Moda semnelor de nume de strada in stil parizian

Bucurestiul a fost intodeauna mandru de porecla sa de „Micul Paris al Balcanilor” ce provine din timpurile La Belle Époque cand arhitectura orasului a trecut printr-o transformare radicala de la un aspect traditional balcanic otoman, la o infatisare exuberanta imprimata de multitudinea de cladiri publice si private proiectate in stilurile frantuzesti istoriciste de sec. 19, la moda atunci, dand nastere la ceea ce eu denumesc arhitectura in stil „Micul Paris”. Acea dorinta de a imita modele pariziene persista chiar si in zilele noastre, cu toate ca acum Bucurestiul arata, dupa devastatoarele decade comuniste si mai ales post-comuniste, ca o incrucisare intre Ankara si New Delhi.

Una din cele mai evidente acele manifestatii este reprezentata de semnele cu nume de strazi, cum sunt cele prezentate in fotografiile de mai jos, foarte similare, daca nu identice in forma cu cele din Paris. Prima fotografie arata un semn stradal de fier turnat, de inalta calitate, in stilul celor din Parisul anilor 1900, amplasat pe acea strada probabil prin anii 1920, exemple din acestea fiind acum rare. Cea de a doua imagine infatiseaza un semn contemporan, foarte obisnuit in intreg Bucurestiul, identic in design cu cele care se indica astazi strazile capitalei franceze.

Semn cu nume de strada in stil "Micul Paris" , cca anii 1920, Bucuresti(©Valentin Mandache)
Semn de nume de strada de factura pariziana din Bucuresti, datand de la inceputul anilor 2000. (©Valentin Mandache)

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Sfaturi pentru cumpărătorii de case din perioada La Belle Époque

Bucureştiul a cunoscut o remarcabilă explozie de noi construcţii de case şi edificii publice în perioada La Belle Époque (corespunzând cu epoca victoriană târzie, urmată de cea edwardiană, dacă ne referim la terminologia britanică), care a reprezentat primul dintre cele patru boomuri imobiliare prin care au trecut oraşul şi ţara până în zilele noastre. Acest fenomen economic şi social a fost în multe privinţe similar cu cel al altor oraşe de frontieră din perioada de mijloc a sec. 19, oraşe care se dezvoltau vertiginos în vestul Statelor Unite sau în Stepa Pontică a Rusiei ori în Siberia. Capitala României era la vremea aceea într-un proces de expansiune rapidă, transformându-se dintr-un târg provincial otoman într-o aspiraţională capitală europeană, care astăzi a devenit cea de-a şasea metropolă a Uniunii Europene.

Acea dezvoltare rapidă trebuia să găzduiască un mare aflux de locuitori care se aşezau în noile cartiere venind din periferiile bucolice ale Bucureştiului, din satele din jur şi oraşele de provincie, oameni care crescuseră şi erau obişnuiţi cu un mod de viaţă rural, aproape medieval. Era deci necesar să se educe şi iniţieze acesti noi orăşeni, care construiau sau cumpărau case în număr din ce în ce mai mare, în ‘secretele’ modului de viaţă modern european. Aceasta este perioada când a apărut pitoreasca arhitectură Mic Paris, care a devenit o caracteristică definitorie a patrimoniului construit al oraşului. Broşura prezentată mai sus face parte din cadrul acelui proces iniţiatic şi educaţional inedit al bucureştenilor.

Broşura are numai trei pagini, pline de sfaturi practice punctuale, fiind publicată în 1911 de către „Societatea L.E.”, probabil o organizaţie de caritate sau agenţi care se ocupau cu vânzarea caselor noi. Printre cele mai amuzante instrucţiuni sunt cele care se referă la toalete, cum ar fi: “suirea cu picioarele pe scaun [al toaletei] trebuie interzisă” sau “nu aruncaţi în vas [toaletă] hârtii mari, vată sau alte obiecte care pot astupa conductele”. Aceste sfaturi, cu toate că ar putea părea triviale, rezonau foarte puternic în urechile oamenilor din perioadă La Belle Époque românească, fiind încă utile pentru mulţi locuitori ai Bucureştiului şi ai României actuale (nu pot să uit cât de amuzat sunt ori de câte ori văd astfel de sfaturi afişate în limba română în toalete pe autostrăzi din Ungaria până în Germania). Alte sfaturi care încă rezonează sunt cele care se referă la zugrăvirea pereţilor, recomandând bucureştenilor, o comunitate cunoscută pentru tendinţele perene de a zugrăvi clădirile în culori stridente, să păstreze nuanţele cât mai simple posibil: “pereţii ar trebui lăsaţi văruiţi; dacă se zugrăvesc se va întrebuinţa o singură culoare deschisă cu o simplă friză în partea de sus”. A trecut deja un secol şi aceste sfaturi încă nu sunt urmate, după cum se poate vedea în această casă din Cotroceni, mutilată coloristic de către proprietari ignoranţi: click aici.

Sobă belgiană, începutul sec. 20

Un alt pasaj interesant se referă la încălzitul casei, care se recomanda a se face cu “soba de fer numită Belgiană no. 3”, care probabil arăta în genul celei din imaginea alăturată, strămoşul godinului de fontă care încă se mai găseşte în gospodării la ţară (în copilăria mea din zona Buzăului am avut o vreme acasă în bucătărie un asemenea godin şi pot spune că era teribil de ineficient).

[broşura din colecţia domnului Ion Rogojanu]

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Originea banilor care au finantat arhitectura in stil neoromanesc si Art Deco a Romaniei

Camp petrolifer din sudul Romaniei la sfarsitul anilor 1920. (carte postala veche, colectia Valentin Mandache)

Dupa ce primul boom imobiliar al Romaniei, cand a prevalat in arhitectura stilul „Micul Paris”, a luat sfarsit odata cu declansarea Primului Razboi Mondial, tara a  trecut din nou printr-un asemenea fenomen in perioada intebelica, insa cu preferinte arhitecturale care evoluasera spre neoromanesc si Art Deco. Acest al doilea boom imobiliar a fost finantat in principal din venituri rezultate din exporturile masive de petrol ale tarii, unul dintre principalii producatori mondiali la vremea aceea, si de asemenea din cauza creatiei unei mari piete interne, un rezultat al dublarii populatiei si teritoriului ca o consecinta a situarii in tabara invingatorilor in Primul Razboi Mondial. Cu toate ca agricultura inca furniza cea mai mare parte a PIB-ului, banii rezultati din exporturile de petrol au fost in mai mare parte responsabili de alimentarea boomului imobiliar a acelei ere, prin investitii facute de companiile de petrol si indivizi conectati cu aceasta industrie, precum si prin facilitarea aparitiei unei clase de mijloc urbane propriu-zise, cu aspiratii la un stil de viata si gusturi moderne. Arhitectura care caracterizeaza cele mai multe dintre design-urile de cladiri a acelei perioade avea un iteresant caracter al jumatatilor care se lupta una cu alta, fiind reprezentata de stilul indigen neoromanesc si de cel esentialmente internationalist Art Deco, urmat de cel Modernist. Acest fapt este o reflectare in domeniul arhitecturii a uriaselor dileme care confruntau Romania in procesul de creatie a unei natiuni si identitati nationale coerente pe ruinele si problemele lasate de Primul Razboi Mondial. Cartea postala veche din colectia mea (am gasit-o la un targ de antichitati din Londra) prezentata mai sus, arata un camp petrolifer din Subcarpatii de la nord de Bucuresti care este literalmente coplesit de zeci, chiar sute de sonde de petrol. Pentru a sublinia si mai mult natura internationala a acestei activitati economice si rolul ei in conectarea Romaniei cu restul globului, cartea postala contine o elocventa adnotare de catre persoana care a folosit ilustrata pentru corespondenta la sfarsitul anilor 1920s, cel mai probabil o persoana vorbitoare de limba engleza (companii americane, dar si britanice erau printre marii investitori in industria petroliera romaneasca din acea vreme), care lucra la acel camp petrolifer, marcand pe cartea postala locatia casei lui/ ei (a se vedea nota scrisa de mana „my home” [„casa mea”] la capatul unei linii desenate indicand o casa printre turnurile de sonde).

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Casa pe colt de strada in stil “Micul Paris” din Bucurestiul patriarhal

Un exemplu de casa pe colt de strada in stil "Micul Paris" datand din anii 1890. Zona Armeneasca, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Arhitectura de stil „Micul Paris” a fost foarte populara in Bucurestiul ultimelor decade ale sec. 19, pana la inceputul Primului Razboi Mondial, fiind parte din primul boom imobiliar al orasului si Romaniei in general. Stilul reprezinta o tranzitie pitoreasca intre ordinele istoriciste frantuzesti de sec. 19 interpretate in mod provinicial si o multitudine de elemente decorative locale otoman balcanice si metode de constructie traditionale. Aparitia acestui tip de arhitectura a fost parte a procesului de europenizare si modenizare a tarii dupa castigarea independentei depline fata de Imperiul Otoman (consfintita prin Tratatul de la Berlin din 1878 care a incheiat razboiul Ruso-Turc). Acesta a fost un program de constructie la scara nationala finantat in special din veniturile pe care Romania, ca tara independenta, le putea realiza prin exportul pe pietele occidentale. Astazi casele in stil „Mic Paris” reprezinta unele dintre cele mai specifice exemple de arhitectura urbana indigena, fiind de asemenea relativ usor si neprohibitiv de scump de restaurat/ renovat. Din pacate, aceste case, fiind percepute de multi dintre bucuresteni ca arhaice si perimate, sunt de asemenea printre cele mai usoare victime ale „dezvoltatorilor” imobiliari sau ale proprietarilor ignoranti care le desfigureaza prin renovari/ „modernizari” de prost gust. Exemplul din imaginea de mai sus arata o casa in stil „Micul Paris” incantator de pitoreasca, pe colt de strada. Imi place atmosfera patriarhala, simplicitatea acesteia si juxtapunerea de ornamente istoriciste (dreptunghiurile cu plastere de ghirlande de la baza) cu arcele frante otomane care decoreza ferestrele, si de asemenea pilierii ornamentali de sub streasina.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Originea banilor care au finantat arhitectura de stil “Mic Paris” a Romaniei

Taranca din zona Moldovei la stransul recoltei, candva spre sfarsitul anilor 1900. (Carte postala veche, colectia Valentin Mandache)

In perioada dintre ultimul sfert al sec. 19 pana la Primul Razboi Mondial, Romania a devenit unul dintre principalii exportatori de grane ai Europei. Aceasta a fost posibil din cauza agriculturii extensive practicate in vastele campii ale Dunarii de Jos din Valahia si campurile Moldovei si deschiderii navigatiei internationale a cailor fluviale si maritime ale Dunarii si Marii Negre. O importanta proportie a veniturilor din aceste exporturi a fost folosita in finantarea constructiei unui mare numar de case private si edificii publice. Stilul arhitectural de obicei adoptat in acel program de constructii la scara nationala a fost ceea ce eu numesc stilul „Micul Paris”, foarte popular printre publicul acelei vremi, parte din procesul de europenizare a societatii dupa secole de dominatie otomana. Stilul este o amalgamare pitoreasca de ordine frantuzesti istoriciste de sec. 19 cu o multitudine de elemente decorative locale si balcanic otomane. Bucurestiul a trecut in acea perioada prin primul sau boom imobiliar, si a inceput sa fie cunoscut ca „Micul Paris al Balcanilor”. In acest cadru mai prosper economic aveau loc de asemenea experimente arhitecturale Art Nouveau sau national romantice (neoromanescul). Taranii Romaniei, la vremea acea reprezentand peste 80% din populatie, si munca lor grea pe camp erau forta de la originea acelui extraordinar proces transformativ. Cartea postala veche de mai sus, datand de la sfarsitul anilor 1900, arata o taranca din Moldova strangand recolta de grau, folosind secera, unealta ancestrala care nu s-a schimbat prea mult in regiune de lungul mileniilor. Fotografia o prezinta plina de incredere si multumita, o indicatie a faptului ca lucra bucata de pamant a familiei, primita cel mai probabil ca parte a reformei agrare implementata de stat dupa teribila rascoala taraneasca de la 1907, ultima revolta de tip Jacquerie medievala care a avut loc in Europa.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Aspecte ale distrugerii propriului patrimoniu arhitectural in Bucuresti

Casa de patrimoniu in stil neoromanesc de tipul anilor 1910, lasata in paragina si incendiata de cei care locuiau in ea- o metoda comuna din partea proprietarilor in Bucurestiul de azi de a obtine mult doritul permis de demolare pentru case istorice si a construi in loc cladiri de calitate indoielnica, asa-zis moderne, mai profitabile. Zona Iancului, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Arhitectura acestei case care probabil dateaza de la mijlocul anilor 1910 este extrem de interesanta, fiind un stil de tranzitie intre neoromanescul timpuriu asa cum a fost conceput de arhitectul Ion Mincu, initiatorul acstui stil in anii 1880, si structura de citadela, populara in perioada interbelica. Se pot vedea aici ceva din modelele lui Mincu, cum sunt ogivele de biserica otoman-balcanica ale frestrelor sau veranda aerisita, impreuna cu structura de turn bastionar, populara dupa Primul Razboi Modial, imprumutata de la arhitectura culei oltenesti. Din pacate cladirea a suferit in timpul bulei imobiliare salbatice din Romania ultimilor ani, intentionata de dezvolatori verosi si proprietari iresponsabili pentru demolare si construirea in locul acesteia a unei cladiri moderne mai profitabile. Casa aceasta a fost probabil tranzactionata speculativ la cateva maiini in ultimii ani, lasata sa se deterioreze si sa fie locuita ilegal, pentru a putea obtine cat mai repede mult doritul permis de demolare pentru cladiri istorice. Pana la urma casa a fost incendiata si cu toate ca autoritatile i-au zidit intrarile, soarta acesteia este pecetluita; ceea ce probabil ii face pe proprietari foarte fericiti gandindu-se la profiturile care le vor intra in buzunare din dezvoltarea terenului (personal, ca market analyst in domeniu, nu cred ca vor avea parte de asa ceva in conditiile in care piata imobiliara romaneasca s-a dovedit mai mult decat suficient ca este cea mai scumpa si neprofitabila din intreaga Uniune Europeana, actualmente fiind de patru ori mai scumpa peste nivelul sustenabil de o economie ca a Romaniei).

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Vechi si nou in arhitectura Bucurestiului. Cum sa ne pastram identitatea?

Aceasta este o dezbatere radiodifuzata (dati un click pe triunghiul de pornire al inregistrarii din imaginea de mai sus), in multe aspecte singulara in peisajul ideatic din Romania, cu participarea mea- Valentin Mandache (Case de Epoca), Cezar Buimaci (Orasul lui Bucur) si Dan Rosca (Bucurestii Vechi), moderata de Mara Popa, la Radio Romania International- 16 martie ’10, 20.00h-21.00h, despre arhitectura veche a Bucurestiului si problemele cu care aceasta se confrunta, reflectate in articolele de blog ale acestor autori.

Imaginea zilei 18-mar-10: Stilul Art Nouveau si mahmureala bulei imobiliare

Casa din anii 1900 intr-o varietate locala a stilului Art Nouveau, care prezinta de asemenea elemente rococo si neoromanesti timpurii, neingrijita si lasata sa se deterioreze, langa o limuzina stretch prafuita si parcata nonsalant pe partea de pietoni, printre sticlele de plastic de pe o strada murdara si neintretinuta. Zona Maria Rosetti. (©Valentin Mandache)

Fotografia de mai sus, facuta in toamna anului trecut, a unei limuzine de lux langa o casa de epoca, locuita de chiriasi la stat, saraci, este o metafora elocventa a senzatiei de mahmureala generalizata care a cuprins Bucurestiul dupa spargerea in 2009 a bulei imobiliare si financiare din Romania, cand preturile pentru propritetati au atins nivelul celor din New York, pe fondul unui consum excesiv din partea multor membrii ai societatii, de tipul ‘noilor rusi’, finantat de credite date cu usurinta. Preturile pentru case si terenuri sunt inca ametitor de inalte, facand achizitia unei case de epoca (sau orice alt tip de proprietate) in Bucuresti, una dintre cele mai scumpe, riscante si neprofitable investitii din toata Uniunea Europeana. Din estimarile mele ca market analyst in aceast segmet de piata, preturile, cu toate ca sunt cu 20% mai mici decat nivelurile exuberante din 2008, mai au inca foarte mult de scazut (circa 60% mai jos decat nivelurile actuale) pentru a atinge un nivel care sa reflecte realitatea infrastructurii nedezvoltate a orasului si adevarata putere economica a cetatenilor Romaniei.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Efectele cutremurelor asupra caselor de epoca din Bucuresti

Articol publicat pe 4 Martie 2010.

Astazi se comemoreaza 33 de ani de la puternicul cutremur de pamant din 4 martie 1977. Amintirea aceastui eveniment starneste intodeauna emotie si teama printre locuitorii Romaniei de cate ori pe glob se intampla cutremure catastrofale, cum au fost cele recente  din Chile si Haiti. Mai aproape de Romania, a fost seismul care a lovit orasul italian l’Aquila din regiunea Abruzzo pe 6 aprilie 2009, care a afectat multe cladiri medievale, renascentiste si baroce de mare valoare din regiune. Toate acestea readuc vivid sumbrele imagini ale distrugerilor de acum trei decade din Romania, cauzate de seismul de 7,2 grade pe scara Richter, care a nimicit pe parcursul unui singur minut, un numar important de cladiri vechi si noi din intreaga tara, omorand peste 1500 de persoane.

1977_earthquake
Cladire in stil neoromanesc, deteriorata de cutremurul din 1977. Bulevardul Magheru, zona Bisericii Italiene, Bucuresti.

Am fost martor al cataclismului din 1977 si a consecintelor lui teribile; mai tarziu, am studiat fenomenul in cadrul cursurilor primei mele calificari universitare, ca geofizician la Universitatea din Bucuresti. Am continuat ca specialist in seismica marina pentru un numar de ani la biroul din Marea Britanie al unei importante companii de prospectiuni seismice, si consider ca va pot oferi prin acest articol o perspectiva informata cu privire la riscul seismic cu care se confrunta volumul mare de cladiri de epoca din capitala Romaniei.

Majoritatea caselor de epoca din Bucuresti si intreaga tara sunt vulnerabile la cutremurele care depasesc magnitudinea de 5,5 grade Richter. Datele istorice din ultimul mileniu, adunate din cronicile medievale, arhive si alte documennte indica o rata de 2 – 3 cutremure catastrofale pe secol, definite ca avand peste 7,0 grade Richter.

Cutremurele de mare amplitudine din Romania au loc la o adancime medie in scoarta terestra si se diferentiaza de cele din partea continentala a Italiei de care am amintit mai sus, care sunt de adancime superficiala si deci foarte localizate. Epicentrul celor romanesti este intre 70 si 180 km sub suprafata si astfel efectul lor este resimtit la distante mari de locul unde se produc, situat in regiunea Vrancei. Originea lor este, in termeni elementari, rezultatul coliziunii si frictiunii in acesta zona a trei placi tectonice regionale, care la randul lor sunt un sector al marelui sistem tectonic de coliziune in partea de sud a Europei intre placile africana, europeana si araba. Din aceste miscari geologice au luat nastere, de-a lungul a zeci de milioane de ani, lanturile muntoase care includ Alpii, Carpatii sau Caucazul.

ro_seismic_map
Regiunea seismica a Vrancei (rosu), care se afla in punctul de tripla jonctiune dintre placile tectonice regionale care converg in acea zona (sursa hartii: Institutul National Roman de Fizica a Pamantului; delimitarea placilor tectonice: Valentin Mandache)

Punctul de tripla jonctiune al placilor tectonice regionale convergente in Vrancea reprezinta un caz destul rar din punct de vedere geologic, si face ca evenimentele seisimice produse acolo sa fie mai dinamice si numeroase decat in cazul regiunilor cu coliziuni care au loc intre numai doua placi tectonice. Situatia aceasta este frumos redata pe harta de mai sus, in care este marcat cu rosu marea densitatea de cutremure la punctul/ zona de tripla jonctiune a placilor. Undele seismice asfel produse la curbura Carpatilor se propaga spre Bucuresti si regiunea inconjuratoare prin patura de sedimente (compusa printre altele din materiale ca pietris aluvionar sau argila, depuse de sistemul de rauri care dreneaza Muntii Carpati), care de asemenea le intensificata amplitudinea, jucand rolul unei cutii de rezonanta imensa pentru vibratiile pamantului, intocmai cum undele sonore sunt amplificate intr-un instrument muzical cu corzi.

Bucurestiul este in acest mod direct expus undelor seismice generate la 150 km distanta, in Vrancea. De aceea, distrugerile cauzate de cutremurele de adancime medie, produse acolo, sunt extrem de severe.

Explozia imobiliara irationala din ultimii ani a facut ca proprietatile de epoca bucurestene sa devina printre cele mai scumpe din Europa, chiar mai scumpe decat exemple de nivel cu totul superior si care isi merita pretul din Marea Britanie sau Franta. Euforia indusa de boom-ul imobiliar, combinata cu asteptarile nerealiste atat ale vanzatorilor, cat si ale agentilor imobiliari, i-au facut pe acestia sa nu dea importanta sau sa treaca sub tacere lucruri evidente ca starea proasta a acestor proprietati sau faptul ca multe au trecut deja prin trei cutremure catastrofale in ultimul secol (1908, 1940 si 1977). Perspectiva castigurilor rapide si nemeritate, care caracterizeaza pshihicul pietei romanesti, continua sa-i faca sa considere ca triviale o multime de alte detalii, cum ar fi faptul ca multe case de epoca sunt construite pe solul vechii lunci instabile a raului Dambovita si afulentilor ei din zona, pe fundatii putin adanci, inadecvate, construite din materiale de calitate discutabila si dotate cu structuri slabe de rezistenta la cutremure.

Shallow foundations on a rubble filled groung of a 19th century building seen in a recent archaelogical dig in Lipscani area, Bucharest 2009 (Valentin Mandache)
Fundatiile superficiale plasate in umpluturi mai vechi de moloz, potential instabile, ale unei cladiri de sec. 19, din zona strazii Lipscani, scoase la suprafata cu ocazia unor sapaturi arheologice. Bucuresti, 2009 (©Valentin Mandache)

Majoritatea cladirilor de epoca din Bucuresti au fost ridicate intre mijlocul sec. 19 si cel al sec. 20 (vezi articolul meu precedent despre boom-urile imobiliare din Bucuresti), cea mai mare parte din ele fiind afectate de cel putin doua cutremure catastrofale, din 1940 si 1977. Cele mai vechi edificii, constructiile in stil „mic Paris” (dupa cum eu Citește mai mult

Imaginea zilei 21-feb-10: Casă în stil Art Nouveau deteriorată de proprietar ignorant

Unul dintre nenumăratele exemple de deteriorare estetică a caselor istorice din Bucureşti de către proprietari ignoranţi. (©Valentin Mandache)

Am făcut montajul de mai sus din fotografii, luate la distanţă de un an (toamna 2008 – 2009), ale intrării unei case din 1907, construită într-un superb stil Art Nouveau, din zona Cişmigiu nord a Bucureştiului. Proprietarul a înlocuit valoroasa uşă originală în stil Art Nouveau din sticlă şi lemn cu una metalică luată din piaţă, urâtă şi fără niciun fel de estetică raportată la stilul istoric al casei. Proprietarul  face parte probabil din noua clasă de îmbogăţiţi ai României post-comuniste, care au început să achiziţioneze case de epocă în Bucureşti. Aceştia sunt, de regulă, foarte aroganţi şi ignoranţi în materie de cultură şi istorie, cu consecinţe devastatoare pentru proprietăţile pe care pun mâna. În majoritatea cazurilor aceştia demolează casele de epocă pentru a le înlocui cu construcţii fără caracter sau, în cazul cel mai bun, înlocuiesc detalii originale ale clădirii cu elemente moderne produse în masă, văzute ca mult mai prestigioase decât ‘vechiturile’ care decorau înainte clădirea. În cazul de mai sus, proprietarul este foarte probabil convins că estetica şi valoarea de piaţă ale casei au fost mult îmbunătăţite prin înlocuirea uşii vechi cu aspect ‘ciudat’. Fenomenul a atins deja proporţii primejdioase în România, ameninţând integritatea patrimoniului arhitectural şi identitatea comunităţilor locale.

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.