Arhitectura neoromaneasca in timpul Primului Razboi Mondial

O macheta schematica la scara naturala a unei case in stil neoromanesc, expozitie la Petit Palais, Paris 1917. (Carte postala veche, colectia Valentin Mandache)

Romania a intrat in Primul Razboi Mondial in august 1916, de partea Antantei, iar dupa succesele initiale, a fost repede invadata de armatele Puterilor Centrale, care au fortat guvernul sa incheie un armistitiu umilitor in decembrie 1917. Franta si Marea Britanie aveau putin de oferit nevoilor consistente ale aliatului lor din Balcani, si in consecinta tara a trebuit sa indure ocupatia de catre inamic a celei mai mari parti a teritoriului sau si un razboi atroce in zona plina de refugiati a Moldovei, ramasa sub controlul armatei romane, ajutata de unitati ruse infestate de elemente bolsevice. Cartea postala de mai sus prezinta o scena de la o expozitie de soldaritate cu romanii, organizata in Paris in acele zile intunecate, aratand publicului parizian, el insusi obosit de razboi, cum ar arata o casa din Romania. Arhitectul G. Sterian, a incercat sa sugereze o locuinta in stil neoromanesc, folosind materiale de circumstanta si modelari de papier mache. Aceasta macheta la scara reala, aducand mai mult ca un decor de scena de teatru, inconjurata de plante de palmier care nu au nimic de a face cu vegetatia si clima Romaniei, transmite cu putere atmosfera nesigura si tensionata a acelor zile de razboi, din timpul uneia dintre cele mai dificile faze al conflagratiei pentru cele doua tari.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 11-mar-10: Casa in stil neoromanesc de tip citadela

Un elocvent exemplu de casa in stil neoromanesc din faza/ perioda 'citadela' de dezvoltare a acestui stil arhitectural. Casa dateaza de la sfarsitul anilor 1920. Zona Armeneasca, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Stilul arhitectural neoromanesc, despre care  am scris un foarte popular articol (vezi link-ul aici), a avut un numar de faze distincte de dezvoltare in timpul celor aproape sase decade de viata ale sale intre anii 1880 cand a fost initat de arhitectul Ion Mincu, pana in anii 1940 cand a incetat sa fie transpus in noi cladiri din cauza ca atinsese o stare de epuizare a expresiei artistic-arhitecturale in noua era a constructiilor moderniste de otel si beton, fiind de asemea vazut de regimul comunist de dupa razboi ca un stil relicva al perioadei numita de ei „burghezo-mosieresti”. Cladirea de mai sus, care am fotografiat-o iarna aceasta pe zi geroasa la minus-20 de grade, apartine a ceea ce eu denumesc faza citadela de dezvoltare a stilului neoromanesc- cea mai spectaculoasa perioada a sa, care s-a manifestat intre mijlocul anilor 1920 si mijlocul anilor 1930. Principalul model de inspiratie pentru aceasta faza a fost cula, casa fortificata, cu radacini inca din sec. 17 si 18, a micii boierimi din Oltenia. Cula a fost interpretata in arhitectura neoromaneasca ca un mesaj nationalist – metafora a secolelor de rezistenta a poporului roman impotriva invadatorilor straini. Instrumental in aparitia fazei citadela a stilului neoromanesc a fost Primul Razboi Mondial, o experienta traumatica pentru intreaga Romanie, care a trecut  de la o tara initial invinsa si ocupata de inamic in cea mai mare parte a sa, la cealalta  extrema de realizari ametitoare- ca dublarea teritoriului si populatiei prin tratatele de pace ulterioare sau ocuparea Budapestei, a capitalei inamice. Arhitectura neoromaneasca de dupa Marele Razboi, se dezvolta astfel pe un euforic fundal de psihologie colectiva de tipul supravietuitor-luptator-impotriva-tuturor, iar structurile de constructii de tip citadela deveneau alegerea preferata a celor care isi inaltau case in acest stil arhitectural patriotic. Edificiul de mai sus este un exemplu elocvent in aceasta privinta, unde imi place de asemenea ornamentul de pe varful acoperisului turnului care are forma unui buzdugan, o temuta arma medievala mult cantata de barzii poeziei romanesti din perioada romantismului. Despre ornamentele de varf de acoperis (numite si finiale sau fleuron) si semnificatia lor, vezi articolul meu de la link-ul de aici.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 12-Feb-10: Usa monumentala Art Nouveau cu mesaje identitare

Usa monumentala a cladirii "Liga Culturala" din Bucuresti, construita in 1929, dupa planurile mai vechi, de factura fin de siècle, ale arhitectului Ion Trajanescu. Stilul arhitectural al edificiului este of fuziune cu totul particulara intre Art Nouveau si neoromanesc (varianta gotic-izata a acestuia). (©Valentin Mandache)

Inscriptia de deasupra intrarii se refera la obiectivele nationaliste ale acestei organizatii (fondate in 1890) de a cultiva unitatea culturala a comunitatilor etnice romanesti din interiorul si afara tarii (la vremea acea provinciile Transilvania, Bucovina si Basarabia nu erau inca parte a Romaniei) in vederea unificarii finale intr-un singur stat national. Cu toate ca edificiul a fost construit in perioada interbelica, stilul acestuia, care este o fuziune intre Art Nouveau si neoromanesc, este de asemenea o expresie in arhitectura a spiritului miscarilor nationale est Europene din perioada premergatoare Primului Razboi Mondial, care militau pentru dezmembrarea imperiilor Europene si constituirea statelor nationale pe baze etnice. Formatul literelor de pe pedimentul usii era de asemenea intentionat sa transmita importante mesaje identitare. Principalul cuvant “Liga” prezinta intr-un stil Art Nouveau modelul literelor de tranzitie dintre alfabetul chirilic si cel latin (format inca utilizat astazi in unele texte bisericesti, etc.) Alfabetul chirilic a fost folosit pentru multe secole pentru a reda limba romana in text si a fost in sfarsit abandonat incepand cu mijlocul secolului 19. Adoptarea celui latin a fost considerata de catre romani, un popor cu o evidenta baza lingvistica latina, ca o redescoperire a propriei identitati, dupa secole de dominatie Slavonica/ chirilica culturala si religioasa. Mai mult decat atat, cea de a doua parte a inscriptiei pedimentului este redata in litere care modeleaza pe cele aflate la baza Columnei lui Traian (si care sunt la randul lor modelul pentru fontul tipografic modern Times New Roman), monument care celebreaza cucerirea dacilor, considerati printre stramosii romanilor contemporani, de catre Imperiul Roman acum doua milenii. Acesta este de asemenea un mesaj nationalist destul de subtil despre vechile si ilustrele radacini ale natiunii prin asocierea cu simbolurile culturale ale Romei antice.

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 25-ian-10: Vechea stemă a Bucureştiului

Unul dintre puţinele exemple de vechi steme ale Bucureştiului care au supravieţuit perioadei comuniste. Datează din perioada dinainte de Primul Război Mondial şi decorează clădirea vechii Şcoli Comunale din zona Colinei Patriarhiei. (©Valentin Mandache)

Stema actuală a Bucureştiului datează din anii 1860. Conţine o reprezentare a sfântului patron al oraşului, Sf. Dumitru, unul dintre principalii sfinţi militari creştini, care este o indicaţie a rolului istoric al Bucureştiului ca avanpost al creştinătăţii la frontiera cu puterea musulmană a Imperiului Otoman şi a aliaţilor săi tătari. Motto-ul stemei, „Patria şi dreptul meu” este inspirat din heraldica occidentală şi reprezintă o aluzie la faptul că oraşul era scaunul unui principat, mai târziu regat, care se îmbarcase într-un intens proces de modernizare pe linii occidentale în perioada de vârf a epocii victoriene (motto-ul este de fapt o adaptare a celui regal britanic, al celei mai avansate ţări a acelor vremuri: „Dieu et Mon Droit” – „Dumnezeu şi dreptul meu”). Stema era de asemenea prevazută cu o coroană murală, care indica statutul urban al Bucureştiului. Când comuniştii au acaparat puterea în 1948, stema a fost interzisă din cauza legăturilor cu creştinismul şi cu regalitatea. Cele mai multe reprezentări ale stemei pe clădiri, monumente şi alte locuri publice, au fost martelate sau zidite cu ciment, cu numai câteva supravieţuind în locuri greu vizibile. Am găsit exemplul-relicvă de mai sus plasat într-o astfel de poziţie dificil de observat, deasupra nivelului străzii, pe cornişa vechii Şcoli Comunale din zona colinei Patriarhiei, putând-o fotografia cu teleobiectivul. Clădirea şcolii datează din 1898, iar stilul stemei, înconjurată de crengi de lauri şi flancată de doi cerubi, este inspirat din stilurile decorative franţuzeşti ale epocii. Municipalitatea Bucureştiului a re-adoptat, la mijlocul anilor 1990, într-un format oarecum schimbat, stema pre-comunistă, unde cele trei principale simboluri, Sf. Dumitru, motto-ul regal şi coroana murală sunt din nou reprezentate în mod proeminent.

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Revolutia din 1989. O recenzie de carte dupa doua zeci de ani

Dictatura comunista a durat 42 de ani in Romania (1947 - 1989)

Acum doua zeci de ani, pe 21 decembrie, Revolutia anticomunista incepuse la Bucuresti, dupa ce fusese initiata cu cateva zile inainte prin proteste populare si ciocniri sangeroase in Timisoara. Eram student in ultimul an la Universitatea din Bucuresti, participant direct la evenimente, fiind primul leader ales in acele zile al Ligii Studentilor la Facultatea de Geologie si Geografie. A fost intr-adevar un moment istoric crucial, similar altor revolutii moderne si ma consider privilegiat pentru ca soarta m-a pus in mijlocul acestui extraordinar eveniment social transformativ. Sunt o groaza de pareri controversate despre Revolutie, vehiculate in special de presa sau prin simpla speculatie. Aceasta situatie m-a facut sa studiez serios fenomenul revolutiei pentru a ii intelege mai profund mecanismele si indeparta dubiile sau intrebarile generate de nenumaratele controverse. Am avut minunata oportunitate de a studia problematica aceasta in cadrul studiilor doctorale care le-am facut la London School of Economics and Political Science in mediul academic de inalta calitate din Marea Britanie. Am adunat cateva scurte concluzii ale acelor studii intr-o recenzie pe care am scris-o pentru revista Millennium Journal of International Studies, publicata in 2006, a ceea ce consider a fi una din cele mai bune carti publicate pana acum despre Revolutia romana  din 1989 (vezi mai jos traducerea recenziei). Aceasta este umilul meu tribut oferit aniversarii a doua decade de la minunata Revoultie romana.

Palatul Regal din Bucuresti, deteriorat in timpul luptelor din decembrie 1989

Aceasta este recenzia uneia dintre cele mai bine documentate carti despre Revolutia anticomunista din Romania. Recomand cartea cu caldura.

Millennium – Journal of International Studies, Dec 2006; vol. 35: pp. 237 – 239.

Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989 (Ithaca and London: Cornell University Press, 2005, 315 pp.)

[traducerea a aparut la editura Humanitas: ‘Revolutia romana din Decembrie 1989’ de P. Siani-Davies http://humanitas.ro/humanitas/revolutia-romana-din-decembrie-1989]

Pentru majoritatea expertilor in politica si istoria fostelor state comuniste, Romania era in multe privinte un caz aparte. Cursurile si specializarile universitare de studii sovietice si est Europene au fost de fapt preocupate de lumea rusa si slava si intotdeauna inadecvat echipate sa inteleaga particularitatile unei tari latine ca Romania, adanc ancorata in cultura politica a sud estului Europei. Aceasta a dus la situatia ca autorii din occident sa publice carti si lucrari despre Romania in general superficiale, chiar si acum la ani buni de la caderea comunismului. Aceasta tara merita mai multa atentie din cauza marimii si importantei sale strategice sau pentru simplul fapt ca a fost al doilea stat satelit ca marime al Uniunii Sovietice in zona Europei. Politica sa externa sau militara erau cvasi-independente de Moscova, fiind guvernata de una din cele mai dure dictaturi comuniste, iar in 1989 a suferit un proces unic de schimbare violenta a regimului, asemanator revolutiilor clasice.

Cu aceasta foarte detaliata carte, Peter Siani-Davies, reprezinta una dintre putinele exceptii de la situatia descrisa mai sus privind publicatiile universitare occidentale despre Romania. El si-a fixat in aceasta lucrare sarcina enorm de ambitioasa de a carta evenimentele Revolutiei romane care s-au petrecut intre decembrie 1989 si ianunarie 1990. Principalul sau obiectiv este ‘sa ofere o naratie cat mai credibila si aproape de adevar posibila a revolutiei’ (p. 6). Siani-Davies, are de asemenea, ca obiectiv secundar, explicarea relevantei acestor evenimente in cadrul dezbaterilor teoretice privind natura revolutiilor.

Opozitia interna impotriva regimului comunist din Romania a fost foarte redusa in timpul celor patruzeci si doi de ani de dictatura. Partidul, prin masinaria sa politica bine pusa la punct si printr-un urias aparat de represiune care includea politia politica (temuta Securitate), milita (politie militarizata) si formatii armate muncitoresti (Garzile Patriotice), constituia un regim totalitar de dimensiuni cu adevarat Orwelliene, guvernand o populatie saracita de peste 22 de milioane de locuitori. Revolutia, in numai cateva zile, a pulverizat acest monolit monstruos, atingand un maxim atunci cand cuplul prezidential, intruchiparea simbolica a regimului dictatorial, a fost executat in ziua de Craciun a lui 1989.

Revolutia romana si-a castigat notorietatea ca prima ‘revolutie televizata’, evenimentele sale dramatice fiind urmarite, sau intr-adevar impartasite in timp real la scara globala. Acesta a fost un factor decisiv in diseminarea ei fulminanta si mobilizarea aproape instantanee  a populatiei Romaniei de la orase pana in cele mai indepartate sate. Astfel a fost anuntata o noua epoca a comunicatiilor instantanee facilitate de technologia de azi, in care se pot mobiliza imediat mase imense de oameni, raspandite pe mari arii geografice, un eveniment fara precendent pana atunci.

Cartea contine sapte capitole echilibrat scrise, in care primul si ultimul se ocupa cu cauzele, mecanismele si implicatiile teoretice ale Revolutiei romane, iar celelalte cinci capitole redau decurgerea propriu-zisa a Revolutiei, cu referinte teoretice si istorice.

Scrierea este foarte densa in informatii si in masura in care aceasta poate permite detectarea unei traiectorii clare a evenimentelor descrise, cititorul poate printre randuri intrezari rolul major avut de fenomenul nationalismului in declansarea si desfasurarea revolutiei. Legitimitatea regimului comunist era bazata in principal pe autoproclamarea lui ca unic aparator al identitatii nationale impotriva dusmanilor externi (n.b. cei interni fusesera eliminati de multa vreme). Acest postulat al dictaturii a fost intors brusc cu susul in jos odata ce Ceausescu a ordonat trupelor sa deschida focul asupra demonstatorilor, cu deznodamantul ca ‘omora romani’, o fraza rostita de cei asupra carora se tragea in Timisoara si difuzata prin inregistrari clandestine pe posturile de radio occindentale. Autorul are perfecta dreptate ca acest fel de incidente teribile personificau un fel de ‘batalie manicheica intre bine si rau’ (p.79), dar nu reuseste sa detalieze importanta nationalismului ca una din cazele majore ale Revolutiei romane care de asemenea a conditionat cursul desfasurarii acesteia. Acest aspect ar fi fost mai bine atins prin referinte la lucrarile seminale ale lui Keith Hitchins care a cercetat in detaliu formarea natiunii romane sau cele ale de mult uitatului  Robert William Seton-Watson. De asemenea, nu sunt convins de incercarea de a explica nationalismul folosind in principal consideratiile antropologice ale lui  Katherine Verdery (pp. 202-203). Un cadru teorectic mai fiabil pentru cazul Romaniei putea fi cel oferit de notiunea de etnonationalism introdusa de Walker Connor, care este bazata pe mitul originii comune, sau lucrarile lui Miroslav Hroch privind identitatea ‘natiunilor mici’.

Aceasta carte este plina de infromatii care dau cititorului impresia ca Peter Siani-Davies a citit orice sursa in limba engleza, romana si franceza cu privire la Revolutia romana si a parcurs cele mai obscure comunicate de presa publicate in timpul acelor evenimente. Autorul chiar mentioneaza vremea anormal de calduroasa, pentru o tara care adeseori are ierni siberiene, ca un factor natural care a permis grupurilor numeroase de revolutionari sa confrunte fortele de represiune zi si noapte. Cateodata multimea prea mare a detaliilor obscureaza naratia, dar aceasta carte va ramane o mina de informatii pentru toti cei interesati in Romania in particular si revolutii in general. Cartea este de asemenea prima incercare serioasa de de a prezenta si explica acest eveniment crucial din istoria recenta a Romaniei.

Valentin Mandache

Valentin Mandache cerceteaza geopolitica si geografia istorica a Romaniei la London School of Economics and Political Science. El a fost student in Bucuresti in timpul Revolutiei din 1989.

Lupte de strada in Bucuresti in timpul Revolutiei din 1989
Piata Ateneului din Bucuresti in timpul Revolutiei din 1989