Forme De Stijl si Constructiviste in holul Casei Frida Cohen

Printre comorile ascunse ale Bucurestiului sunt si creatiile Moderniste ale lui Marcel Iancu, faimosul polimat cultural activ pe scena arhitecturala a capitalei in anii 1920 si ’30. Cladirile lui Iancu inmanuncheaza conceptiile sale despre arta, de la suprarealism, el fiind unul dintre precursorii acestui curent, constructivism sovietic, functionalism la cubism, Bauhaus sau expresionism. Casa Frida Cohen, un bloc de apartamente, cel mai amplu edificiu proiectat de Iancu, infatiseaza toate acele caracteristici, iar pentru mine este o adevarata placere sa decopar continuu asemenea elemente la fiecare vizita ce o fac acolo.

Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)
Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)

Aspectele constructiviste si cubiste sunt evidente atunci cand analizam liniile si volumetriile exerioare ale cladirii Frida Cohen, insa egal, daca nu chiar mai fascinante forme se releva odata ce se paseste in holul de intrare.

Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)
Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)

Remarcabila in opinia mea este pardoseala de tigle gri si negre, aranjate ca figurile unei picturi moderne, in genul curentului artistic De Stijl, unde formelor le lipseste simetria, cum ne-am astepta sa fie cazul pentru un design arhitectural, dar atingand cu toate acestea un punct de echilibru prin cinetica interioara sugerata de acele forme.

Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu
Frida Cohen House, arch. Marcel Iancu, 1935, Bucharest (©Valentin Mandache)

Casa scarilor principala din acest edificiu iesit din comun este de asemenea o mostra elocventa de design, de data aceasta constructivist, unde profilul unui asemenea component de bloc, ce nu ar trezi in mod normal interesul, este un triunghi echilateral, o forma geometrica esentiala, vazuta, ca alte figuri fundamentale, de miscarea Constructivista, ca forme pure. Casa scarilor imi aminteste de una din afirmatiile lui Iancu ca „scopul arhitecturii este o „armonie a formelor”, unde designul e simplificat in asa fel incat sa sugereze cristale” (Tom Sandqvist, p. 342). Pentru mine cristalul sugerat de conturul putului scarilor este fara dubiu acela de diamant (tetraedrul atomilor de carbon), care in el insusi este o metafora a armoniei perfecte.

Fiecare din creatiile lui Marcel Iancu sunt, intocmai mostrelor ilustrate mai sus, imbibate de intelesuri si simboluri legate de aparitia si maturarea primelor curente artistice Moderniste, aduse in fiinta de schimbarile economice si sociale epocale din perioada premergatoare Primului Razboi Mondial si a decadelor de dupa, o perioada fertila si efervescenta de care Bucurestiul a beneficiat prin intermediul unei asmenea enorm de talentate personalitati.

Voluntari pentru repetitii de tur istorie arhitecturala

Historic Houses of Romania – Case de Epoca are nevoie de voluntari: proiectez doua noi tururi de istoria arhitecturii bucurestene (teme regala si munteneasca/ brancoveneasca) si invit participanti la urmatoarele doua repetitii de tur (fara taxa):

  • marti 21 ian., tema regala, intalnirea la 11.30h (durata 2h), in fata statuii Carol I din Piata Revolutiei,
  • miercuri 22 ian., tema brancoveneasca, intalnirea la 11.30h (durata 2h), in fata intrarii Muzeului Municipal – Palatul Sutu.

Trebuie sa aveti conditia fizica necesara de mers pe o distanta de peste 5km prin oras. Participantii sunt incurajati la o participare interactiva cu expertul dumneavoastra in case de epoca, cu intrebari relevante temelor de tur.

Valentin Mandache, Historic Houses of Romania – Case de Epoca

Rehearsal architectural tours: Royal and Muntenian/ Brancovan theme (Historic Houses of Romania - Case de Epoca)
Rehearsal architectural tours: Royal and Muntenian/ Brancovan theme (Historic Houses of Romania – Case de Epoca)

Răzătoare de noroi Art Deco

Articolul meu despre răzătoarea de noroi din perioada La Belle Epoque, care împodobea Catedrala Metropolitană Ortodoxă din Sibiu, a atras un neașteptat grad de interes din partea cititorilor. Printre cei ce au făcut remarci a fost și Robin Grow, Președintele Societății de Art Deco și  Modernism a Australiei, care natural m-a întrebat dacă nu am printre descoperirile mele și o răzătoare de noroi Art Deco. Am răspuns că într-adevăr am găsit una în București, pe care doresc acum să v-o arăt în toata gloria sa, în următoarele fotografii.

Art Deco mud scraper
Răzătoare de noroi Art Deco, Vila Miclescu, arh. Horia Creangă, 1930, zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Ineditul artefact aparține Vilei Miclescu, una dintre cele mai elegante clădiri ale Bucureștiului perioadei Art Deco și Modernistă, localizată în cartierul Dorobanți, proiectată de arhitectul Horia Creangă și construită în 1930.

Art Deco mud scraper
Răzătoare de noroi Art Deco, Vila Miclescu, arh. Horia Creangă, 1930, zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Răzătoarea de noroi conține regula de trei, inspirată din mitologia antică egipteană, tipică stilului Art Deco, văzută în cele trei lame ale sale, fiind în ton cu barele orizontale grupate în trei de pe feroneria ușii.

Art Deco mud scraper
Vila Miclescu, arh. Horia Creangă, 1930,  zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Vila este în cea mai mare parte un design Modernist interbelic, pentru care Horia Creangă este atât de renumit, cu unele elemente Art Deco, cum este casa scărilor, ușa și răzătoarea de noroi.

Art Deco mud scraper
Răzătoare de noroi Art Deco, Vila Miclescu, arh. Horia Creangă, 1930, zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

Casa este într-o stare proastă de întreținere, cu toate că e pe lista monumentelor istorice, o situație obișnuită în București, datorată în primul rând lipsei de educație și interesului în arhitectura istorică a locuitorilor post-comuniști ai acestui oraș. Se pot observa efectele neglijenței chiar și pe această răzătoare de noroi, care este un vestigiu arhitectural atât de rar: prima fotografie, care am făcut-o acum un an și jumătate, o prezintă cu două „urechi”, ochiurile de la capete, pe când ultima imagine, făcută acum o săptămână, arată că una dintre „urechi” lipsește. Aceasta vă dă o idee cât de rapid dispare identitatea arhitecturală a Bucureștiului din cauza propriilor săi locuitori și a autorităților alese de ei.

Un 2014 fericit!

Doresc sa multumesc tuturor cititorilor mei, colaboratorilor, participantilor la tururile si cursurile mele de istoria arhitecturii, pentru suportul activ, incurajarea, comentariile, contributiile si criticismul fara de care nu m-as fi putut descurca in ceea ce consider misiunea mea actuala de a populariza in intreaga lume patrimoniul arhitectural si piata caselor de epoca romanesti si ale sud estului european. Va urez tot ce este mai bine pentru 2014!

Valentin Mandache, expert in case de epoca

Greetings for 2014!
Felicitari pentru 2014!

Schite de peisaje construite romanesti reprezentative

Schite reprezentative de peisaje contruite romanesti, de autorul blogului Case de Epoca
Schite reprezentative de peisaje contruite romanesti, de autorul blogului Case de Epoca

Mediul construit al Romaniei are o evidenta personalitate, si fiind prezent permanent in jurul meu, a devenit in ultimii cativa ani de cand sunt bazat in Bucuresti, o parte integranta a universului meu intelectual. Acum doua decade si ceva frecventam cursuri de stiintele pamantului, iar unul din principale tenete acolo era observatia ardenta a detaliilor de peisaj si roca pentru a reconstitui astfel istoria geologica locala. Am fost invatat atunci sa fac schite cat de frecvent pot intr-un carnet de teren, care erau intodeauna preferabile fotografiilor. Acel obicei este cu mine inca, in activitatea de istoric de arhitectura, dar recent intr-o forma high-tech, dupa ce am achizitionat un iPad si incercat mana pe sticla, ce in opinia mea e in multe privinte similar cum complementii nostri din sec. 19 sau mai devreme scriau si desenau pe tablite de ardezie. Schitele inmanuncheaza cateva din tipurile principale de peisaj arhitectural romanesc, care sper, dragi cititori, ca le veti gasi interesante!

Această prezentare necesită JavaScript.

Balcic, o staţiune regală a litoralului Mării Negre

Azi cea mai mare parte a litoralului românesc este, cu excepţia zonei de la gurile Dunării, un şes în general neinteresant, punctat de uriaşe construcţii industriale şi cartiere sau hoteluri gri din perioada comunistă. Ţara a avut totuşi între 1913-1916 şi 1918-1940 un ţărm stâncos, cu peisaje spectaculoase, care aparţine acum Bulgariei. În perioada interbelică Regina Maria a construit în oraşul-port Balcic (anticul Dionysopolis, fondat de colonişti greci în sec. 7 î.e.n.), cel mai frumos palat de vilegiatură al său, înzestrat cu o magnifică grădină şi o multitudine de case de oaspeţi, într-o perioadă desfăşurată între 1927 şi 1936. Unii din cei mai buni arhitecţi români ai timpului au contribuit acolo cu creaţiile lor, printre ei numărându-se Emil Gunes sau Henriette Delavrancea Gibory. Urmând exemplul reginei, mulţi cetăţeni înstăriţi au ridicat de asemenea locuinţe de vară în staţiune, de o calitate arhitecturală superbă, care încă există şi sunt bine îngrijite. Coasta din jurul Balcicului este orientată spre sud, protejată de o serie de faleze şi dealuri stâncoase abrupte de vânturile reci şi vremea de iarnă aspră ce vine prin intermediul Stepei Pontice tocmai din Siberia, afectând restul ţării.

Perioada interbelică a fost astfel o epocă glorioasă pentru Balcic, ca staţiune pentru personalităţile României de atunci care îşi petreceau verile în confortul vilelor de pe ţărm, şi ca un loc ce stimula creaţia prin constituirea unei remarcabile colonii de pictori şi scriitori, cu toţii beneficiind de intensa lumină a soarelui sudic, de îmbietorul peisaj de coastă şi bucurându-se de primirea pitoreştii comunităţi locale alcătuită în majoritate din turci, tătari şi bulgari.

Balcic - villa Tenha Yuvah - Diana Mandache collection
Balcic – vila Tenha Yuvah (turco-tătară pentru „Cuibul Liniştit”) din cadrul complexului Palatului Regal – colecţia Diana Mandache

Regina Maria şi familia regală au petrecut multe vacanţe plăcute la palatul şi grădinile sale din Balcic, deseori făcând plimbări cu barca cu motor pe mare de-a lungul plajei. Totul radia fericirea şi bunăstarea tipică acelei perioade a istoriei, asemănător felului cum alţi aristocraţi europeni, oameni cu avere sau artişti faimoşi se bucurau de locuri exotice din Mediterana sau Golful Mexic.

Romanian Royals enjoying a boat ride, Balcic - Diana Mandache collection
Familia regală română într-o plimbare cu barca, Balcic – colecţia Diana Mandache

Remarcabil pentru Balcic şi vremurile când Maria l-a aşezat pe harta turistică ca un tărâm idilic, era contrastul cu viaţa şi aspiraţiile comunităţilor de pe malul Mării Negre al Uniunii Sovietice, graniţa nefiind prea departe. Anii înfloritori ai Balcicului ca staţiune regală s-au suprapus cu teroarea lui Stalin, epurările partidului, execuţiile şi trimiterea la inchisoare a nenumărate suflete nevinovate. În mai puţin de un deceniu după ce Maria şi-a construit palatul său pontic, România a devenit una dintre primele victime ale imperiului comunist vecin.

Ansamblu de usa in stil neoromanesc tarziu

Late Neo-Romanian style doorway assembly, house buit in the early-1930s, Cotroceni area, Bucharest (©Valentin Mandache)

In cursul studiului stilului neoromanesc a trebuit sa divizez evolutia acestuia in trei principale faze. Cea timpurie, care a tinut de la initierea acestuia in 1886 de catre arhitectul Ion Mincu cu edificiul in Casa Lahovary, pana in 1906 cand a avut loc Expozitia Jubiliara Regala, ce a aratat publicului grandioasele sale pavilioane, multe proiectate intr-o maniera elevata si unitara care a „canonizat” astfel stilul, marcand inceputul fazei sale mature. Aceasta a atins un apogeu dupa victoria tarii in Marele Razboi si subsecvent in decada anilor 1920, cand neoromanescul a fost adoptat la nivelul intregii Romanii interbelice. Sfarsitul anilor ’20, si decada anilor 1930 a fost martora cresterii in popularitate si ulterior prevalentei stilurilor internationale Art Deco si Modernist, inducand o criza de expresie in neoromanesc, marcand faza sa tarzie de dezvoltare. Stilul national a reusit sa se mentina in competitie printr-o imaginativa sinteza cu forme Art Deco si de inspiratie mediteraneana, rezultand in design-uri extrem de interesante. Evolutia stilului practic s-a incheiat odata cu instaurarea comunismului in iarna lui 1947, sub impactul ideologiei si prioritatilor arhitecturale ale noului regim. A continuat sa genereze totusi ecouri pentru alte doua decade in forme vernaculare si in motive utilizate pe unele edificii postbelice.

Ansamblul de usa si poarta la strada prezentat in imaginea de mai sus apartine prin trasaturile designului si perioada cand a fost construit fazei tarzii de dezvoltare a stilului neoromanesc. Poarta de fier forjat este inspirata din cea a usilor de biserica sau altar brancovenesti, dar exprimata in coordonate apropitate de Art Deco. Cei doi stalpi de poarta sunt o reducere la abstract a unor clopotnite sau turnuri de citadela, in conformitate cu mesajul national-romantic al stilului. Usa este prevazuta cu o serie de panouri patrate punctate fiecare de un disc central, care poate fi inteles ca esenta unui disc solar etnografic sau interpetarea unei cruci grecesti. Zidul din jurul usii este o adaptare a unei deschideri de usa de biserica redusa la esenta coordonatelor Art Deco. Ansamblul de fata dateaza de la inceputul anilor ’30, iar anii urmatori ai decadei vor produce si mai captivante forme de neoromanesc in „ambient” Art Deco, unice acestei tari, ce practic nu se mai gasesc in nici alt colt al planetei.

Raze de soare Art Deco

Art Deco sunbursts
Raze de soare in maniera „Art Deco” vazute in vara lui 2012, zona Grivita – Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sunt un mare fan al panourilor cu reprezentari optimiste in stil Art Deco, cum sunt cele ce depicteaza raze de soare izbucnind, curcubee sau tema marilor sudului. In sensul acesta am pus in juxtapozitie aici o izbucnire reala de raze solare, fotografiata in vara anului trecut in zona Grivita – Domenii, care inca pastreaza mult din sarmul interbelic cand cartierele au fost in mare parte construite, intr-o perioada cand stilul Art Deco era in voga in Bucuresti, si emblema unei companii de asigurari, ornament ce dateaza din era Art Deco, situat pe o cladire din anii 1930 in centrul capitalei. Privind la razele naturale alaturate celor arhitecturale, este mai usor sa intelegem mesajul de optimism si incredere exudat de panourile Art Deco ale orasului si de cultura sofisticata a acelor minunate vremuri din istoria arhitecturii.

Art Deco sunbursts
Motivul Art Deco al razelor de soare izbucnind, ca parte a compozitiei emblemei unei companii de asigurari interbelice, zona Universitate, Bucuresti (©Valentin Mandache)