Rară inscripţie votivă in limba arabă la o biserică din Bucureşti

Inscripţie votivă în limba arabă, datând din 1747, biserica Sf. Spiridon Vechi, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Cea mai mare parte a ceea ce este acum România a fost timp de secole parte a Imperiului Otoman. Principatele Valahia şi Moldova, şi de asemenea, mai târziu, Transilvania, erau singurele protectorate creştine ale acestui imperiu, guvernate de principi creştini, unde nu erau permise, conform tratatelor cu Poarta încheiate începând cu sec. 15, construcţia de moschei sau aşezări permanente musulmane. Valahia şi Moldova au fost guvernate timp de mai bine de o sută de ani, de la începutul sec. 18, de către principi care făceau parte din marile familii greceşti ale Istanbulului, supuşi loiali ai sultanului, care locuiau în cartierul Fanar al marelui oraş, şi de aici denumirea generică de regim fanariot a lungului lor şir de domnii. Ei au deschis această regiune periferică, dominată mai înainte de regatele Ungariei şi Poloniei, culturii şi economiei împărăţiei padişahului. Bucureştiul a devenit astfel un oraş unde puteau fi întâlniţi negustori din locuri ca Damasc, sau mai departe, ca Tripoli sau Cairo. De asemenea, reprezentanţi ai diverselor secte şi denominaţii creştine din cadrul Imperiului Otoman au găsit în acest oraş un refugiu primitor. Unul dintre aceştia a fost Patriarhul Silvestru al Antiohiei, o biserică de limbă în general arabă, care a locuit la Bucureşti în timpul celui de-al cincilea deceniu al sec. 18, într-o perioadă de lupte interne acerbe în cadrul acestei biserici, care au dus la despărţirea ei într-o ramură ortodoxă şi una Greco-Catolică, unită cu Roma. Prinţul Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Româneşti şi membru al proeminentei familii greceşti otomane a Mavrocordaţilor din Istanbul, care a avut un rol crucial în dezvoltarea Iluminismului grec, a dăruit, în 1747, Patriarhului Antiohiei şi suitei lui de călugări vorbitori de arabă, biserica „Sf. Spiridon al Trimutindei” din Bucureşti, cunoscută astăzi ca „Sf. Spiridon Vechi”, precum şi alte proprietăţi producătoare de venituri din oraş. Fotomontajul de mai sus şi show-ul de diapozitive de după text prezintă impresionantul ansamblu al uşii bisericii, decorată cu o inscripţie votivă în limbile română (în litere chirilice folosite la vremea aceea), greacă şi arabă, conţinând declaraţia solemnă a Prinţului Constantin Mavrocordat, prin care dăruieşte biserica Patriarhului Silvestru al Antiohiei şi congregaţiei lui. Textul în limba arabă este o raritate pentru Bucureşti şi România în general, unde musulmanii, cunoscători de arabă prin natura religiei, nu aveau cum să-şi construiască lăcaşe de cult, conform tratatelor de autonomie cu Poarta. Contrastul face ca un grup de creştini vorbitori de arabă să fie responsabili de apariţia unei asemenea inscripţii rare pentru Bucureşti. Aceasta conţine şi un medalion cu simbolurile Valahiei şi Moldovei, denotând faptul că principele Constantin Mavrocordat a domnit în ambele ţări. Îmi place foarte mult la acest design de uşă frumoasa îmbinare de forme islamic-otomane cu cele bizantine, stil care a devenit emblematic bisericilor valahe de sec. 18 si sec. 19, şi unde mai târziu arhitectul Ion Mincu, iniţiatorul stilului neoromânesc, a găsit o bogată sursă de inspiraţie. Această inscripţie este martora unei epoci când regiunea era parte a unui mare imperiu, întins de la Budapesta la Mecca, şi a felului în care  mode şi stiluri din zone îndepărtate una de alta se întâlnesc şi fuzionează, având ca rezultat simbioze care pot dura secole, în noi şi viguroase expresii artistice. ©Valentin Mandache

Această prezentare necesită JavaScript.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

„Drumul buștenilor” -the Timber Trail- care a clădit Istanbulul și Imperiul Otoman

Imaginea de mai sus prezintă sectorul fluvial al „drumului buștenilor” din Carpați, care începea la Piatra-Neamț (1), urma cursul Bistriței (2) și al Siretului până la portul Galați, la Dunăre (3). (Fotomontaj din patru cărți poștale vechi din anii 1890 – 1910, colecția Valentin Mandache)

Munții Carpați au deținut, până în prima parte a sec. 20, unele dintre cele mai întinse păduri seculare care au mai rămas în Europa. Pentru că regiunea a fost parte a Imperiului Otoman timp de mai bine de patru secole, lemnul acestora a fost folosit pe scară largă ca material de construcție pentru casele și palatele din cadrul imperiului sau pentru construcția de corăbii (catargele din pin de Carpați erau foarte apreciate la vremea aceea) care întrețineau comerțul de-a lungul și de-a latul acestui mare stat care se întindea de la Budapesta, în Europa Centrală, până la Mecca în Orientul Mijlociu și Alger în Africa de Nord. Extraordinar de frumoasele și elaboratele conace de lemn numite yali în turcă, ce mărginesc malurile Bosforului la Istanbul și multe alte case din acea mare metropolă, cel mai mare oraș european atunci ca și acum, sunt în mare parte construite cu cherestea din Carpați. Același lucru poate fi spus și despre casele din Salonic, Izmir și alte orașe otomane. Am ilustrat în fotomontajul de mai sus, făcut din patru cărți poștale vechi din colecția mea, sectorul de navigație fluvială/riverană a acestui lung drum al buștenilor de cherestea („timber trail”) din Munții Carpați până la Marea Mediterană (vezi acel sector de rută marcat pe harta din imaginea de mai sus). Buștenii erau tăiați în Carpații Moldovei, adunați în bazine la puncte navigabile pe râurile locale, precum Piatra-Neamt, vezi sectorul „1” în imagine, unul dintre locurile principale ale acestei activități în nordul Moldovei. De aici buștenii erau asamblați în plute mari, conduse de plutași, țărani locali care îmbrățișau această meserie, vezi sectorul „2” din imagine, până la porturile de la Dunărea de jos ca Galați, în sectorul „3” al fotomontajului, unde buștenii erau sortați și încărcați pe corăbii pentru a fi transportați în marile piețe din Istanbul și alte orașe-port otomane. Acest comerț cu bușteni a început spre sfârșitul sec. 17 și a continuat până la dispariția Imperiului Otoman la începutul sec. 20, și a fost de proporții uriașe. A continuat să funcționeze la scară locală în România până în anii 1950, când profesia de plutaș a fost înlocuită de transportul rutier și de cale ferată. În opinia mea, drumul buștenilor (the „timber trail”) din Carpați  până la Mediterana este un foarte interesant capitol de istorie economică a Sud-Estului Europei și al Mediteranei Estice, practic necunoscut de așa-zișii specialiști universitari din România sau străinătate, care a contribuit imens la ridicarea patrimoniului arhitectural și construit al întregii regiuni.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Streasina din anii 1900 diseminata local

Streasina impodobind o casa de negustor de la inceputul anilor 1900 din vechiul cartier comercial al Buzaului. (©Valentin Mandache)

Am fotografiat interesanta streasina de mai sus in vechiul cartier comercial al Buzaului. Este o creatie inspirata de la steasinile Palatului Comunal Buzau, construit in 1903 intr-un stil Art Nouveau neoromanesc cu totul particular, despre care am alcatuit un scurt articol-video acum cateva saptamani. Se pot observa de asemenea elemente vernaculare pe aceste steasine, ca fusaiolele proeminente de pe bratul orizontal al acestora, des intalnite la decorarea streasinilor in toata regiunea otoman-balcanica din care Buzaul, impreuna cu sudul si estul Romaniei au facut parte sute de ani. Ce am gasit foarte interesant este diseminarea destul mare in cadrul zonei judetului a acestui tip de streasina (unde elementul distinctiv este sectorul circular care imblanzeste unghiul drept intre bratele orizonatle si verticale ale streasinii). Acesta poate fi gasit ca element decorativ infrumutesand un numar de case vechi in stil vernacular din diverse sate ale judetului. Stiu ca in satul in care m-am nascut, Glodeanu-Silistea, in sudul Buzaului, sunt cel putin doua asemenea case (construite la inceputul anilor 1930 de tarani instariti), folosind acest tip de streasina. Rezultatul este un foarte interesant fenomen de transfer/ diseminare de stil arhitectural de la un edificiu prestigios, construit intr-un stil cult, preluat de mesteri locali pentru decorarea cladirilor aspirationale ale comerciantilor si taranilor mai instariti din zona.

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.