Printre comorile ascunse ale Bucurestiului sunt si creatiile Moderniste ale lui Marcel Iancu, faimosul polimat cultural activ pe scena arhitecturala a capitalei in anii 1920 si ’30. Cladirile lui Iancu inmanuncheaza conceptiile sale despre arta, de la suprarealism, el fiind unul dintre precursorii acestui curent, constructivism sovietic, functionalism la cubism, Bauhaus sau expresionism. Casa Frida Cohen, un bloc de apartamente, cel mai amplu edificiu proiectat de Iancu, infatiseaza toate acele caracteristici, iar pentru mine este o adevarata placere sa decopar continuu asemenea elemente la fiecare vizita ce o fac acolo.
Aspectele constructiviste si cubiste sunt evidente atunci cand analizam liniile si volumetriile exerioare ale cladirii Frida Cohen, insa egal, daca nu chiar mai fascinante forme se releva odata ce se paseste in holul de intrare.
Remarcabila in opinia mea este pardoseala de tigle gri si negre, aranjate ca figurile unei picturi moderne, in genul curentului artistic De Stijl, unde formelor le lipseste simetria, cum ne-am astepta sa fie cazul pentru un design arhitectural, dar atingand cu toate acestea un punct de echilibru prin cinetica interioara sugerata de acele forme.
Casa scarilor principala din acest edificiu iesit din comun este de asemenea o mostra elocventa de design, de data aceasta constructivist, unde profilul unui asemenea component de bloc, ce nu ar trezi in mod normal interesul, este un triunghi echilateral, o forma geometrica esentiala, vazuta, ca alte figuri fundamentale, de miscarea Constructivista, ca forme pure. Casa scarilor imi aminteste de una din afirmatiile lui Iancu ca „scopul arhitecturii este o „armonie a formelor”, unde designul e simplificat in asa fel incat sa sugereze cristale” (Tom Sandqvist, p. 342). Pentru mine cristalul sugerat de conturul putului scarilor este fara dubiu acela de diamant (tetraedrul atomilor de carbon), care in el insusi este o metafora a armoniei perfecte.
Fiecare din creatiile lui Marcel Iancu sunt, intocmai mostrelor ilustrate mai sus, imbibate de intelesuri si simboluri legate de aparitia si maturarea primelor curente artistice Moderniste, aduse in fiinta de schimbarile economice si sociale epocale din perioada premergatoare Primului Razboi Mondial si a decadelor de dupa, o perioada fertila si efervescenta de care Bucurestiul a beneficiat prin intermediul unei asmenea enorm de talentate personalitati.
Golul de putere creat in Romania de suspendarea presedintelui, furtul intelectual al prim-ministrului si incompetenta presedintelui interimar au creat brese interesante in groasa ceata intretinuta de politicienii damboviteni prin care acestia isi disimulau fraudele, viata de huzur, aroganta si privilegiile de satrapi platite din munca a milioane de contribuabili. Accesul publicului la Vila Dante, deschisa in ziua referendumului de demnitere a presedintelui, pe 29 iulie ’12, se inscrie in aceste evenimente rare prin care noi, oamenii normali, am putut vedea cu proprii ochi si confirma certitudini cu privire la modul de viata al acestor personaje, cum vad ei lumea si cum s-a putut forma o asemenea clica ce domina tara inca de la instaurarea comunismului.
Arhitectura si politica la Vila Dante, Bucuresti, 29 iulie 2012
Vila se afla in cadrul unui complex de asemenea edificii construit in anii 1960 pentru familiile potentatilor supremi ai Romaniei, folosite dupa Revolutie de varful noii conduceri. Este situata intr-un excelent decor natural, ce aminteste de mediul vechii Vlasii, presarata de paduri, pajisti si lacuri, acum inghitita de jungla de beton a capitalei. Complexul a fost ridicat in interiorul unei meandre a sistemului lacustru prin care curge Colentina, in zona Herastrau. Are forma unei peninsule, ceea ce imi aminteste de pozitionarea castelelor senioriale medievale in locuri greu de accesat, cum este aceasta meandra, sau pe promotorii, dar avand aproape vasalii si populatia pe care o asupreau. Un asemenea amplasament era ideal pentru elita comunistilor, formati intr-o traditie de lupta conspirativa si suspiciune chiar si pe cei apropiati lor. Acest fel de a fi este inca o caracteristica a conducerii Romaniei, care nu a reusit sa faca tranzitia completa de la compartamentul mafiot comunist, la normele democratice. Vila Dante este asadar un element constitutiv al acelei fortarete propriu-zise, cu paza militara stricta si sisteme de supraveghere, unde locuiesc sefii politici ai acestei tari, amplasata in meandra raului Colentina, un epitom al mentalitatii de asediu al acestei elite instaurate acum mai bine de sase decade.
Designerul edificiului este, din informatiile care le am, arhitectul Cezar Lazarescu, unul dintre cei care au continuant traditia si calitatea scolii de arhitectura romaneasca in primele trei decade ale erei comuniste. Arhitectii romani au putut realiza constructii remarcabile sub tutela statului chiar si in perioada stalinista si mai ales in timpul dezghetului comunist al anilor ’60 si inceputul anilor ’70, cand prin „Tezele de la Mangalia”, regimul Ceausescu a declansat procesul de izolare si decadere culturala, economica si implicit arhitecturala a tarii. Ordinul de constructie al vilelor din acest perimetru a fost dat de Gheorghe Gheorghiu Dej la jumatatea decadei 1960, folosindu-se materiale de prima calitate si forta de munca inalt calificata, ce asemenea arhitectilor era formata in traditia calitatii interbelice.
Am stat la o coada civilzata, cu o multime de curiosi, predominand cei de varsta peste 60 de ani ce erau motivati politic, impotriva presedintelui suspendat, sa faca o asemenea vizita. Ma aflam printre putinii ce doreau mentinerea ordinii constitutionale si rearanjarea esichierului politic fara gimnastica legislativa ce aducea a lovitura de stat, intreprinsa de majoritatea parlamentara si guvernul ei. Multa lume glumea pe seama politicieniilor, mai ales Basescu, fiind de un umor sanatos, de tipologe munteana, care pentru mine aduce mult cu cel britanic. Erau destui frustati vociferand despre pensia sau salariul taiat, dar acestia aratau mai mult comici decat tragici. Toata aleea de asteptare era pavoazata cu pancarte si graffitti la adresa lui „dottore Ponta” ca o aluzie la jalnicul lui plagiat si eforturi de exonerare, puse de buna seama de ajutoarele presedintelui ce avea vila de stat oficiala chiar langa Vila Dante.
Daca din afara si la o privire rapida se poate percepe volumetria armonioasa si calitatea designului arhitectural original, tipic modernismului postbelic, la o inspectie mai atenta, mai ales la interior se observa modificarile si renovarile ample de gust indoielnic facute de proiectantii post-comunisti ai Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat ce are in custodie aceste edificii. Sunt neplacut surpris de folosirea materialelor de magazin, plastic maro pentru termopane sau mobila din lemn prefabricat, care aduce in cel mai bun caz cu cea de tip IKEA. Din cand in cand mai apar elemente ale designului interor original cum sunt usile culisante din imaginea se sus.
Anumite elemente tipice modernismului anilor ’60 mai persista pe alocuri, desi cred ca sunt pavoazate cu materiale contemporane din magazinele de bricolaj cu produse de serie, cum este structura din fotografia de mai sus.
Mobilierul are un aspect obosit, cu toate ca e nou nout, si tradeaza gusturi tipice spatiului sovietic. Observati contrastul cu volumetria eleganta a camerei.
Acelasi lucru se poate spune si de dormitoare, tipice preferintelor de interior design ale actualei elite a Romaniei, nu numai cele politice, ci si a lumii afacerilor sau chiar intelectualilor legati de putere. Aceste gusturi necizelate permeaza de la varf in jos spre celelalte straturi ale populatiei, fiind in parte responsabile pentru proasta educatie arhitecturala si estetica a publicului romanesc.
Arhitectura peisajistica are de-a face cu conceptiile anilor ’60 de simplitate si low maintainance, cum sunt pinii mediteraneeni din prim-plan ce necesita minima intretinere. La gradina cred ca s-a umblat cel mai putin si e mentinuta intr-o forma apropiata de cea originala.
Un element extrem de rar intalnit de romanii obisnuiti este dressing room-ul, locul unde iti tii garderoba, pantofii si unde te imbraci inainte de a iesi in oras. Vila Dante are o camera ampla in aceasta privinta, dar cu un mobilier de calitate medie, tipic gusturilor locale. M-am amuzat peste masura cand auzeam in jurul meu ca multi confundau acest spatiu cu „biblioteca”.
Toaletele sunt si ele reprezentative gusturilor locale, de magazin de productie de serie, fiind ansambluri din cataloage de bai standard de apartament, plantate in cadrul acestei vile care merita conservarea echipamentului original sau folosirea unor designuri originale cel putin.
Piscina in opinia mea e mai deosebita in volumetrie si echipament, cu exceptia pavajului din marmura ca de abator. Apa era probabil neschimbata de mult timp.
Jacuzzi a fost unul din dipozitivele ce atragea atentia din cale afara vizitatorilor, multi considerandu-l de un lux exorbitant. Am fost amuzat, deoarece am vazut si folosit jacuzzi mult mai ample si comfortabile la cunostinte in Statele Unite ce erau lucratori obisnuiti la companiile de acolo.
Ca o concluzie, ziua portilor deschise la Vila Dante, a constituit o buna ocazie de a „radiografia” istoria si gusturile arhitecturale ale conducerii acestei tari, si modul cum restul populatiei se raporteza la ele. Am putut astfel realiza cat de mare este contrastul cu vechea ordine si glorie a tarii reprezentata de monarhia constitutionala, familia regala si traditiile de secole ale vechii elite si populatii, intrerupte de momentul acapararii puterii de catre comunisti in 1947. Acel act de acum sase decade si jumatate, inca genereaza ecouri si efecte in zilele noastre, cum este aceasta lovitura de stat disimulata a guvernului si majoritatii parlamentare, cu toate ca intre timp a avut loc o revolutie, ce nu si-a atins multe din scopuri.
Am fost incantat sa descoper acest design de usa cu linii clare, curate Art Deco – Modernist, ce dateaza din a doua parte a anilor 1930 in Bucuresti. Probabil alegerea contemporana de culori (rosu inchis si alb cu nuanta de albastru) urmeaza in mare parte schema originala. Aceasta imi aminteste de moda in stilurile Bauhaus si Modernist de a folosi culori primare in decoratie (un exemplu elocvent e influenta lui Mondrian in cadrul acelor curente). M-am jucat cu cateva filtre de culori pentru a pune in evidenta si mai mult proportiile placute ochiului ale acestui ansamblu de usa, o dovada a arhitecturii de calitate infaptuite in Bucurestiul interbelic; fotomontajul de mai jos arata fotografia trecuta prin diferite filtre.
Acest monunment este cea mai frumoasa creatie arhitecturala a erei comuniste in Romania: mausoleul eroilor comunisti (inaugurat in 1963), pe locul unde odata era Palatul Artelor al Expozitiei Regale Jubiliare de la 1906. Este proiectat de Horia Maicu si Nicolae Cucu, doi remarcabili arhitecti formati in Romania interbelica, cu experienta in alt tip de arhitectura a puterii, stilul fascist (mussolinian) de la sfarsitul anilor ’30, practica usor de adaptat in conditiile dictaturii comuniste care a urmat.
Definitie: o fereastra Serliana este o „fereastra cu trei deschideri, unde cea centrala e arcuita si mai larga decat celelalte; asa numita pentru ca a fost prima oara ilustrata in volumul Arhitectura publicat in 1537 de Serlio” [din The Penguin Dictionary of Architecture & Landscape Architecture, Penguin Books, 1999]. Este de asemenea cunoscuta ca fereastra Palladiana sau Venetiana.
Structurile Serliana apar cu regularitate in settinguri arhitecturale renascentiste, baroc sau rococo. Am fost de aceea placut surprins sa descoper in Bucuresti o fereastra de tip Serliana, cu un arc sugerat, intr-un setting Modernist, prezentata in fotografiile de mai jos:
Cladiera dateaza chiar inainte de izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial, localizata in zona Dorobanti, cunoscut si in calitatea de „cartier al ambasadelor” din capitala Romaniei.
Arhitectura este o interpetare Modernista interbelica a modelelor renascentiste italiene (venetiene in special, care au influentat si ce ceea ce eu denumesc stilul venetian interbelic de sinteza intre neoromanesc si modele vechi venetiene). Acele modele se vad in capitelul coloanei verandei, tavanul cu grinzide lemn al acesteia, fereastra Serliana desigur, si consolele ce sustin structura putin iesita in afara (de tip Oriel) ce contine elementul Serliana.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Fotografia de mai sus arata o interesanta solutie de plasare a casei scarilor la o cladire in stil Modernist, care trebuia sa foloseasca o parcela de teren de forma dificila, flancand alte cladiri in stil Art Deco si Modernist, intr-o dens construita piateta din zona Dacia a Bucurestiului. Edificiul a fost proiectat de arhitectul R. Glasberg la sfarsitul anilor ’30, expunand copios talentul acestuia intr-o perioada cand nu exista CAD-ul (computer aided design), cand trebuia sa isi foloseasca imaginatia, experienta si trainingul solid de la scoala de arhitectura din acea vreme. Casa scarilor plasata pe colt interior este nu numai o solutie practica in contextul respectiv, dar si una decorativa, plina de intelesuri, pentru ca in opinia mea reia tema stalpilor totemici din arta taraneasca romaneasca. De fapt, atunci cand cladirea a fost proiectata, faimoasa Coloana Fara de Sfarsit creata de sculptorul Constantin Brancusi era ridicata la Targu Jiu, si nu este exclus, tinand cont de puternica influenta a lui Brancusi in arta romaneasca, ca ar fi putut influenta pe Glasberg in alegerea design-ului prezentat aici.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Fotografia de mai sus prezinta un bun exemplu de utilizare optima a unui teren de dimensiuni limitate, localizat pe colt de strada, intr-o zona de mare densitate demografica a Bucurestiului interbelic. Designul in stil Art Deco – Modernist al acestei case de apartamente reuseste sa fie aerisit si in acelasi timp armonios proportionat, cu toate conditiile adverse de urbanism carora trebuia sa le faca fata. Aceasta este inca o dovada a talentului si inaltei educatii a arhitectilor acelei perioade, calitati care din pacate s-au dimiuat fatal de-a lungul decadelor de comunism si post-comunism care au afectat Romania. Imi pace catargul de steag al cladirii ce functioneaza de asemenea pe post de ornament al ferestrei hublou superioare, intregul ansamblu dand impresia unui pachebot oceanic inaintand metaforic in largul nemarginit al stepei Dunarii de Jos in mijlocul careia se afla Bucurestiul.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Jean Monda a fost unul dintre cei mai longevivi şi creativi arhitecţi români, fiind activ din anii 1920 până în anii 1980. Numele său este asociat în special cu dezvoltarea stilului Internaţional Modernist în România, fiind de asemenea unul dintre arhitecţii postbelici care au menţinut standardele înalte ale profesiunii în condiţiile dificile ale regimului comunist. Pentru cei ce vor să ştie mai mult despre creaţiile sale interbelice, la începutul războiului a fost publicată o biografie în limba franceză: „Jean Monda, architecte”, Luceafărul, 1940. Am găsit în timpul muncii mele de teren în Bucureşti, o clădire de un foarte interesant design timpuriu Monda (din anul 1931, după cum indică tableta de nume prezentată mai jos), care prin jocul de volume şi întrepătrunderi stilistice imaginative, îl trădează pe creator ca pe un arhitect talentat de mare potenţial.
Stilul edificiului este un Art Deco, în linii generale, cu ecouri Moderniste si Clasic Monumentaliste, incluzând elemente inspirate din curentul Bauhaus. Clădirea este ca o planşetă de proiectare pe care Monda şi-a încercat mâna, combinând trenduri şi influenţe arhitecturale din acea epocă.
Regula de trei a stilului Art Deco poate fi observată peste tot în cadrul clădirii, cum ar fi designul deschiderilor de fereastră ale bovindourilor multietajate, panourile decorative conţinând motive abstracte sau decoraţia uşii de la intrarea în bloc (vezi mai jos).
Caracteristicile Clasic Monumentaliste, care începuseră să fie populare în România acelei perioade mai ales la clădiri publice, prin intermediul influenţei arhitecturii italiene fasciste, pot fi văzute în cei patru stâlpi masivi care încadrează uşa la mijloc, în cele două coloane cu profil circular care decorează zona vitrată a casei scărilor sau rusticatura bazei zidurilor.
Elementele inspirate din Bauhaus sunt, în opinia mea, interesanta distribuţie aparent întâmplătoare a deschiderilor de ferestre ale casei scărilor şi designul ramelor acestora, parcă venind din picturile lui Paul Klee.
Caracteristicile Moderniste sunt delineaţia în unghiuri drepte a clădirii, ornamentaţia minimalistă şi aerul de sobrietate transmis de design în întregul lui.
Această clădire este într-adevăr un exemplu remarcabil de arhitectură românească interbelică, aparţinând unui moment definitoriu în timp încărcat cu energii creative, căutari şi frământări ale arhitecţilor acelor vremuri, printre care Monda era unul dintre exponenţi, care avea să marcheze peisajul construit al Bucureştiului şi al multor zone urbane ale ţării pentru mulţi ani după aceea. Cel mai mare regret al meu este că din cauza lipsei unui aparat de fotografiat cu lentile cu câmp larg, nu am putut imortaliza acest edificiu de referinţă în toată plenitudinea şi în contextul lui urban actual.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Arhitectura postbelica modernista de calitate in Romania a fost produsa pana in decada anilor 1970, cand multi arhitecti talentati din generatia interbelica se apropiau de sfarsitul vietii lor profesionale, avand elevi care isi urmau si pretuiau maestrii. Decada care a urmat, a marcat acutizarea la nivele orwelliene a dictaturii personale a lui Ceausescu, cand tara a fost impovarata cu proiecte megalomanice de arhitectura industriala si publica cum este teribila Casa a Poporului, care gazduieste astazi parlamentul Romaniei, a doua cladire ca marime din lume. Acea expedienta politica crasa, foarte similara cu ce se intampla in Corea de Nord, care nu tinea seama de calitate si profesionalism, a marcat o fatala deteriorare a profesiei de arhitect in Romania, o situatie din care nu si-a revenit nici acum la doua decade de la caderea dictaturii comuniste. In timpul muncii mele de teren prin tara mai intalnesc cateodata cladiri notabile arhitectural in stil modernist postbelic, care in general se conforma regulii ca au fost proiectate si construite inainte de 1980 – ’82 (cand totalitarianismul lui Ceausescu a cuprins definitiv toate nivelurile societatii). O asemenea ‘intalnire’ este cladirea prezentata in fotografiile de mai jos, din orasul Campina, datand probabil de la sfarsitul anilor 1970. Elementul cel mai flamboaiant este ansamblul de intrare a acesteia cu un curajos si sfidatoar peron de usa, urmand parca traiectoria unui avion cu reactie la decolare. Edificiul este acum gol, lasat neintretinut, deteriorandu-se ireversibil, o indicatie ca viitorul acestuia este sumbru. Multe asemenea exemple de arhitectura modernista postbelica de calitate dispar incetul cu incetul din peisajul construit al Romaniei, fiind inlocutie de cladiri proiectate necioplit, adevarate infectii arhitecturale, produse in cursul anilor de speculatie imobiliara rapace desfasurata pe un fond educational de slaba calitate care au afectat si continua sa afecteze aceasta tara.
*********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Aceasta bine proiectata cladire din fotografia de mai sus este intr-un stil Art Deco cu caracteristici moderniste, popular in a ultima parte a anilor 1930. Elementele moderniste sunt reprezentate de liniile si suprafetele sobre, drepte, rectangulare si de folosirea betonului si a fierului ca principale materiale de constructie. Art Deco-ul este evident in elementele structurale cum sunt turnul casei scarilor sau folosirii „regulii de trei” in numarul nivelelor cladirii si a stinghiilor de otel ale gardului, etc. Bucurestiul contine un numar important de asmenea fascinante cladiri de un design la granita dintre Art Deco si modernism, cum este in exemplul care l-am documentat mai devreme la acest link. In cazul particular al acestui edificiu, tipologia designului este probabil italiana, un produs al unui birou arhitectural italienesc activ local sau al unui arhitect roman influentat de scoala italiana a vremii; Italia a avut o puternica influenta culturala in Romania interbelica, unde multe firme de constructii si birouri de arhitectura italientesti erau active in acea perioada. Am documentat acea fascinanta conectie in cateva din articolele de blog precedente, cum ar fi aici sau aici (click link-urile pentru access).
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 