Am fost destul de amuzat sa fotografiez juxtapozitia dintre felina arhitecturala si cea naturala prezentate in fotografia de mai sus. Pisica isi face rutina ei de amiaza, pe cand leul de la centrul panoului are o misiune mult mai inalta, de a pazi portile raiului, simbolizat de vrejii si frunzisul dens al fondului, impotriva fortelor raului, vazute in capul de monstru ce musca leul de unul din picioarle posterioare.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 
Foarte frumoasa fotografia facuta de dvs.! Aceasta mi-a adus in amintire o alta felina, „personaj” in „La Medelenii” lui Ionel Teodoreanu: „Monica zambea aplecata, dezmierdand spinarea Leilei, care-o urma prin casa, ca un inceput de trena. Leila era o pisica de Angora, ondulata si ireala, ca o lumina de luna in rochia ei de abur cenusiu cu irizari albastrui.”
ApreciazăApreciază
Pisicile sunt foarte evocative intr-adevar, exudand calm si serenitate, similar in multe privinte cu gainile in opinia mea. Am un cocos cu pene iradiind programat sa apara in curand 🙂 VM
ApreciazăApreciază