Scene reminiscente a picturilor lui Pieter Bruegel cel Batran in satele romesti (fotografii facute de echipa de cercetari etnogragice condusa de Prof. Ioana Fruntelata si Dn. Horia Nitescu, 2006-07, regiunile Bucovina & Arges).
Pentru oricine din lumea occidentala care doreste sa-si cumpere o casa la tara in Romania, trebuie sa realizeze inainte de toate considerabilele diferente culturale dintre comunitatile gazda si noii veniti. Comunitatile rurale ale Romaniei inca urmeaza un mod de viata ancestral guvernat de credinte religioase si mituri tipice regiunii Muntilor Carpati, un fel de Europa rurala de dinainte de epoca Iluminismului si a Revolutiei Industriale. Este o lume chiar si mai ancestrala decat cea descrisa de catre Anthony Hope in romanul sau fictiune „Prizonierul din Zenda” in forma regatului imaginar Ruritania, care in mintea occidentalilor este de cele mai multe ori asociat cu imaginea vechii Europe de Est. Satele romanesti inca mai conserva in multe aspecte un univers mental si fel de a interpreta religia, tipic taranilor din sec. 16 si sec. 17 din Europa de vest, asa cum se poate desprinde din picturile lui Bruegel cel Batran. Excelentele si foarte evocativele fotografii aranjate in montajul de mai sus si show-ul de diapozitive de sub text, arata o asemenea atmosfera Bruegel’easca din satele romanesti in AD 2006 – ’07. Fotografiile au fost realizate in timpul muncii de cercetare etnografica in teren in sate din regiunile Bucovina si Arges de catre studenti ai Catedrei de Etnologie si Folclor/ Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, condusi de Prof. Ioana Fruntelata si Dn. Horia Nitescu, un fervent cititor al blogului meu, care a fost foarte amabil si a pus la dispozitie aceste remarcabile imagini spre publicare pe site.
O horă de duminică într-un sat din sudul României, cu participarea tuturor claselor sociale locale; cândva în anii 1890. (Carte poștală veche, colecția Valentin Mandache)
Cartea poștală veche de mai sus înfățișeazăun sat tipic de câmpie din zona de sud a României, la cumpăna dintre secolele 19 și 20. Scena este cea a horei de duminică, unde fete și băieți apropiindu-se de vârsta căsătoriei, se întâlneau pentru a dansa împreună în hainele cele mai bune, de duminică (costumele naționale brodate cu exuberante motive etnografice). Obiceiul este încă prezent în multe sate, în special în comunitățile mai izolate din zona de munte. Hora de duminică era un eveniment foarte important al satului, în multe privințe mai important decât slujba la biserică, la care deseori participa și boierul satului, arendașul și familiile acestora. Fotografia de mai sus arată în partea dreaptă o caleșscă acoperită, care cel mai probabil aparținea boierului, cel mai avut membru al comunității, care venea de la conacul lui de pe moșie. Lângă această caleașcă, în dreapta sa, este încă una, dar mai modestă, care probabil aparținea arendașului, iar la dreapta acesteia se vede o șaretă/căruță foarte modestă, care aparținea probabil unuia dintre funcționarii de stat locali, cum era învățătorul sau jandarmul sau unor țărani veniti din sate vecine. În mijlocul horei cânta orchestra, de obicei o formație compusă din membri ai comunității țigănești locale, descendenți ai foștilor sclavi de moșie, un grup etnic eliberat în principate numai la mijlocul sec. 19, după o jumătate de mileniu de sclavie. Aceștia cântă la instrumentele muzicale obișnuite din aceasta zonă, precum un țambal portabil, vioara și cobza etc. Se mai poate vedea în partea dreaptă a fotografiei un grup de două femei în haine de oraș de sec. 19, care păstrează o anumită distanță formală față de țărani; acestea sunt , presupun, „cucoane” din familia boierului. Totuși în horă se pot vedea persoane în haine de oraș care se amestecă fără probleme cu țăranii. Bătătura satului este înconjurată de diferite tipuri de case țărănești – în prim-plan sunt două case modeste de țărani foarte săraci, cu acoperiș de coceni și stuf, iar la dreapta lor este curtea unui țăran mai înstărit care are o casă mai bună, acoperită cu șindrilă. Imaginea este, în ansamblu, o radiografie evocativă a unei zile fericite din viața unui sat românesc la apogeul epocii victoriene, și un bun document in zilele noastre pentru a înțelege psihologia și modul de viață al comunităților rurale, pentru oricine dorește să viziteze aprofundat aceste locuri sau să cumpere o casă tradițională la țară.
*********************************************** Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 