Dupa ce primul boom imobiliar al Romaniei, cand a prevalat in arhitectura stilul „Micul Paris”, a luat sfarsit odata cu declansarea Primului Razboi Mondial, tara a trecut din nou printr-un asemenea fenomen in perioada intebelica, insa cu preferinte arhitecturale care evoluasera spre neoromanesc si Art Deco. Acest al doilea boom imobiliar a fost finantat in principal din venituri rezultate din exporturile masive de petrol ale tarii, unul dintre principalii producatori mondiali la vremea aceea, si de asemenea din cauza creatiei unei mari piete interne, un rezultat al dublarii populatiei si teritoriului ca o consecinta a situarii in tabara invingatorilor in Primul Razboi Mondial. Cu toate ca agricultura inca furniza cea mai mare parte a PIB-ului, banii rezultati din exporturile de petrol au fost in mai mare parte responsabili de alimentarea boomului imobiliar a acelei ere, prin investitii facute de companiile de petrol si indivizi conectati cu aceasta industrie, precum si prin facilitarea aparitiei unei clase de mijloc urbane propriu-zise, cu aspiratii la un stil de viata si gusturi moderne. Arhitectura care caracterizeaza cele mai multe dintre design-urile de cladiri a acelei perioade avea un iteresant caracter al jumatatilor care se lupta una cu alta, fiind reprezentata de stilul indigen neoromanesc si de cel esentialmente internationalist Art Deco, urmat de cel Modernist. Acest fapt este o reflectare in domeniul arhitecturii a uriaselor dileme care confruntau Romania in procesul de creatie a unei natiuni si identitati nationale coerente pe ruinele si problemele lasate de Primul Razboi Mondial. Cartea postala veche din colectia mea (am gasit-o la un targ de antichitati din Londra) prezentata mai sus, arata un camp petrolifer din Subcarpatii de la nord de Bucuresti care este literalmente coplesit de zeci, chiar sute de sonde de petrol. Pentru a sublinia si mai mult natura internationala a acestei activitati economice si rolul ei in conectarea Romaniei cu restul globului, cartea postala contine o elocventa adnotare de catre persoana care a folosit ilustrata pentru corespondenta la sfarsitul anilor 1920s, cel mai probabil o persoana vorbitoare de limba engleza (companii americane, dar si britanice erau printre marii investitori in industria petroliera romaneasca din acea vreme), care lucra la acel camp petrolifer, marcand pe cartea postala locatia casei lui/ ei (a se vedea nota scrisa de mana „my home” [„casa mea”] la capatul unei linii desenate indicand o casa printre turnurile de sonde).
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 