
Cartea poștală veche de mai sus înfățișeazăun sat tipic de câmpie din zona de sud a României, la cumpăna dintre secolele 19 și 20. Scena este cea a horei de duminică, unde fete și băieți apropiindu-se de vârsta căsătoriei, se întâlneau pentru a dansa împreună în hainele cele mai bune, de duminică (costumele naționale brodate cu exuberante motive etnografice). Obiceiul este încă prezent în multe sate, în special în comunitățile mai izolate din zona de munte. Hora de duminică era un eveniment foarte important al satului, în multe privințe mai important decât slujba la biserică, la care deseori participa și boierul satului, arendașul și familiile acestora. Fotografia de mai sus arată în partea dreaptă o caleșscă acoperită, care cel mai probabil aparținea boierului, cel mai avut membru al comunității, care venea de la conacul lui de pe moșie. Lângă această caleașcă, în dreapta sa, este încă una, dar mai modestă, care probabil aparținea arendașului, iar la dreapta acesteia se vede o șaretă/căruță foarte modestă, care aparținea probabil unuia dintre funcționarii de stat locali, cum era învățătorul sau jandarmul sau unor țărani veniti din sate vecine. În mijlocul horei cânta orchestra, de obicei o formație compusă din membri ai comunității țigănești locale, descendenți ai foștilor sclavi de moșie, un grup etnic eliberat în principate numai la mijlocul sec. 19, după o jumătate de mileniu de sclavie. Aceștia cântă la instrumentele muzicale obișnuite din aceasta zonă, precum un țambal portabil, vioara și cobza etc. Se mai poate vedea în partea dreaptă a fotografiei un grup de două femei în haine de oraș de sec. 19, care păstrează o anumită distanță formală față de țărani; acestea sunt , presupun, „cucoane” din familia boierului. Totuși în horă se pot vedea persoane în haine de oraș care se amestecă fără probleme cu țăranii. Bătătura satului este înconjurată de diferite tipuri de case țărănești – în prim-plan sunt două case modeste de țărani foarte săraci, cu acoperiș de coceni și stuf, iar la dreapta lor este curtea unui țăran mai înstărit care are o casă mai bună, acoperită cu șindrilă. Imaginea este, în ansamblu, o radiografie evocativă a unei zile fericite din viața unui sat românesc la apogeul epocii victoriene, și un bun document in zilele noastre pentru a înțelege psihologia și modul de viață al comunităților rurale, pentru oricine dorește să viziteze aprofundat aceste locuri sau să cumpere o casă tradițională la țară.
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.