Scurta consideratie despre arhitectura brancoveneasca

Formele arhitecturale brancovenesti ce s-au dezvoltat intre mijlocul sec. 17 si primele decade ale sec. 18, corespundeau intentiei de a simboliza viata si varietatea de credinta religioasa a locului in care acestea luasera forma, acela al Tarii Romanesti in sine. In arhitectura acestor edificii se regaseau deci universul mental si psihologia celor care le-au ridicat si celor carora le erau destinate. De aceea in simbolistica acelor edifcii trebuie cautat raspunsul la intrebarea de ce constructiile religioase mai ales, au dobandit un limbaj cu totul unic in epoca brancoveneasca, ducand la nasterea stilului brancovenesc, specific acestui principat si atat de important la fundamentarea stilului neoromanesc din epoca moderna.

In opinia mea notiunile stilistice folosite in istoria artelor din centrul si vestul Europei nu sunt cele mai adecvate mijloace de a diseca schema stilistica a acestor cladiri, ci mai pertinente sunt schemele de analiza aplicate arhitecturii Imperiului Otoman, din care Tara Romaneasca facea atunci ferm parte, atat celei de sorginte crestina, cat mai ales islamice.

Ce trebuie permanent sa tinem cont e ca mesajul crestin de a urma chemarea si vocatia lui Isus, in conditiile de subordonare la religia musulmana, ideologia suprema a califatului otoman, genera o cu totul alta dinamica de exprimare artistica si implicit arhitecturala in interiorul milletului crestin din care Valahia facea parte, diferita de tarile in care crestinismul era religia si de asemenea ideologia suprema, ca in Rusia sau Austria. Astfel in epoca brancoveneasca arhitectura s-a exprimat pe baza coordonatelor plastice specifice mediului cultural al imperiului padisahului, cautand armonia si univeralitatea umanitatii in realitatea politica, economica si culturala a suprematiei lumii musulmane. Arhitectura brancoveneasca a devenit in acest fel o zona privilegiata de exprimare libera si sofisticata, de travaliu spiritual spre atingerea desavarsirii si maretiei simbolizata de faptele si viata lui Isus, ce fascinau atat pe principii Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu in timpul carora stilul numit acum brancovenesc a luat forma si continut, cat si pe populatia Tarii Romaneasti, ce a asigurat continuarea stilului si dupa instaurarea regimului fanariot.

Valentin Mandache, expert in case de epoca

Tureta cupolei bisericii Mantuleasa din Bucuresti, construita in 1734 in stil Brancovenesc tarziu. Structura este probabil o restaurare, in respectul celei originale. (©Valentin Mandache)
Lespezi funerare, mijlocul sec. 17, de la inceputurile stilului Brancovenesc, Manastirea Stelea, Targoviste (©Valentin Mandache)

Istorie și identitate muntenească într-o inscripție cu litere chirilice

Inscripție în litere chirilice datând de la 1842, de pe zidul de sud al bisericii Domnița Bălașa, București – click fotografia pentru o vedere detaliată (©Valentin Mandache)

Îmi plac foarte mult inscripțiile și alte tipuri de scriere cu litere chirilice în limba română. Acestea au pentru mine o profundă semnificație identitară și parcă vin și îmi vorbesc din negura vremurilor. Limba română și-a adaptat de-a lungul secolelor alfabetul chirilic, cu unele inovații și litere proprii, nevoilor și sunetelor sale. Astfel, atunci când s-a scris „Biblia de la București” în 1688, documentul de bază al limbii române literare moderne, a rezultat o operă nu numai lingvistică, ci și de arte vizuale datorită aspectului superb al literelor chirilice folosite. Stilul neoromânesc a reușit să conserve în mare parte forma și estetica deosebită a chirilicelor prin redarea arhitecturală a literelor latine în coordonate care amintesc de vechiul alfabet, despre care am scris un articol amplu ilustrat la acest link. Un frumos exemplu de inscripție cu litere chirilice românești este placa comemorativă fixată în anul 1842 pe peretele de sud al bisericii Domnița Bălașa din București, prezentată în fotografia de mai sus, și care este o extraordinară cronică condensată a istoriei și identității muntenești sau valahe. Am transpus această inscripție mai jos în litere latine, păstrând pe cât am putut felul de redare a cuvintelor și lipsa în general a punctuației:

Acest sfânt și dumnezeiesc lăcaș în care se prăznuiește cea întru mărire înnălțare dela pământ la ceruri a mântuitorului nostru s-au rădicat din temelie la anul 1751 de răposata Domnița Bălașa, fiica lui Constantin Voevod Basaraba Brâncoveanul cu toate încăperile dupanprejur oranduindule spre locuința săracilor celor fără adăpostire la care au închinat toata starea sa și a soțului său banul Manolache Lambrino = Dar vremea ce toate le-învechește aducând la dărăpănare toate încăperile, stranepotasau banul Grigore Basaraba Brâncoveanul, odrasla cea din urma in care sau sfarsit acest slavit si vechiu neam al Basarabilor, si al Brâncovenilor, leau preinnoint adaogandule la anul 1831 iar la anul 1838 Ghenar intamplanduse infricosat cutremur care darapanand si sfanta biserica, dumneaei baneasa Safta Brâncoveanca nascuta Balș, sotia raposatului ban, ce au zidit spitalul brâncovenesc silau inzestrat din casa sotului dumisale ca o stapana si efora iconomisind din veniturile acestei sfinte biserici si jertfind si din ale dumneaei, au ridicato din temelie in locul cei vechi marindo si frumutando, spre pomenire vesnica care sa savarsit prin osârdnica staruire a epitropilor numitului spital ce sint și a sfintei biserici, căminarul Manuil Serghia și stolnicul Ioan Nadaianu la anul mântuirii 1842.

Ce e impresionant în textul de față, pe lângă plăcuta rezonanță a limbii de acum peste un secol și jumătate, sunt referințele de un respect profund la dinastia Basarabilor și la familia Brâncovenilor, reflectând puternica identitate muntenească (eu aș folosi si denumirea mai simplă de „munteană”) a locuitorilor Bucureștiului acelui timp. Muntenia, prin aceasta înțelegând Valahia însăși, era atunci o țară  cu o istorie de jumătate de mileniu, care era intrinsec legată de domnitorii Basarabi ce au creat și condus acel stat în cele mai grele și de asemenea prospere momente ale sale. Curentul unionist nu avea atunci forța cu care este zugrăvit în istoriile naționaliste scrise de la unire încoace, inscripția redând o stare de fapt naturală, existentă în conștiința locuitorilor Țării Românești. Textul mai face referință și la un mare cutremur din ianuarie 1838 și la extraodinarele fapte caritabile ale celor din urmă Basarabi și Brâncoveni, zugrăvind în câteva rânduri o încântătoare imagine a Țării Româneaști de acum 170 de ani.

Inscripțiile în litere chirilice pot fi ușor citite de cei care cunosc chiar în mod elementar acest alfabet sau au învățat la școală limba rusă. Este deplorabil că nu există în curriculumul școlilor generale sau al  liceelor măcar câteva lecții de româna veche scrisă în chirilică pentru a facilita astfel accesul, la cât mai multe persoane, la un imens capitol al identității noastre, ascuns în urma proceselor politice naționaliste xenofobe din ultimul secol și jumătate.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Stalpi neoromanesti de veranda reflectand identitatea etnografica locala

Stalpi etnografici de veranda, casa in stil neoromanesc datand de la mijlocul anilor 1930, Campina. (©Valentin Mandache)

Acesta este un bine pastrat exemplu de stalpi de veranda impodobind o casa in stil neoromanesc de la mijlocul anilor 1930 din centrul orasului Campina, inspirati din motivele etnografice tipice judetului Prahova. Principala particularitate a acestei provincii etnografice, in special in zonele de dealuri joase si campie, este reprezentata de caracterul ei mixt carpatic si balcanic-otoman (asemanatoare cu cea bulgareasca). Motivele si artefactele etnografice carpatice au in mod tipic o geometrie angulara, foarte abstractizata, un fel de „cubism taranesc„, reflectand traditiile artistice ale unei populatii care isi gaseste originea inca de la primele asezari aici ale triburilor Indo-Europene mai mult de cinci milenii in urma; motive vazute in acest exemplu in caracterul capitelurilor care decoreaza acesti stalpi. Etnografia balcanic-otomana este caracterizata de o geometrie mai cursiva, rotunjita si bogat florala, reflectand influenta populatiilor care au venit de-a lungul istoriei in valuri succesive in aceasta regiune a Europei de la Slavi la populatii turcice din Asia Centrala; motive vazute in exemplul de fata in decoratia bazei stalpilor. Fotografia prezinta astfel creatia unui talentat arhitect interbelic, care a reusit sa surprinda in mod excelent, in alegerea sa de motive etnografice a acestor stalpi, identitatea locuitorilor zonei in care a fost construita casa; este practic o declaratie de identitate regionala prahoveana.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Identitate valahă

Vulturul valah, ornament restaurat/refăcut din cadrul bisericii Sf. Gheorghe Nou (sec. 17), Bucureşti. (©Valentin Mandache)

Valahia sau Ţara Românească este unul dinre cele trei principate care împreună cu Moldova şi Transilvania formează cea mai mare parte a României moderne. Într-adevăr, acest fost principat este centrul populaţional şi administrativ al acestei ţări, având în cuprinsul ei oraşul Bucureşti, cea de-a şasea metropolă ca mărime din Uniunea Europeană (cca trei milioane de locuitori, inclusiv cei neînregistraţi). Dintr-un punct de vedere arhitectural, Ţara Românească este importantă pentru că iniţiatorul stilului neoromânesc, arhitectul Ion Mincu şi pleiada de arhitecţi de după el au folosit, proeminent în proiectele lor neoromâneşti, motive şi ornamente inspirate din cele ale bisericilor medievale târzii valahe şi, de asemenea, tipuri de construcţie şi reprezentări de arhitectură civilă valahă. „Valah” sau mai comun termenul de „muntean” împreună cu cel de „oltean” sunt printre principalele identităţi regionale româneşti, echivalentul de Midlander sau Yorkshireman pentru Anglia. Această identitate regională a acţionat şi a fost văzută ca o identitate naţională pentru mai bine de cinci sute de ani pe când Valahia a funcţionat ca stat, de la fondarea sa în 1330, mai întâi un stat independent, apoi sub suzeranitate maghiară şi după aceea ca protectorat otoman, păstrându-şi sistemul administrativ indigen şi aristocraţia pământeană, până la formarea statului modern România în 1859. Am constatat pe internet o lipsă surprinzătoare  de surse bine documentate despre principatul Valahiei, de fapt nu am putut găsi niciuna pe care să o pot recomanda (atenţie la intrarea de la Wikipedia care este sub-standard şi foarte inexactă, ca să nu zic mai mult). Cea mai bună lucrare pe care o pot recomanda pentru oricine este interesat de acest destul de enigmatic fost stat european, un fel de principat al Navarei transferat din Pirinei în Carpaţi, este lucrarea marelui geograf francez Emmannuel de Martonne: „La Valachie. Essai de monographie geographique” (Colin, Paris 1902). Eu însumi sunt muntean/valah, fiind născut în judeţul Buzău, în partea estică vechiului principat. Cuvântul „valah” înseamnă „persoană din regiunea de frontieră” sau de asemenea „străin”, având aceeaşi etimologie şi rădăcini lingvistice în vechile limbi germanice şi slavone ca şi cuvântul „Velş” sau „Valon”. Valahia este aşadar, din punct de vedere etimologic, identic cu Tara Velşilor/Galilor (Wales) din Marea Britanie sau cu provincia belgiană Valonia/Wallonia. Cel mai proeminent semn/marker al identităţii valahe care mai poate fi întâlnit astăzi este semnul heraldic al acestui principat de pe vechile palate aristocratice sau bisericile medievale: un vultur cu aripile desfăcute, având în cioc o cruce, stând pe o stâncă şi flancat de o semilună şi un soare cu trăsături de faţă umană. Acest semn heraldic al Valahiei este arătat în fotografia de mai sus, pe care am făcut-o la biserica Sf. Gheorghe Nou (sec. 17) din Bucureşti. Acest ornament deosebit este o restaurare/renovare de bună calitate în beton armat a unui ornament asemănător sculptat în piatră care a împodobit biserica înainte de restaurarea clădirii care a avut loc prin anii 1930.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Lampi de exterior in stil Art Deco: Fotomontaj si show de diapozitive

Un fotomontaj alcatuit din lampi de exterior in stil Art Deco care impodobesc vile si blocuri de apartamente interbelice din Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Imi place foarte mult sensul de modernitate intensa emanat de diversele si imaginativele design-uri ale acestor deseori ignorate artefacte in stil Art Deco tipice Bucurestiului din perioada dintre sfarsitul anilor 1920 si sfarsitul anilor 1930. Formele acestora emuleaza corpurile de iluminat intalnite pe pacheboturile trans-oceanice interbelice sau ale halelor fabricilor high tech de la acea vreme. Majoritatea exemplelor pe care le-am fotografiat in montajul de mai sus sunt intr-o stare deplorabila, permanent abuzate de catre actualii proprietari si ocupanti ai acelor cladiri, care in general nu realizeaza importanta conservarii patrimoniului arhitectural al propriului lor oras, o consecinta a sistemului de invatamant de slaba calitate din ultimile sapte decade de comunism si tranzitie salbatica la capitalism. Aceste biciuite lampi, care pot fi vazute si in show-ul de diapozitive de mai jos, impreuna cu atat de multe alte mutilate detalii arhitecturale, care decoreaza vechile cladiri ale acestui oras, constitue martorii unei perioade cand cetatenii Bucurestiului aveau mandrie civica si o puternica identiate locala, caracteristici din pacate rar intalnite in capitala Romaniei din zilele noastre.

Această prezentare necesită JavaScript.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Delfini si vita de vie: o rara tema decorativa neoromaneasca

Un rar panou in stil neoromanesc continand imagini de delfini si vita de vie, impodobind o casa de la sfarsitul anilor 1920 din zona Cotroceni, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Panourile din fotomontajul care l-am realizat mai sus contin o rar intalnita tema decorativa neoromaneasca a delfinilor si vitei de vie. Aceasta este neobisnuita pentru stilul arhitectual neoromanesc, care are registrul sau decorativ inspirat in principal din panoplia bisericilor medievale tarzii din Valahia sau din arhitectura balcanic-otomana, care cuprind teme cum ar fi vrejurile si fruzele de vie, paunul, grifonul, pomul vietii, motive geometrice intricate, etc. Aceste teme si motive sunt tipice unei civilizatii continentale, fara iesire la mare, cum a fost si este inca cazul comunitatilor romanesti ancestrale si a mediului acestora axat pe arcul Muntilor Carpati. Care este atunci explicatia pentru neobisnuitul motiv decorativ din imaginea de mai sus? Romanii au avut numai in timpurile recente un contact nemijlocit cu marea, si anume din 1878 cand urmand prevederilor tratatului de la Berlin, Dobrogea a devenit parte a Romanei, teritoriu de apriga disputa cu Bulgaria. Stema Dobrogei contine doi delfini, iar ipoteza mea este ca primul proprietar al acestei case a fost un nativ al regiunii sau strans legat de provincia de pe malul Marii Negre.  Vita de vie si delfinii, precum si crucea de tip grecesc de la centrul celor doua panouri din partea dreapta a imaginii (o aluzia la crestinismul ortodox al populatiei locale romanesti si de asemenea la coloniile grecesti antice din Dobrogea) constitue astfel un foarte elocvent mesaj de identitate regionala exprimat in contextul stilului arhitectural neoromanesc.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.