Lampi in stil neoromanesc proiectate de Ion Mincu

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Atractivele lampi prezentate in aceste imagini adorna intrarea monumentala a Casei Monteoru din Bucuresti, o mare resedinta de oras boiereasca, construita in stilul Beaux Arts, specia frantuzeasca a acestuia, ce aliniaza Calea Victoriei, una din strazile traditional prestigioase ale Bucurestiului. Stilul lampilor apartine fazei timpurii a neoromanescului, fiind, in opinia mea, proiectate de arhitectul Ion Mincu, care a condus lucrari de remodelare majora a edificiului, incheiate in 1889.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Ce ma face sa atribui aceste lampi lui Mincu, sunt doua elemente care tradeaza maniea sa de design. Cel mai evident este constituit de „tepusele” ce impodobesc ca o coroana iesita din proportiile normale varful artefactului. Celalalt element este in delineatia ferestrelor  lampii.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Am observat in cursul muncii mele de teren la casele lui Mincu din Bucuresti, tendinta sa de a proiecta anumite elemente arhitecturale, in special cele plasate pe marginile edificiului sau altor componente majore, de dimensiuni anormale, ca si cum te-ai uita la ele printr-o lupa. Exemple sunt „tepusele” ce adorna ulucele de streasina la Casa Lahovary (1886), prima casa neoromaneasca, sau ornamentele gardului de fier din fata Scolii Centrale de Fete (1890). Acea tendinta este de asemenea mentionata in biografia lui Mincu scrisa de Mihail Caffe (Editura Stiintifica, 1960), cu privire la cum aratau schitele sale. Tepusele de lampa iesite din optica normala, vazute in aceste fotografii, sunt in felul acela de exprimare artistica, care in opinia mea divulga autorul lor.

Cel de al doilea element Mincu este forma ferestrei de lampa, proiectata ca o usa de biserica in miniatura, modelata dupa exemple gasite la catedrala Curtea de Arges sau la Biserica Coltei din Bucuresti. Mincu foloseste acest tip de fereastra si pentru designul interior al catedralei episcopale din Constanta, pe care l-a completat in 1895.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Lampile, prin aceste caracteristici, pe care le atribui lui Ion Mincu, au un aspect remarcabil, in mod cert atragand placut atentia vizitatorilor si trecatorilor, imprimand un plus de personalitate Casei Monteoru. Acest tip de design a fost mai tarziu folosit si de alti arhitecti, multi dintre ei fosti studenti ai lui Mincu, pentru unele din cele mai prestigioase cladiri in stil neoromanesc, care inca impodobesc orasul.

Reclame

Balcoane vitrate din diferite ere arhitecturale

Vă prezint aici trei interesante imagini de balcoane/verande vitrate care țin de cele trei stiluri principale ce caracterizează arhitectura istorică a Bucureștiului: stilul Mic Paris (ultimul sfert al sec. 19, până la Primul Război Mondial), neoromânesc (sfârșitul sec. 19 – ultima parte a anilor ’40) și Art Deco (anii 1930 și ’40). Din studiile mele în teren, am găsit că de obicei structurile vitrate nu sunt contemporane cu clădirea originală, ci adăugate ca o împodobire sau îmbunătățire în lucrări de renovare în primul sau al doilea deceniu după ce construcția a fost ridicată. Principala atracție a unei structuri vitrate, fie ea balcon, ușă de seră sau fântână de lumină, este de fapt elaborată sa lucrătură în fier, scheletul metalic ce o susține, exemplificată aici mai ales în cea de a doua fotografie ce prezintă un balcon vitrat neoromânesc. Câteodată mai supraviețuiesc bucăți de sticlă, geamuri originale în cadrul structurii de fier, care în cazul design-urilor istoriciste de sec. 19 (Mic Paris) se prezintă în frumoase nuanțe specifice sticlei colorate din epoca victoriană.

Balcon vitrat în stil Mic Paris, casă din anii 1890, zona Gradina Icoanei, București (©Valentin Mandache)
Balcon vitrat în stil neoromânesc, casă de la sfârșitul anilor 1920, zona Cotroceni, București (©Valentin Mandache)
Balcon vitrat Art Deco, casă de la mijlocul anilor 1920, zona Dorobanți, București (©Valentin Mandache)

O gura de ventilatie veche de un secol

Gura de ventilatie veche de un secol (©Valentin Mandache)

Actualmente aceasta gura de ventilatie este de in jur de 110 ani vechime. Este inca in stare buna de functionare (se poate simti curentul de aer daca apropii mana), asigurand aerisirea beciului din caramida de sub o flamboaianta casa in stil Mic Paris din zona Mantuleasa a Bucurestiului. Casele de epoca ale acestui oras sunt mult mai bine ventilate decat cele construite in perioada comunista si postcomunista. Din pacate gurile si canalele de ventilatie acum dispar cu rapiditate, victime ale asa ziselor „renovari” si „modernizari” sub orice critica facute de jalnicii locuitori contemporani ai capitalei Romaniei, cu consecinte teribile pentru integritatea structurala si estetica a acelor edificii istorice.

Sculpturile alegorice de pe fatada Bancii Nationale

Banca Nationala a Romaniei este situata in centrul vechi al Bucurestiului, intr-un amplu complex de cladiri constuit in doua stagii: primul, in stil Beaux Arts, in anii 1880, iar cel de al doilea, in stil neoclasic, in anii 1940 si 1950. Sectorul de secol 19, de pe strada Lipscani, este in opinia mea cel mai interesant si atractiv, fiind impodobit cu o serie de frumoase statui, inspirate in mare masura din cele ale palatelor renasterii franceze.

Constructia a fost terminata in 1890, sub directia economistului Eugeniu Carada, onorat cu numele unei strazi din apropiere, si arhitectului Nicolae Cerkez, fiind in cea mai mare parte un proiect al arhitectilor Albert Galleron, creatorul Atheneului, si Cassien Bernard. Cartea postala veche de mai jos, datand din prima decada a sec. 20, arata banca in cadrul unui peisaj urban neschimbat prea mult de atunci.

National Bank of Romania, 1910 postcard (Valentin Mandache collection)
The National Bank of Romania building (right hand side), 1900s postcard (Valentin Mandache collection)

Fatada edificiului este orientata spre sud, fiind abundent expusa soarelui, ornata cu o serie de sculptri alegorice inspirate din panteonul clasic, simbolizand societatea, economia si finantele Romaniei acelor vremuri. Uimitor, sculpturile inca retin liniile proaspete al daltii sculptorului, dupa un secol si doua decade de cand sunt fixate pe zid. Aceasta se datoreaza in parte unei restaurari recente, de calitate, si de asemenea faptului ca Bucurestiul a fost mai putin afectat de ploi acide si poluare decat alte capitale europene, ca urmare a nivelului de industrializare mai scazut pe care regimul comunist a fost capabil sa-l infaptuiasca. Piatra folosita pentru fatada si sculpturi este de asemenea de buna calitate, un tip de calcar grezos, adusa de la sud de Dunare, din carierele de la Rusciuc, actualul Ruse.

Allegory for Sciences, possibly goddess Pallas Athena. National Bank of Romania building (©Valentin Mandache)

Sus, pe frontonul cladiri, este o panoplie compusa dintr-o stema a Vechiului Regat, martelata de catre comunisti, dar cu urmele simbolurilor inca vizibile, deasupra unui ceas de epoca. Acestea sunt flancate pe partea de vest de o zeitate feminina, vezi fotografia de mai sus, simbolizand Intelepciunea si Stiintele, reprezentata cu un compas in mana, masurand un glob si stand pe un teanc de carti. Zeita cu astfel de atributii este Pallas Athena, dar poate de asemenea fi o alta zeitate cu insusiri similare din bogatul paneton greco-roman.

Allegory for Arts, possibly god Apollo. National Bank of Romania building (©Valentin Mandache)

Pe flancul estic al panopliei frontonului este o figura de barbat, din nou stand pe un teanc de carti, scriind pe un sul de papirus desfasurat pe genuchi. Acesta simbolizeaza probabil arta scrisului si a contabilitatii, fiind in opinia mea o redare alegorica in postura mai umila a lui Apollo, un zeu cu atributii intelectuale, printre care si matematica. Cele doua zeitati sugereaza asadar universul intelectual uman, bazat pe arte si stiinta, unde Romania, simbolizata prin stema tarii, isi avea locul ca natiune moderna.

Fatada propriu-zisa, ce se desfasoara de-a lungul strazii are o serie de patru nise in zid, doua de fiecare parte a portalului bancii, gazduind statui alegorice, sculptate de artistii vremii  Ion Georgescu şi Ştefan Ionescu Valbudea, ce reprezinta institutii si activitati esentiale pentu producerea de venituri si bunul mers al natiunii: justitia, comertul, industria si agricultura.

Allegorical feminine figure (goddess Justicia) representing the Justice (©Valentin Mandache)

La marginea de vest a a fatadei este statuia Justitiei, reprezentata de zeita Themis in greceste or Justicia in latina, cu principlele sale simboluri: balanta dreptatii si codul de legi („Lex”).

Allegorical male figure (god Mercury) representing the Commerce (©Valentin Mandache)

Urmatoarea statuie este cea reprezentand comertul, in forma zeului Hermes sau Mercur, in acest caz cu atributiile sale clasice: punga cu bani in mana lui dreapta, cu piciorul pe un balot de marfuri si cu toiagul inaripat, incolacit de doi serpi, pe umar.

Allegorical female figure (godess Demetra) representing the Agriculture (©Valentin Mandache)

Partea de est a zidului, la margine, e ocupata de zeita Demetra in greaca sau Ceres in latina, simbolizand agricultura. Zeita tine intr-o mana o secera (unealta esentiala a taranului roman) si in cealalta un snop de spice de grau (o aluzie la faptul ca Romania la epoca aceea era printre cei mai importanti producatori si exportatori de cereale).

Allegorical male figure (god Vulcan) representing the Industry (©Valentin Mandache)

Statuia urmatoare, spre portal, este cea a zeului Hephaestos or Vulcan, simbolizand industria. Barbatul tine intr-o mana o dalta, iar cealalta se sprijina pe un baros si nicovala. Intreaga figura sta pe ceva ce arata ca o roata dintata, tipica masinariilor epocii revolutiei industirale.

Sculpturile descrise mai sus se remarca prin frumusetea proportiilor si a liniilor sensibil redate. Figurile si corpul acestora ca inaltime, constitutie, sunt in opinia mea clar inspirte din modele de oameni locali, Bucuresteni ai perioadei La Belle Époque. O alta observatie, care o gasesc interesanta, e reprezentarea in egala masura a figurilor barbatesti si feminine, neobisnuit pentru o societatea conservatoare, balcanica, a acelor vremuri inca la inceputurile modernitatii europene pe aceste meleaguri, ceea ce indica intensul proces de inoire la care s-au imbarcat elitele romanesti in transformarea tarii la apogeul epocii victoriene.

Allegorical feminine classical figure decoration on the lower window arch keystones representing the wine product. (©Valentin Mandache)

Fatada mai contine o serie de reprezentari, dintre care as aminti aici mascaronii ce impodobesc arcurile ferestrelor de la primul etaj si intrarea principala. Acestea sunt figuri umane abstracte, barbat si femeie, distribuite intercalat pe deschiderile de zid, inspirate de asemenea din exemplele de zeitati clasice. Simbolizeaza principalele produse agricole, producatoare de venituri, ale tarii la vremea aceea: vita de vie reprezetata de un cap de femeie impodobita cu o coroana de frunze de vie si flori, iar cultura de grau reprezentata de capul unui barbat purtand o coroana de spice.

Allegorical male classical figure decoration on the lower window and main doorway arch keystones representing the wheat crop. (©Valentin Mandache)

Intregul ansamblu de sculpturi si armonioasa lor distributie pe fatada bancii, realizeaza o unica priveliste arhitecturala in capitala Romaniei, ce infrumuteseaza una dintre cele mai de calitate si bine pastrate cladiri istorice ale sale. Acestea merita examinate de cei care vin cu treburi sau de placere in cartieul Lipscani. Sculpturile sunt o reprezentare artistica a activitatilor producatoare de venituri banesti ale tarii in decadele de la sfarsitul sec. 19, in special agricultura si exportul de grane, finante care au facut posibila crearea arhitecturii in stil Mic Paris, care inca da caracterul arhitectural al vechiului Bucuresti si a multor alte orase ale Romaniei acelei epoci.

©Valentin Mandache, Case de Epoca

Publicat initial pe blogul Historic Houses of Romania, 14 Sep. 2009, sub titlul „Allegorical sculptures on the building of Romania’s National Building”

Versiunea in limba romana a fost publicata initial pe platforma de testing a http://pnews.ro/

***********************************************

If you plan acquiring a historic property in Romania or start a renovation project, I would be delighted to advice you in locating the property, specialist research, planning permissions, restoration project management, etc. To discuss your particular plan please see my contact details in the Contact page of this weblog.

Cutii de scrisori din Bucureşti şi Chişinău comparate

Îmi place să fac paralele între fenomenele arhitecturale din diferite locuri şi perioade, să văd dacă pot extrage lucruri interesante depre evoluţiile istorice şi societăţile care au produs şi găzduiesc acele artefacte. De fapt, pentru mine, metoda comparativă este unul din principalele mijloace de investigare în peisajul arhitectural aparent haotic al Bucureştiului şi al României, unde nu există încă o tradiţie a comentariatului de istorie arhitecturală, iar lucrările academice în acest domeniu sunt deficitare în documentare şi maniera de cercetare.

Capac de cutie de scrisori, casă din anii 1900, zona Grădina Icoanei, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Ca să ilustrez aceasta, am aici două cutii de scrisori, mai precis deschiderile lor, datând din perioada La Belle Epoque. Cea din imaginea de mai sus este din Bucureşti, împodobind o poartă din anii 1900, inscripţionată cu textul „Scrisori şi Jurnale”. Fotografiile de mai jos înfăţişează o deschidere de cutie de scrisori din Chişinău, destul de ascunsă sub multe straturi de vopsea, cu inscripţia în limba rusă „Dlya Pisemi i Gazeti”, care se traduce „Pentru Scrisori şi Jurnale”.

Cele două oraşe sunt din aceeaşi zonă de civilizaţie sud-est europeană, dar cu experienţe istorice marcant diferite în ultimele două sute de ani, cu trenduri deosebite în preferinţele lor arhitecturale şi artistice, după cum mărturisesc aceste cutii de scrisori. Cea românească, ornând o poartă din fier forjat, arată popularitatea acestor elemente arhitecturale în Bucureştiul şi România acelor vremuri, existenţa de grădini în faţa caselor şi a faptului că oamenii găseau plăcută interacţia cu comunitatea lor (celebrul „stat de vorbă” românesc). În Chişinău, pe de altă parte, cutia de scrisori a unei uşi la stradă arată case cu zid direct la stradă, cu grădini interioare pentru intimitatea de familie, departe de ochii scrutători ai vecinilor şi ai trecătorilor. Deschiderea de cutie românească e decorată cu ornamente ce aduc a Beaux Arts, care pe aceste meleaguri vin prin filiera Franţei, indicând influenţa acestei ţări aici, pe când în Chişinău fanta cutiei de scrisori este înconjurată de elemente neo-renascentiste, ca acel mascaron, subliniind tradiţiile mai adânci ale Renaşterii şi popularitatea acestui stil în Imperiul Rus. Limbile de inscripţionare folosite arată de asemenea existenţa unei societăţi mai cosmopolite în Chişinău. Numai faptul că această inscripţie în limba rusă supravieţuieşte într-un oraş acum în majoritate vorbitor de limbă română, indică o atitudine mai tolerantă privind diversitatea etnică, decât ce se întâmplă acum în plictisitorul Bucureşti mono-etnic.

Şirul de interesante comparaţii de elemente arhitecturale şi istorice expuse de aceste două simple cutii de scrisori poate continua, fixând în mai bune coordonate evoluţia acestor oraşe, fiind o dovadă a cât de folositoare este metoda comparativă în regiuni mai puţin documentate şi discutate arhitectural, ca România şi Republica Moldova.

Deschidere de cutie de scrisori, casă din anii 1890, Chişinău (©Valentin Mandache)
Deschidere de cutie de scrisori, casă din anii 1890, Chişinău (©Valentin Mandache)

iPhone photo of the day: conduit pentru sfoara clopotelului de usa

Aceasta este o rara panoplie decorativa de conduit (suport) de sfoara de clopotel de usa datand din perioada La Belle Epoque-ului bucurestean. Adorna ansamblul de usa al librariei „Carturesti”, fiind pastrat in buna conditie. Clopotelul era fixat sus in interior, langa usa, sfoara lui trecand printr-o serie de conduite pana la manerul de care tragea vizitatorul. Acesta prezentat in fotografie este ultimul asemenea conduit inainte de maner, care era cel mai decorativ. Piesa de conduit propri-zisa este elementul sub forma unui butoias ce apare la mijlocul artefactului, care avea la centru un orificiu prin care trecea sfoara.

20120724-155117.jpg
Panoplie decorativa pentru conduit al sforii clopotelului de usa, casa din anii 1900, zona Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sticla colorata din epoca Victoriana in Bucuresti

Sticla colorata din epoca Victoriana, zona Dacia, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Fotografia de mai sus arata un sector al unei pitoresti intrari vitrate bucurestene ce adorna o casa in stil Mic Paris, datand din anii 1890. Structura inca pastreaza frumoasele sale geamuri colorate, artifacte folosite atunci cu mare la decorarea ferestrelor de usi, in zid sau conservatoarelor. Geamul colorat era destul de scump la vremea aceea, comparat cu cel transparent, nefiind inca produs in masa. Cromatica oferita era de obicei redusa la patru culori: rosu (rubiniu), albastru (indigo, cerneala), galben (chihlimbar, mai rar citron) si verde (muschi umed), care sunt toate incluse, o instanta rara pentru Bucuresti, in exemplul de fata de intrare de tip conservator. Din observatiile mele de teren a edificiilor construite intre anii 1880 si 1910, cea mai frecvent intalnita este sticla rubinie, urmata in ordine de cea indigo, chihlimbar, iar verde – muschi umed fiind cea mai rara.

Cotineață arhitecturală de găini din perioada Fin de Siècle

Cotineață arhitecturală de găini datând din anii 1890, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Curțile caselor de epocă deseori conțin tezaure și curiozități ascunse de istorie arhitecturală, de la fragmente de decorație și structuri mult mai vechi decât fațadele de la stradă, la pavilioane de grădini sau foste construcții de fermă. Am avut rara ocazie de întâlni în Târgoviște o frumoasa structură de cotineață, datând din perioada Fin de Siècle, care modelează o locuință umană la o scară mai mică, de un stil popular în acele timpuri în România. Aceasta reproduce design-ul a ceea ce eu numesc cabană alpină, care este parte a modei de arhitectură balneară răspândită în Europa centrală și de est a anilor 1880 – 1890.

Cotineață arhitecturală de găini datând din anii 1890, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Fosta curte a marii case ce conținea această cotineață de găini este acum expusă la stradă, ca urmare probabil a demolării clădirii ce înainte îi ascundea vederea și vânzării bucății de pământ pe care stătea acea casă. Cotineața era de uz mixt pentru diferite păsări de curte, în principal găini la cele două nivele inferioare, probabil și pentru rațe sau gâște la nivelul de la sol, iar mansarda destinată porumbeilor.

Cotineață arhitecturală de găini datând din anii 1890, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Îmi plac elaboratele traforaje ce mărginesc cornișa acoperișului, atât de tipice epocii victoriene târzii. Două găuri pentru porumbei flanchează ușa mai mare centrală destinată accesului îngrijitorului, prin care este tăiată o a treia gaură pentru porumbei.

Aceasta este o excelentă piesă de arhitectură domestică istorică, care este încă destul de bine păstrată și relativ ușor de restaurat. Cotineața prezentată aici, de o remarcabilă arhitectură, indică sofisticarea românilor de acum mai bine de un secol, care aveau în mod cert  gusturi arhitecturale mult mai elevate decât precar educații lor urmași post-comuniști.

Un elaborat felinar la Belle Époque bucurestean

Mai jos este imaginea proiectata pe cerul albastru, in sapte diferite secvente de procesare, a ceea ce este probabil unul dintre cele mai elaborate felinare stradale de sec. 19 (anii 1890, stil Mic Paris) din Bucuresti, care in zilele lui de glorie functiona cu gaz aerian. Actualmente sunt o pereche de asemenea felinare, gazduite de curtea bisericii Domnita Balasa, din centrul orasului. Fiecare ipostaza reflecta, in opinia mea, variatele „melancolii” ale spiritului arhitectural al orasului.

Felinar bucurestean din perioada la Belle Époque, biserica Domnita Balasa (©Valentin Mandache)
Felinar bucurestean din perioada la Belle Époque, biserica Domnita Balasa (©Valentin Mandache)
Felinar bucurestean din perioada la Belle Époque, biserica Domnita Balasa (©Valentin Mandache)
Felinar bucurestean din perioada la Belle Époque, biserica Domnita Balasa (©Valentin Mandache)
Felinar bucurestean din perioada la Belle Époque, biserica Domnita Balasa (©Valentin Mandache)
Felinar bucurestean din perioada la Belle Époque, biserica Domnita Balasa (©Valentin Mandache)
Felinar bucurestean din perioada la Belle Époque, biserica Domnita Balasa (©Valentin Mandache)

Interior de casă bucureşteană în stil Mic Paris

Bucureştiul este cunoscut ca Micul Paris al Balcanilor, mai ales din perspectiva arhitecturii sale de inspiraţie franceză din perioada La Belle Époque. Un mare număr din acele edificii încă mai supravieţuiesc în variate stări de degradare, imprimând un pitoresc caracter oraşului. Eu folosesc termenul de Stil Mic Paris pentru a caracteriza acel fenomen arhitectural particular, care este o noţiune-umbrelă ce cuprinde stilurile istoriciste populare în Europa sec. 19, între care cele franţuzeşti aveau preponderenţă, adoptate într-o manieră provincială în România acelor vremuri. Ţara parcurgea atunci un rapid proces de occidentalizare, după ce tocmai se eliberase din influenţa Imperiului Otoman, după mai mult de patru secole în cadrul acelei civilizaţii. Arhitectura ce apărea ca rezultat al acelor transformări profunde era în mare parte o altoire de motive şi ornamente occidentale pe ceea ce erau de fapt structuri şi tehnici de construcţie balcanic-otomane. Au fost desigur şi excepţii de la acel trend, iar unele edificii erau construite în aceeaşi manieră ca echivalentele lor din vestul continentului. Unul dintre acele exemple este ilustrat în fotografiile de interior de mai jos, aparţinând unei case construite în 1902 în zona Mântuleasa, fotografii pe care le-am făcut în cursul turului de săptămâna trecută pe tema arhitecturii în stil Mic Paris a capitalei. Casa a fost restaurată şi renovată cu mare cheltuială în ultimii câţiva ani şi arată că proprietarii au făcut o treabă bună, cel puţin cu unele dintre interioare, cum sunt cele prezentate aici. Stilul propriu al acestei case este o încrucişare între rococo şi Empire, cu unele elemente Art Nouveau, cum este uşa de sobă prezentată în ultima imagine. Acest magnific interior ne dă o idee mai bine fundamentată despre gusturile şi aspiraţiile elitelor bucureştene şi româneşti în general ale acelei perioade istorice, dorinţa lor de europenizare rapidă, adoptând şi internalizând arhitectura Iluminismului în deceniile dintre sfârşitul sec. 19 şi începutul sec. 20.

Interior de casă în stil Mic Paris (în acest caz un amestec de rococo şi Empire) datând din 1902, zona Mântuleasa, Bucureşti (©Valentin Mandache)
Interior de casă în stil Mic Paris (în acest caz un amestec de rococo şi Empire) datând din 1902, zona Mântuleasa, Bucureşti (©Valentin Mandache)
Interior de casă în stil Mic Paris (în acest caz un amestec de rococo şi Empire) datând din 1902, zona Mântuleasa, Bucureşti (©Valentin Mandache)
Interior de casă în stil Mic Paris (în acest caz un amestec de rococo şi Empire) datând din 1902, zona Mântuleasa, Bucureşti (©Valentin Mandache)
Interior de casă în stil Mic Paris (în acest caz un amestec de rococo şi Empire) datând din 1902, zona Mântuleasa, Bucureşti (©Valentin Mandache)
Interior de casă în stil Mic Paris  (în acest caz o uşă de sobă cu motive Art Nouveau) datând din 1902, zona Mântuleasa, Bucureşti (©Valentin Mandache)