clădesc la finele sec. 14 (Cozia, Cotmeana) și în al 15 și 16-lea. Influențe orientale apar uneori în detalii. Cupola bizantină, ‘emisferică, domină. În sec. 16 măn. Dealu și măn. de la Argeș, sunt cele mai frumoase. Arh. bisericească pierde în general în sec. 17; în al 18-19-lea scăderea e vădită. – În Moldova stilul bizantin e modificat de influențe felurite, cari dau bisericilor de acolo, o înfațișare deosebită. Mai înalte ca cele din Ț. Rom., multe n’au cupolă (Borzești, Rădăuți), iar când o au e mai strâmtă și mai înălțată. Clopotnița e sau un turn deosebit (Papauți) sau alipită de intrare (Balinești). Caractere și ornamente gotice (nervuri de boltă, chenare de piatră la uși și ferestre) la toate clădirile din sec. 15-16; mai târziu și orientale (Trei Erarhi din Iași). Pridvorul, de regulă în Țara-Rom., e excepțional în Moldova. Intrarea e obișnuit laterală, nu prin față. Bisericile din sec. 18-19, ca și în Țara R., sunt lipsite de interes. – Bisericile catolice erau în stil gotic (Baia, C.-de-Argeș). În Transilvania, arhitect. biseric. gotică e cea occidentală (Cluj, Brașov, Alba-Iulia, etc.). Arhitectura civilă în Ț.-Rom. și M. nu ne-a lăsat dinainte de sec. 17, decât ruine. Din al 17-18-lea câteva case și palate se mai găsesc prin țară. Ornamentele sculptate dovedesc întrebuințarea a deosebite stiluri (gotic, renaștere, oriental). Casele obișnuite ale boierilor sunt în stil caracteristic românesc. -Arhitectura militară, la cele câteva cetăți, ale căror ruine subzistă, e cea obișnuită în veacurile de mijloc (influența ungară și polonă).

Traducerea mea a fragmentului referitor la arhitectura românească de la definiția Byzantine architecture din „The Penguin Dictionary of Architecture & Landscape Architecture”, ediția a 5-a:

Arhitectura românească din cadrul vechilor vetre ale principatelor Valahiei și Moldovei a continuat tradițiile arhitecturii din Serbia [după ce aceasta a fost cucerită de otomani]. Biserici din piatră dinainte de sec. 14 nu mai supraviețuiesc; deși sunt unele exemple considerate timpurii în Valahia la Cozia și Curtea de Argeș (Sf. Nicolae) și Moldova la Rădăuți. ‘Epoca de aur’ a arhitecturii românești începe în perioada post-bizantină [după căderea Bizanțului] la cumpăna dintre sec. 15 și 16 și ține până în sec. 17. Comparat cu arhitectura sârbească a Moraviei, bisericile românești sunt mult mai ornate, ca o casetă relicvariu, cu formă elongată, înalte, înguste, și decorate aproape flamboaiant, cu ocazionale amestecuri de motive și caracteristici decorative de import (de exemplu chenare și nervuri de fereastră gotice). Cele mai notabile și originale exemple sunt un grup de biserici modovenești [din Bucovina] decorate între circa 1520 și 1600, care conțin cicluri complete de fresce exterioare (bine protejate de streașinile elongate ale acoperișului), fresce care sunt la fel de bine reprezentate și în interior. Cea mai bizar-impresionantă clădire este catedrala mănăstirii de la Curtea de Argeș (1517), reprezentând un manierism post-Bizantin ale cărui forme extreme pot fi regăsite în catedrala Sf. Vasile [Vasilii Baljenai] din Moscova (fără ca prin aceasta să se postuleze o legatură specifică între ele).

Avem aici astfel două definiții ale arhitecturii românești provenind din medii culturale foarte diferite – una dintr-o sursă indigenă și alta dată de un colectiv de eminenți istorici britanici ai arhitecturii , care pot constitui bazele unei mai largi și complete treceri în revistă a acestui interesant fenomen cultural istoric specific României. Acesta este unul dintre obiectivele mele de lucru. VM

Balcon in stil neoromanesc

Un frumos balcon in stil neoromanesc de un design bine proportionat, decorat cu un panou prezentand motivul paunilor in Gradina Paradisului, si doi stalpi masivi incoronati de ghivece de flori modelate dupa suporturile de lumanari din biserica. Balconul impodobeste o casa de la sfarsitul anilor 1920 din zona Traian, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Fereastra in stil neoromanesc timpuriu

Un exemplu de fereastra in stil neoromanesc de tip timpuriu, din anii 1919, in zona Mosilor, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Stilul neoromanesc prezinta un un numar discernibil de tipologii/ faze si directii de dezvoltare de-a lungul evolutiei sale ca ordin arhitectural. Ceea ce eu numesc stilul neoromanesc timpuriu este aspectul acestuia cum a fost imaginat si prezentat in proiecte de catre arhitectul Ion Mincu, initiatorul acestui sil, si o mare parte dintre studentii si colegii sai, in prima lui faza de dezvoltare. Aceasta tipologie timpurie a fost populara intre anii 1890 si sfarsitul Primului Razboi Mondial, cand stilul a intrat in faza dominata de ce denumesc tipul citadela (vezi un exemplu de casa tip citadela- click aici), iar dupa acea a evoluat intr-o multitudine de directii si mode/ preferinte in sinteza sau antiteza cu alte stiluri arhitecturale ale vremii. Una dintre cele mai evidente caracteristici ale stilului neoromanesc timpuriu este reciclarea motivelor arhitecturale de biserica medievala tarzie din Valahia, care la randul lor deriva in mare parte dintr-un bogat registru decorativ bizantin si islamic otoman. Exemplul de fereastra de mai sus, care l-am fotografiat in zona Mosilor din Bucuresti, apartine acestei faze initiale de dezvoltare. Fereastra reproduce modele de la cele ale bisericilor din sudul Romaniei, impreuna cu coloanele laterale spiralate sau arcul greoi care se desfasoara intre ele. Aceiasi origine este si cea a frizei constituita dintr-o reprezentare a vitei de vie, sau cele doua panouri cu cruci grecesti stilizate care flancheaza arcul ferestrei. Imi plac foarte mult cei doi vulturi vopsiti in alb de la capetele frizei, care reprezinta semnul heraldic al Principatului Tarii Romanesti, un alt simbol prezent deseori in decoratia bisericilor locale, care declara puterea seculara a principilor, vasali ai Sublimei Porti, care odata domneau peste tinuturile Romaniei de sud.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Biserica Anglicana si Institutul Marinarilor Britanici de la gurile Dunarii

Prima biserica Anglicana de pe teritoriul romanesc si cladirea Institutului Marinarilor Britanici in anii 1890 -1900 in Sulina . (carti postale vechi, colectia Valentin Mandache)

Sunt cetatean britanic de origine romana si foarte patriotic despre tara mea adoptiva, fiind intotdeauna interesat sa popularizez vechi urme care conecteaza Marea Britanie cu regiunea unde este situata Romania. Acestea merg mult in timp in urma, inca de la cucerirea Daciei de catre romani in 106 AD cand legiuni si trupe auxiliare din Insulele Britanice erau parte a celei mai mari armate adunate vreodata in Europa pana la Primul Razboi Mondial, pentru a cuceri regatul vechilor daci, stamosii romanilor de astazi. Prezenta britanica din timpurile moderne devine mai importanta in regiune pe la sfarsitul anilor 1840, dupa ce navigatia internationala pe Dunare si stramtorile Marii Negre a inceput sa fie treptat liberalizata de sub tutela otomana. Corabii care fluturau steagul britanic intrau prin gurile fluviului la Sulina pentru a merge in porturile dunarene de unde incarcau mari cantitati de grane produse de campiile Valahiei si Moldovei, aducandu-le apoi pe piata britanica si de asemenea pentru ajutorarea celor care sufereau in Marea Foamete Irlandeza, tragedie care a avut loc in acea perioada. Astfel importante venituri au fost realizate de statul si a antrepenorii romani din exportul de grane in a doua jumatate a sec. 19, ceea ce a facut posibila aparitia si inflorirea in toata tara a pitorestei arhitecturi provinciale inspirata din cea Franceza a vremii, pe care eu o numesc stilul „Micul Paris”. Sulina a crescut rapid in importanta ca port de tranzit, un fapt care a facut fiabila stabilirea unei biserici Anglicane acolo, iar mai tarziu in sec. 19, pe langa biserica a unui Institut al Marinarilor Britanici (numele unei retele de organizatii de caritate bisericeasca) pentru a asista la nevoile acestor cetateni britanici care tranzitau portul in numar tot mai mare. Biserica Anglicana din Sulina este cea mai veche de pe teritoriul Romaniei; se mai afla o a doua cladire in Bucuresti, care a fost singura functionand in timpul Razboiului Rece in spatele Cortinei de Fier (vezi video-ul meu despre aceast edificiu aici). Montajul de mai sus, cu cele doua carti postale vechi din colectia mea, arata in imaginea superioara biserica in anii 1890 (cladirea incercuita in rosu) in contextul urban al Sulinei, cu corabii cu panze ancorate la docuri; iar imaginea de jos este un prim plan al constructiilor bisericii si institutului, o carte postala datata cca. 1900. Arhitectura acestora este un gotic victorian tipic, iar la cladirea institutului se pot vedea grinzi intr-un stil pseudo-Tudor. Comunitatea britanica nu mai este de mult o prezenta in Sulina, dar cladirea bisericii si cimitirul britanic raman martorii trecerii lor. Am in vedere o calatorie acolo la prima oportunitate pentru a investiga situatia acestor edificii si a altor vestigii pentru un viitor articol pe acest blog.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 21-mar-10: Ornament de creastă de acoperiş în stil neoromânesc

Ornament de creastă de acoperiş în stil neoromânesc, împodobind o clădire grandioasă în acelaşi stil din zona Mihai Vodă, Bucureşti. (©Valentin Mandache)

Ornamentul de creastă de acoperiş care înfrumuseţează multe din clădirile în stil neoromânesc, împreună cu finialele (vezi articolul meu despre acest particular ornament de acoperiş – click aici) sunt unele dintre cele mai neobişnuite elemente decorative folosite în panoplia acestui stil arhitectural. M-am amuzat când un cititor al blogului, din străinătate, le-a numit într-un comentariu/email ca fiind asemănătoare antenelor de nave cosmice din filmul „Star Treck”. Creasta ornamentală de acoperiş neoromânească este inspirată din echivalentul ei din lemn de pe acoperişul de şindrilă al caselor ţărăneşti din satele munţilor Carpaţi, şi de asemenea din creasta ornamentală a unora dintre bisericile medievale târzii din Ţara Românească, care sunt la rândul lor inspirate din motive bizantine/otoman-balcanice.  Am fotografiat exemplul de mai sus acum câteva zile, profitând de prima lumină de primăvară propriu-zisă de anul acesta. Este un design de foarte bună calitate, unde se poate vedea clar inspiraţia mixtă din modele de case ţărăneşti şi arhitectură eclesiastică.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Cladirea Muzeului Comunitatii Evreiesti din Romania

Cladirea Muzeului Comunitatii Evreiesti, fosta Mare Sinagoga a Breslei Croitorilor din Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Aceasta impresionanta si armonioasa sinagoga, una dintre cele mai mari din Romania, a fost fondata in prima parte a sec. 19 pentru a servi ca loc de rugaciune pentru comunitatea Breslei Croitorilor, multi dintre membrii acesteia avand familii locuind in acea zona a orasului (Piata Unirii, St. Mamulari). Arhitectura edificiului dateaza din 1908 – ’10, proiectata de arhitectul Iulius Grunfeld, intr-un stil similar cu alte sinagogi ale epocii victoriene din Europa centrala si rasariteana, continand motive de la cele clasice, bizantine pana la orientale, cu o serie de detalii discrete inspirate din arhitectura romaneasca. Cladirea a suferit mari pagube la inceputul anilor 1940, provocate de gangurile fasciste romanesti (organizatia nationalista criminala paramilitara numita „Legiunea Arhanghelului Mihail”). Un rol public pentru vechea sinagoga a fost gasit numai cateva decade mai tarziu, la sfarsitul anilor 1970, ca muzeu al comunitatii evreiesti (denumirea oficiala „Muzeul de Istorie al Evreilor din Romania – Dr. Moses Rosen”), un loc excelent de vizitat pentru a afla mai multe despre istoria intensa si productiva a aceastei comunitati. Comunitatea evreiasca a Romaniei are o lunga istorie, datand inca din timpurile cand aceste teritorii au fost parte ale Imperiului Roman, acum doua mii de ani, contribuind imens la viata economica si culturala a Romaniei, incluzand bineinteles arhitectura. Unul dintre cei mai faimosi reprezentativi a fost Marcel Iancu, un arhitect si artist de un talent extraordinar, pionier al stilului International Modernist, si membru fondator al miscarii Dadaiste, care a initiat curentul suprarealist in arta europeana. Comunitatea a avut o soarta tragica in timpul Holocaustului, suferind pierderi incalculabile provocate de fascistii romani si guvernul pro-German din perioada razboiului, un fapt care a fost numai recent oficial recunosct de Romania postcomunista.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.