Voi organiza duminica 30 aprilie 2023, un tur arhitectural tematic, programat dupa orele de lucru, in intervalul 12.00h – 14.00h, avand ca subiect stilurile Art Deco si Modernist din perioada interbelica, ce au avut o contributie importanta la definirea identitatii peisajului construit istoric bucurestean. Sunteti invitati in mod calduros sa participati!
Stilul Art Deco a aparut in era jazz-ului de la sfarsitul anilor 1920 si a fost in voga in tot cursul decadei ce a urmat, fiind primul stil arhitectural cu adevarat global, imbratisat cu un deosebit entuziasm de bucuresteni si restul mediului urban al Romaniei, ca una dintre cele mai elocvente expresii ale modernitatii si optimismului natiunii in acele timpuri prospere. Orasul a devenit in acei ani o veritabila „putere” regionala a arhitecturii Art Deco, cu edificii remarcabile in acest stil, multe redand tema pachebotului transoceanic, ce reflecta dorinta Citește mai mult →
Printre comorile ascunse ale Bucurestiului sunt si creatiile Moderniste ale lui Marcel Iancu, faimosul polimat cultural activ pe scena arhitecturala a capitalei in anii 1920 si ’30. Cladirile lui Iancu inmanuncheaza conceptiile sale despre arta, de la suprarealism, el fiind unul dintre precursorii acestui curent, constructivism sovietic, functionalism la cubism, Bauhaus sau expresionism. Casa Frida Cohen, un bloc de apartamente, cel mai amplu edificiu proiectat de Iancu, infatiseaza toate acele caracteristici, iar pentru mine este o adevarata placere sa decopar continuu asemenea elemente la fiecare vizita ce o fac acolo.
Aspectele constructiviste si cubiste sunt evidente atunci cand analizam liniile si volumetriile exerioare ale cladirii Frida Cohen, insa egal, daca nu chiar mai fascinante forme se releva odata ce se paseste in holul de intrare.
Remarcabila in opinia mea este pardoseala de tigle gri si negre, aranjate ca figurile unei picturi moderne, in genul curentului artistic De Stijl, unde formelor le lipseste simetria, cum ne-am astepta sa fie cazul pentru un design arhitectural, dar atingand cu toate acestea un punct de echilibru prin cinetica interioara sugerata de acele forme.
Casa scarilor principala din acest edificiu iesit din comun este de asemenea o mostra elocventa de design, de data aceasta constructivist, unde profilul unui asemenea component de bloc, ce nu ar trezi in mod normal interesul, este un triunghi echilateral, o forma geometrica esentiala, vazuta, ca alte figuri fundamentale, de miscarea Constructivista, ca forme pure. Casa scarilor imi aminteste de una din afirmatiile lui Iancu ca „scopul arhitecturii este o „armonie a formelor”, unde designul e simplificat in asa fel incat sa sugereze cristale” (Tom Sandqvist, p. 342). Pentru mine cristalul sugerat de conturul putului scarilor este fara dubiu acela de diamant (tetraedrul atomilor de carbon), care in el insusi este o metafora a armoniei perfecte.
Fiecare din creatiile lui Marcel Iancu sunt, intocmai mostrelor ilustrate mai sus, imbibate de intelesuri si simboluri legate de aparitia si maturarea primelor curente artistice Moderniste, aduse in fiinta de schimbarile economice si sociale epocale din perioada premergatoare Primului Razboi Mondial si a decadelor de dupa, o perioada fertila si efervescenta de care Bucurestiul a beneficiat prin intermediul unei asmenea enorm de talentate personalitati.
Am avut recent oportunitatea de a viziona un apartament dintr-un bloc bine proiectat in stil Art Deco – Modernist din centrul Bucurestiului, datand din ultimii ani ai decadei 1930. Inca de la intrare am fost impresionat peste masura de minunatele motive din tigle ceramice (patrate de 3 x 3cm) ce decorau pardoseala, care mi-au amintit de picturile lui Piet Mondrian ale acelei ere; un fragment al acelui sol fiind prezentat in fotografia de mai sus. Acesta este in opinia mea un design modernist de prima clasa, comparabil in multe aspecte cu un alt aranjament avangardist din tigle ceramice, care l-am documentat cu ceva timp in urma (articol accesibil aici). Creatia de fata reprezinta o atestare elocventa despre calitatea design-ului interior si arhitecturii in general, produse in Bucurestiul de acum aproape opt decade.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Arhitectura postbelica modernista de calitate in Romania a fost produsa pana in decada anilor 1970, cand multi arhitecti talentati din generatia interbelica se apropiau de sfarsitul vietii lor profesionale, avand elevi care isi urmau si pretuiau maestrii. Decada care a urmat, a marcat acutizarea la nivele orwelliene a dictaturii personale a lui Ceausescu, cand tara a fost impovarata cu proiecte megalomanice de arhitectura industriala si publica cum este teribila Casa a Poporului, care gazduieste astazi parlamentul Romaniei, a doua cladire ca marime din lume. Acea expedienta politica crasa, foarte similara cu ce se intampla in Corea de Nord, care nu tinea seama de calitate si profesionalism, a marcat o fatala deteriorare a profesiei de arhitect in Romania, o situatie din care nu si-a revenit nici acum la doua decade de la caderea dictaturii comuniste. In timpul muncii mele de teren prin tara mai intalnesc cateodata cladiri notabile arhitectural in stil modernist postbelic, care in general se conforma regulii ca au fost proiectate si construite inainte de 1980 – ’82 (cand totalitarianismul lui Ceausescu a cuprins definitiv toate nivelurile societatii). O asemenea ‘intalnire’ este cladirea prezentata in fotografiile de mai jos, din orasul Campina, datand probabil de la sfarsitul anilor 1970. Elementul cel mai flamboaiant este ansamblul de intrare a acesteia cu un curajos si sfidatoar peron de usa, urmand parca traiectoria unui avion cu reactie la decolare. Edificiul este acum gol, lasat neintretinut, deteriorandu-se ireversibil, o indicatie ca viitorul acestuia este sumbru. Multe asemenea exemple de arhitectura modernista postbelica de calitate dispar incetul cu incetul din peisajul construit al Romaniei, fiind inlocutie de cladiri proiectate necioplit, adevarate infectii arhitecturale, produse in cursul anilor de speculatie imobiliara rapace desfasurata pe un fond educational de slaba calitate care au afectat si continua sa afecteze aceasta tara.
*********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Dragi cititori,
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 