Poster de epocă al marii Expoziţii Jubiliare Regale de la 1906

Marea Expoziţie Jubiliară Regală de la 1906 a reprezentat un moment de referinţă al culturii şi economiei tânărului Regat al României. A marcat de asemenea debutul fazei mature a stilului naţional în arhitectură, prin elaboratul şi înalt calitativul design neoromânesc al multora dintre pavilioanele construite pentru eveniment. Principalul edificiu a fost Palatul Artelor, prezentat în imaginile de mai jos, în interiorul căruia erau adunate obiecte ce simbolizau cele mai remarcabile realizări ale poporului român de-a lungul istoriei sale. Acesta a fost de asemenea mesajul central al evenimentului, văzut ca o dubla celebrare, pe de o parte, a jubileului a patruzeci de ani de domnie glorioasă a Regelui Carol I, care au adus câştigarea independenţei ţării pe câmpul de bătălie, procesul de europenizare şi fenomenala creştere economică ce i-au urmat, şi de asemenea, pe de altă parte, marcarea a 1800 de ani de când, în 106 e.n., Imperiul Roman sub Împăratul Traian a cucerit Dacia, iniţiind astfel procesul de formare a poporului şi limbii române. Expoziţia de la 1906 era astfel pătrunsă de un intens şi pitoresc sentiment patriotic tipic perioadei La Belle Époque, având puternice reverberaţii în cadrul lumii vorbitoare de limbă română, care la acel moment includea largi teritorii sub suveranitatea altor state, cum era Transilvania în Imperiul Austro-Ungar sau Basarabia, atunci o provincie a Rusiei.

Palatul Artelor este înfăţişat în toata gloria sa în acest poster color publicat de revista lunară „Vulturul” (o referinţă la stema ţării). Este numărul de duminică, 2 iulie 1906 (în calendarul iulian, sau „stil vechi”, în uz la acea dată în ţară). Acesta prezintă ceremonia deschiderii oficiale a expozitiei în prezenţa întregii familii regale, care avusese loc pe 6 iunie (şi-a închis porţile pe 23 noiembrie 1906; datele sunt în stil vechi).

Poster al Expoziţiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresşi, publicat în revista „Vulturul”

Grandiosul edificiu era într-un fel răspunsul românesc la tradiţia clădirilor iconice de expoziţie, inaugurată cu Crystal Palace în Londra cu mai bine de o jumătate de secol în urmă, simbolizând ambiţioasele aspiraţii ale tinerei naţiuni balcanice. Cuprindea un mare acoperiş vitrat aşezat peste o structură împodobită cu elemente în stil neoromânesc, incluzând şi referinţe la arhitectura clasică, considerată atunci ca cea mai pură forma de design. Proiectanţii au fost arhitecţii Victor Ştefănescu şi Ştefan Burcuş, iar constructorul – inginerul pe jumătate britanic Robert Effingham Grant.

Poster al Expoziţiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresşi, publicat în revista „Vulturul”

Figurile centrale ale acestui poster sunt cuplul regal, Regele Carol I, un excelent administrator, crescut şi educat în mediul complexului militar-industrial al Germaniei de la mijlocul sec. 19, şi soţia sa, Regina Elisabeta, un scriitor de notorietate internaţională, cunoscută sub nom de plume Carmen Sylva. Ei sunt prezentaţi ca primind omagiul populaţiei şi de asemenea în două proeminente medalioane ce flanchează palatul.

Poster al Expoziţiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresşi, publicat în revista „Vulturul”

Monarhul a supravegheat strâns lucrările expoziţiei, un rol întrucâtva similar cu cel al Prinţului Albert pentru evenimentul din Londra la 1851, pe când managerul general a fost Constantin Istrati, un cunoscut om de ştiinţă.

Poster al Expoziţiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresşi, publicat în revista „Vulturul”

Familia regală este prezentă la deschidere, Regel Carol I (al doilea de la dreapta), Regina Elisabeta, imediat la stânga sa, iar la dreapta sa sunt Prinţul Moştenitor Ferdinand şi Prinţesa Moştenitoare Maria. Copiii cuplului princiar sunt în faţă, de la stânga la dreapta: Prinţesa Elisabeta, Prinţesa Maria, Prinţul Carol şi în partea dreapta micul Prinţ Nicolae. O ţărancă le oferă flori.

Poster al Expoziţiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresşi, publicat în revista „Vulturul”

Posterul înfăţişează,de asemenea, în relativ detaliu şi publicul participant la ceremonie, bucureşteni şi vizitatori, într-o atitudine relaxată, mândri de realizările ţării lor, simbolizate de această expoziţie.

Poster al Expoziţiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresşi, publicat în revista „Vulturul”

Îmi place prezenţa persoanelor îmbrăcate în costume ţărăneşti, cum este grupul din stânga imaginii de mai sus, care erau probabil ţărani adevăraţi, şi de asemenea membrii claselor mai înalte, incluzând aristocraţi. Membri ai claselor se sus, inclusiv femeile și copii familiei regale, se imbrăcau frecvent țărănește la vremea aceea, la balurile regale sau alte recepţii şi ceremonii, fiind o modă patriotică, introdusă şi promovată de Regina Elisabeta şi Prinţesa Moştenitoare Maria, care incidental erau de origine străină, germană în cazul reginei şi englezească în cel al prinţesei.

În 1923 Muzeul Militar al României a fost stabilit în cadrul Palatului Artelor, funcţionând până spre sfârşitul anilor 1930, când clădirea a luat foc, fiind demolată în 1943, cu intenţia de a se construi o nouă clădire de muzeu cu arhitectură modernă. Acele planuri, din cauza războiului şi a instaurării stalinismului în 1947, nu s-au mai înfăptuit. Cu toate acestea, spre sfârşitul anilor 1950 s-a ridicat, în locul palatului, Mausoleul Eroilor Comunişti, care acum e probabil cea mai frumoasa structură arhitecturală a erei comuniste în România.

Posterul prin trăsaturile şi culorile vii, redând simbolismul evenimentului, intr-o perioada când fotografiile de presă erau rare, ne înfățișează lumea românească la apogeul dezvoltării sale în cadrul perioadei La Belle Époque, cu numai un an inainte de criza financiară globală și a Marii Răscoale țărănești ce a însoțit-o, ultima Jacquerie medievală a Europei. Expoziția de la 1906 și Răscoala de la 1907 ne dezvăluie astfel contradicțiile, tensiunile și problemele nerezolvate ale dezvoltării țării, probleme care sunt în mare parte la fel de actuale și acum, la mai bine de un secol de la acele evenimente. Acest poster într-un fel ne prezintă „linistea dinaintea furtunilor” abătute asupra României secolului 20.

Casă „obișnuită” în stil neoromânesc

Casă în stil neoromânesc datând de la sfârșitul anilor 1920, zona Domenii, București (©Valentin Mandache)

Aceasta este un tip obișnuit, dacă mă pot exprima așa, de casă în stil neoromânesc datând de la sfârșitul anilor 1920, din timpul apogeului de dezvoltare a stilului național, al fazei sale mature, chiar înainte ca designurile și tehnologiile de construcție asociate cu Art Deco-ul și Modernism-ul să-și fi făcut intrarea triumfală pe scena arhitecturală locală. Casa este situată în cartierul Domenii din nord-vestul Bucureștiului, o zonă rezidențială dezvoltată de clasa înstărită bucureșteană (un fel de clasa mijlocie superioară din zilele noastre) în cea mai mare parte în perioada interbelică și timpul războiului. Edificiul conține elemente esențiale neoromânești cum ar fi turnul de culă (inspirat din casele fortificate de sec. 17 -19 ale micii boierimi din Oltenia), ce formează colțul ansamblului.

Casă în stil neoromânesc datând de la sfârșitul anilor 1920, zona Domenii, București (©Valentin Mandache)

O altă caracteristică neoromânescă este observată în registrele de triptic ale ferestrei și verandei, aluzii la trinitatea creştină, inspirate la rândul lor din arhitectura renașterii valahe de sec. 18, cunoscută ca stilul brâncovenesc.

Casă în stil neoromânesc datând de la sfârșitul anilor 1920, zona Domenii, București (©Valentin Mandache)

Copertina ușii este de asemenea inspirată din artefacte similare brâncovenești întâlnite mai ales la mănăstirile oltenești.

Casa are un aspect greu, tipic epocii în care a fost construită, dat de zidăria de cărămidă compactă pe structura în cea mai mare parte din lemn și folosirea limitată a betonului și oțelului. Ar putea reprezenta un superb proiect de renovare și restaurare, care ar trebui probabil să ia in considerație adăugarea unui etaj mai „aerisit” în același stil, cu acoperiș de țiglă tip solzi ce amintește de șindrila caselor țărănești, regăsită de altfel și pe copertina ușii.

Fotomontaje de la tururile arhitecturale ale week end-ului trecut („Stilul Neoromanesc Matur” & „Cartierul Mantuleasa”)

Sambata 3 decembrie '11: tur arhitectural tematic - Stilul Neoromanesc Matur (©Valentin Mandache)
Duminica 4 decembrie '11: tur arhitectural zonal - Cartierul Mantuleasa (©Valentin Mandache)

Pentru acest week end am programate urmatoarele doua tururi, la care sunteti calduros invitati: 1. tur arhitectural tematic sambata 10 dec. ’11 (13.00h – 15.00) intitulat „Bucurestiul Art Deco si Modernist” si 2. tur arhitectural zonal duminica 11 dec. ’11 (10.30h – 13.30h) in cartierul Dacia. Voi posta anunturi detaliate pe blog in urmatoarele doua zile.

Valentin Mandache, expert in case de epoca

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Triptic de fereste in stil neoromanesc

Ferestre triptic in stil neoromanesc, casa datand din anii 1910, zona Dacia, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Ma sus este un bun exemplu de set triptic de ferestre in stil neoromanesc din timpul fazei mature de dezvoltare a acestui ordin, care a avut loc intre 1906 (anul Marii Expozitii Nationale Regale cand stilul neoromanesc a fost facut cunoscut publicului larg) si sfarsitul anilor 1920 (cand neoromanescul a atins o criza de expersie generata, printre altele, de popularitatea crescuta a Art Deco-ului si Modenismului). Imi place arcul frant ce impodobeste fereastra centrala, un ecou al arhitecturii medievale tarzii de biserica brancoveneasca, ce la randul ei este inspirata in parte din ahitectura otoman islamica a Balcanilor acelei perioade. Pedimentul ferestrelor este decorat cu motivul vitei de vie incarcate de struguri, ce rasar din oale de de pamant, simbolizand abundenta paradisului, o metafora a propseritatii si pacii familiei locuind in acea casa.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.