Mai jos sunt doua minunate copertine de usa de tip scoica, care le-am fotografiat in Ploiesti, orasul petrolier de la 60km nord de Bucuresti. Acestea dateaza din perioada La Belle Époque (tarzie victoriana si edwardiana), apartinand ca „specie” arhitecturala curentului Art Nouveau, constituind o parte a ceea ce eu denumesc peisajul construit in stil Mic Paris a zonelor urbane ale Romaniei din acea perioada. Copertinele scoica sunt raspandite mult in Bucuresti, ceea ce ma face sa le consider ca unul din importantele simboluri arhitecturale ale capitalei Romaniei, insa de asemenea populare in tara inainte de Primul Razboi Mondial. Ploiestiul acelei ere se afla intr-un proces de dezvoltare spectaculoasa in urma veniturilor din economia petroliera ce aparea atunci, si ca un important centru de schimb regional. Copertinele scoica sunt astfel un superb mod de a ne reaminti de acele vremuri prospere si fineturile lor arhitecturale.
Am publicat pentru prima oară acest articol în noiembrie 2010, dar l-am pus offline la scurtă vreme dupa aceea din cauza unor bloguri românești care pretind că se ocupă cu arhitectura istorică și care îmi utilizau aceste fotografii și idei, fără a-mi acorda niciun fel de credit, sau să mă citeze, pretinzând că ar fi fost ale lor, un comportament arogant tipic scenei culturale, inclusiv în domeniul arhitecturii istorice, aparținând României post-comuniste. Multe dintre aceste mediocrități își însușesc și plagiază fără nicio rușine munca altor autori, după cum îmi amintesc de un caz, acum mai mult de un an, când cineva de la Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu”, o doamnă Mihaela Criticos, a publicat o carte despre stilul Art Deco, plină de ilustrații luate de peste tot de pe web, inclusiv de pe site-ul meu, fără să facă citarile cuvenite.
În deceniul dintre mijlocul anilor 1920 și 1930, stilul arhitectural neoromânesc a atins apogeul său creativ și de popularitate. Unul dintre cei mai cunoscuți și capabili arhitecți care a marcat cu talentul și creativitatea sa perioada, a fost Toma T. Socolescu, cel mai strălucit reprezentant al unei faimoase familii de arhitecți romani. Casa de mai sus, cu toate că nu este deosebit de mare, constituie, în opinia mea, una dintre cele mai bune creații ale sale, care este și excelent păstrată. Se află în Câmpina, un oraș care își datorează prosperitatea industriei petroliere, situată foarte aproape de o altă casă deosebită pe care am documentat-o într-un articol recent (un remarcabil design modernist, unde am lansat ipoteza, bazat pe informațiile celor care locuiesc în zonă, că a fost proiectată de un arhitect al Wehrmacht-ului în timpul războiului). Demn de remarcat în acest exemplu este foarte decoratul ansamblu de intrare al casei (ușa, brâul stuco care o înconjoară și umbrarul cu motive țărănești sculptate în lemn). De asemenea merită menționat balconul-terasă de la nivelul grădinii casei. Terasa este dominată de un scut cu monograma familiei „NP”, care decorează cheia de boltă a arcului ușii. Aș mai vrea să punctez și încântătoarea verandă de la etaj, prevazută cu stâlpi de lemn încrustați, care susțin un acoperiș de forma stilizată a unui clopot de biserică, preluat de către arhitect din exemple de acest fel din arhitectura de biserică medievală-târzie din Valahia. Acoperișul este încoronat de o finială tipic neoromânească. Când am făcut fotografiile, am avut ocazia să discut cu proprietarul acestei case, o doamnă în vârstă, care mi-a oferit o mulțime de informații despre designer și anul construcției (1934). Dânsa a menționat condițiile grele cărora a trebuit să le facă față în timpul lungilor deceniilor ale regimului comunist pentru a menține în bună stare acest edificiu, când o parte din proprietate a fost folosită de garnizoana locală pentru cazare. Am mai fost informat despre recenta restaurare și renovare, care a fost efectuată sub atenta ei supraveghere pentru a păstra cât mai mult posibil din detaliile și structurile vechii clădiri. În opinia mea, aceast proprietar își definește în mod evident identitatea prin casa de epocă pe care o deține, sentiment care este în mare deficit printre majoritatea celorlalți proprietari de case de patrimoniu. Fotomontajul de mai sus și show-ul de diapozitive care urmează textului sunt câteva imagini care redau doar o mică parte a frumuseții și serenității acelei case deosebite, proiectate din unul dintre cei mai buni arhitecți ai stilului neoromânesc.
Această prezentare necesită JavaScript.
*********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Acesta este un exemplu de panou traforat dintre miriadele de asemenea compozitii ce impodobesc fatadele caselor de la strada principala din Comarnic, pe Valea Prahovei, la 100 km nord de Bucuresti. Dateaza din anii 1890, creat in perioada de bunastare economica ce caracteriza epoca victoriana tarzie, cand orasul a beneficiat de deschiderea caii ferate intre Bucuresti si Brasov si de acolo cu restul Europei, si de asemenea din cauza infiintarii fabricii de var si ciment ce aproviziona infloritoarea piata a constructiilor Bucurestiului. Comarnic este locul cu probabil cel mai amplu si fin patrimoniu de traforaje arhitecturale victoriene din aceasta parte a Europei, acum ignorat de tururile turistice oficiale (Case de Epoca, nefiind parte a acestor privilegiati guvernamentali, are un tur deja in zona, vezi link-ul), ramanand virtual necunoscut, cu toata distanta relativ scurta de Bucuresti. Panoul prezentat aici este o compozitie de design-uri florale si etnografice romanesti. Formele etnografice sunt constituite de coloanele scurte cu motivul funiei de torsiuni opuse si de discurile si jumatatile de disc solar ce adorna baza si capitelul acelor coloane.
Am gasit intr-una din calatoriile mele ocazionale la Ploiesti vara trecuta, o bine pastrata casa datand din anii 1900 intr-un stil la jumatatea drumului intre neobaroc si neoclasic, care era de asemenea impodobita cu un splendid ansamblu de usa de fier forjat si sticla ce continea interesante motive Art Nouveau. Zona sa cea mai inzestrata cu un asemenea design era fereastra superioara, prezentata in cea de a doua fotografie de mai jos. Aceasta arata forme florale curgatoare, de genul „lovitura de bici”, tipice panopliei decorative a stilului Art Nouveau. Casa este ilustrativa arhitecturii urbane a Romaniei din prima decada a sec. 20, cand cladiri in stiluri istoriciste inglobau si deseori integrau fara cusur elemente Art Nouveau ce deveneau populare atunci, cum este si cazul acestui interesant ansamblu de usa.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Continui aici seria de articole despre arhitectura istorica a Ploiestiului. Astazi doresc sa va prezint o remarcabila cladire de scoala in stil Art Deco, datand probabil din a doua parte a anilor 1930, situata pe Bulevardul Republicii, peste drum de tramvaiul istoric, care l-am documentat in articolul de ieri. Scoala se numeste „Colegiul Sf. Vasile”, prezentand o fatada la strada simetrica, in care se poate detecta regula de trei, decelabila in partitia ferestrelor de la centru. Cladirea prezinta un numar de interesante elemente Art Deco, vazute in urmatoarele fotografii, cuprinzand detalii cum ar fi bine design-ate usi pentru „baieti” si „fete” sau bine pastratul ceas din anii ’30 (este orologiul original in opinia mea). Voi lasa fotografiile sa vorbeasca de la sine, sperand ca va va delecta aceasta scurta „vizita” arhitecturala ploiesteana.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Tramvaiul din fotografia de mai sus este un exponat de istorie a transportului gazduit in Parcul Mihai Viteazul din Ploiesti. Dateaza din anii 1930, o vreme cand in urbe arhitectura Art Deco era la moda, concurand cu stilul neoromanesc. Ploiesti se mandreste cu cea mai mare, in opinia mea, cladire in stil Art Deco din sud estul Europei: Halele Centrale, proiectate in prima parte a anilor 1930 de marele arhitect Toma T. Socolescu, un nativ al zonei, si de asemenea o multitudine de alte edificii somptuoase, cum este casa ce am documentat-o la acest articol. Tramvaiul vazut aici, cu simplele, dar finele sale trasaturi, reaminteste de asemenea o compozitie Art Deco, mod de design gasit pe langa arhitectura, si intr-o multitudine de alte domenii, de la masini industriale, pana la bijuterii.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Fotomontajul de mai sus contine imagini de la extensivul si captivantul tur de istorie si fotografie arhitecturala de duminica trecuta ce a avut loc la Campina si Comarnic, la 90-95km de Bucuresti, pe Valea Prahovei. Acesta este primul astfel de tur organizat in afara capitalei, fiind placut impresionat ca au venit participanti peste numarul la care ma asteptam initial; dintre ei, unii din Statele Unite sau Polonia, putand fi vazuti in imaginile de mai jos. Campina este un frumos oras la zona de contact a dealurilor cu campia, faimos pentru industria sa petroliera ce a generat venituri responsabile pentru o foarte interesanta si de inalta calitate arhitectura istorica. Fotografia din centrul colajului este un panou cu elocvente motive petroliere, ce impodobeste pedimentul usii cladirii fostului sediu al bransei locale a companiei nationale de petrol, construita in 1941, cand zona beneficia de finantele platite de Germania pentru petrolul romanesc, necesar pentru functionarea masinii de razboi naziste. Ca rezultat, in oras sunt multe exemple de arhitectura de calitate din timpul razboilui, ceea ce este paradoxal, cand ne gandim ca mare parte din Europa era devastata la acea vreme. Campina detine de asemenea foarte fine exemple de arhitectura istoricista victoriana sau neoromaneasca si Art Deco din perioada interbelica, unde unele din cele mai spectaculoase fiind creatia lui Toma T. Socolescu, un faimos arhitect activ in acele vremuri cu precadere in zona Prahovei.
Cea de a doua locatie, Comarnic, isi are originea intr-un simplu sat crescut in jurul unei stani, dar care a cunoscut o dezvoltare exploziva in timpul ultimelor doua decade ale sec. 19. A devenit atunci principala baza pentru muncitorii care au deschis Valea Prahovei, una din ultimele arii salbatice ale Europei, pentru calea ferata si soseaua ce lega prima oara in istorie direct Bucurestiul de Transilvania si de aici cu vestul Europei. Aceasta a marcat reorientarea capitalei Romaniei din sfera economica a fostului Imperiu Otoman spre cea a Europei. Vechile hoteluri, hanuri, case de prostitutie, sali de jocuri pentru muncitorii acelei prioade au fost construite de-a lungul drumului principal, folosind cherestea si decorate cu o exploziva multitudine de traforaje de lemn, tipice arhitecturii victoriene, si intalnite in multe alte locuri din Europa sau America de Nord. Comarnic are astfel probabil una din cele mai bogate asemenea concentrari de traforaje din aceast parte a Europei, virtual necunoscute si ignorate de traseele oficiale ale companiilor de turism, cu toata distanta relativ scurta de Bucuresti. Am vizionat cu totii cele mai multe din aceste impresionante cladiri si examinat de aproape intricata dantelarie a traforajelor, incercand sa intelegem si imagina viata si atmosfera de la sfarsitul sec. 19, cand acest loc era un furnicar de lucratori veniti din Romania, dar si din toata Europa Centrala.
Am incredere ca astfel participantii au avut o interesanta si productiva duminica intelectuala, in aceste locuri mai putin vedeta turistica, dar exceland in valoare arhitecturala de patrimoniu.
Tur arhitectural la Campina si Comarnic (foto: Dan Alexandru Croitoru)Tur arhitectural la Campina si Comarnic (foto: Dan Alexandru Croitoru)
Această prezentare necesită JavaScript.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Doresc sa va prezint o alta remarcabila constructie de epoca care am fotografiat-o in timpul calatoriei mele la Ploiesti de saptamana trecuta. Cealalta casa care am descris-o era o vila de oras in stil Mic Paris din perioada La Belle Époque; articolul poate fi accesat la acest link. Edificiul de fata este un exemplu de excelent design Art Deco de la mijlocul anilor 1930, in forma de case semi-detasate, care radiaza o extraordinara personalitate. Cladirea este situata pe Strada Independentei, nu departe de gara principala a orasului. Suntem norocosi sa o putem admira zi, dupa epicul bombardament american din 1943, ce a devastat zona, si care cu toate ca era intentionat sa distruga industria de rafinare a petrolului din jurul Ploiestiului, multe bombe ratacite au cazut pe orasul propriu-zis. Campurile petrolifere romanesti aprovizionau masina de razboi a Germaniei naziste, iar acea operatie americana, cunoscuta in istoria militara ca Operation Tidal Wave, a fost din cele mai costisitoare in termeni de piloti si avioane pierdute ale fortelor aeriene SUA in teatrul din Europa in cel al Doilea Razboi Mondial. Nu mai vorbesc ca orasul a suferit multiple raiduri aeriene in acea conflagratie.
Principalul element structural si decorativ al casei este reprezentat de turnurile gemene de casa scarilor, in jurul carora se articuleaza o mutitudine de componente arhitecturale in stil Art Deco, de la extraordinar de atractive usi, balcoane rotunjite cu peroane spranceana, un bine proportionat gard la strada sau ample verande de acoperis.
Usile (gemene de asemenea) contin ornamente de raze de soare izbucning printre nori, pe cand deschiderea in zid a acestora este decorata cu „carnoase” motive florale, intr-o maniera asemanatoare stilurilor brancovenesc si neoromanesc, ce imi aminteste de modul de design al arhitectului Toma T. Socolescu. El a fost extrem de influent in Ploiesti si zona Prahovei in perioada interbelica, prin numeroase creatii de cea mai inalta tinuta, si ar putea fi posibil sa fie de asemenea proiectantul acestei cladiri, lucru ce trebuie confirmat sau infirmat printr-o cercetare de documente de arhiva.
Edificiul, prin minunatele sale proportii si calitatea deosebita a design-ului, iese cu usurinta in evidenta in cadrul peisajului construit care il inconjoara. Sper ca lucrarile de renovare care par a se desfasoara acum acolo, vor revitaliza cel putin o parte din vechea glorie a acestei cladiri.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Astazi e ziua mea de nastere si doresc sa o celebrez in style 🙂 cu fotomontajul de traforaje ornamentale care adorna streasinile, verandele, balcoanele, coloanele si deseori aproape intreaga fatada a caselor de lemn datand de la sfarsitul sec. 19 ce aliniaza strada principala din Comarnic, pe Valea Prahovei. Aceste bijuterii de arhitectura vernaculara au fost create intr-o perioada de mare prosperitate economica a orasului, in epoca victoriana, cand zona a beneficiat de pe urma apreciabilului trafic comercial si de calatori generat de deschiderea primei linii ferate directe intre Bucuresti si Brasov, care a legat astfel capitala de restul Europei. Recomand cu caldura vizitarea acestui loc absolut incantator, numai 90 minute departare cu trenul de Bucuresti. Din pacate organismele guvernamentale romanesti resposabile cu patrimoniul arhitectural nu promoveaza in nici un fel casele cu traforaje ornamentale din Comarnic, iar ca rezultat acestea sufera continuu stricaciuni, iar unele chiar sunt demolate ca rezultat al politicii de fara viziune, de amatori, a celor din guvern si industria turismului.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Finialele care impodobesc varfurile acoperiselor de case in stil neoromanesc sunt unele dintre cele mai spectaculoase elemente ale acestui stil arhitectural. Ele apar intr-o diversitate de forme de la cele modeland capite de fan abstracte pana la arme medievale sau stalpi etnografici. In timpul unei vizite anul trecut la Sinaia, am constatat existenta acolo a neobisnuitelor finiale prezentate in fotografiile de mai jos, care adorna monumentala statie de cale ferata a acestui faimos oras statiune de pe Valea Prahovei. Forma lor este inspirata din cea a cosurilor de locomotiva cu aburi, care erau o priveliste foarte obisnuita pe liniile ferate romanesti la sfarsitul anilor 1920 sau inceputul anilor ’30 cand acest corp al garii a fost construit (inclin sa cred ca arhitectul este Paul Smarandescu, dar poate unii dintre cititorii mei au informatii mai precise in aceasta privinta, pe care le astept!).
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 