Jean Monda a fost unul dintre cei mai longevivi şi creativi arhitecţi români, fiind activ din anii 1920 până în anii 1980. Numele său este asociat în special cu dezvoltarea stilului Internaţional Modernist în România, fiind de asemenea unul dintre arhitecţii postbelici care au menţinut standardele înalte ale profesiunii în condiţiile dificile ale regimului comunist. Pentru cei ce vor să ştie mai mult despre creaţiile sale interbelice, la începutul războiului a fost publicată o biografie în limba franceză: „Jean Monda, architecte”, Luceafărul, 1940. Am găsit în timpul muncii mele de teren în Bucureşti, o clădire de un foarte interesant design timpuriu Monda (din anul 1931, după cum indică tableta de nume prezentată mai jos), care prin jocul de volume şi întrepătrunderi stilistice imaginative, îl trădează pe creator ca pe un arhitect talentat de mare potenţial.
Stilul edificiului este un Art Deco, în linii generale, cu ecouri Moderniste si Clasic Monumentaliste, incluzând elemente inspirate din curentul Bauhaus. Clădirea este ca o planşetă de proiectare pe care Monda şi-a încercat mâna, combinând trenduri şi influenţe arhitecturale din acea epocă.
Regula de trei a stilului Art Deco poate fi observată peste tot în cadrul clădirii, cum ar fi designul deschiderilor de fereastră ale bovindourilor multietajate, panourile decorative conţinând motive abstracte sau decoraţia uşii de la intrarea în bloc (vezi mai jos).
Caracteristicile Clasic Monumentaliste, care începuseră să fie populare în România acelei perioade mai ales la clădiri publice, prin intermediul influenţei arhitecturii italiene fasciste, pot fi văzute în cei patru stâlpi masivi care încadrează uşa la mijloc, în cele două coloane cu profil circular care decorează zona vitrată a casei scărilor sau rusticatura bazei zidurilor.
Elementele inspirate din Bauhaus sunt, în opinia mea, interesanta distribuţie aparent întâmplătoare a deschiderilor de ferestre ale casei scărilor şi designul ramelor acestora, parcă venind din picturile lui Paul Klee.
Caracteristicile Moderniste sunt delineaţia în unghiuri drepte a clădirii, ornamentaţia minimalistă şi aerul de sobrietate transmis de design în întregul lui.
Această clădire este într-adevăr un exemplu remarcabil de arhitectură românească interbelică, aparţinând unui moment definitoriu în timp încărcat cu energii creative, căutari şi frământări ale arhitecţilor acelor vremuri, printre care Monda era unul dintre exponenţi, care avea să marcheze peisajul construit al Bucureştiului şi al multor zone urbane ale ţării pentru mulţi ani după aceea. Cel mai mare regret al meu este că din cauza lipsei unui aparat de fotografiat cu lentile cu câmp larg, nu am putut imortaliza acest edificiu de referinţă în toată plenitudinea şi în contextul lui urban actual.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 