Valentin Mandache, istoric de arhitectura
Consideratii despre patrimoniul construit din sud estul Europei
Acesta este un tip timpuriu de copertina de usa in stil Mic Paris, datand de la inceputul anilor 1890, fiind un precursor al copertinei in forma de scoica, care a fost tipica erei Art Nouveau. Cele mai multe astfel de exemple, acum rare, sunt intr-o state foarte proasta, neintretinute, ignorate, si chiar vandute la fier vechi, o reflectie cum cetatenii urbei, dupa decadele de comunism si tranzitie superficiala post-comunista, inteleg sa-si pretuiasca mostenirea inaintasilor.
Cele doua imagini ale acestui articol sunt de la cladirea, in care functiona in anii 1980, la apogeul totaltarianismului comunist al lui Ceausescu, Biblioteca Americana, bratul cultural al ambasadei Statelor Unite. Atunci eram student la Universitatea din Bucuresti si am devenit un membru al acestei biblioteci, ce a constituit pentru mine o adevarata oaza sau refugiu din realitatea distorsionata si teroarea zilnica a Romaniei de sub acea dictatura primitiva. Cladirea, care la vremea respectiva era inchiriata de ambasada de la stat, a fost data inapoi, acum vreo decada, fostilor proprietari, familia Gerota, fiind acum de inchiriat ca oficii.
Ambasada SUA a intretinut, fara nici un dubiu, in mod excelent acest edificiu de marca al perioadei La Belle Époque bucurestene, care este una din cele mai ample si bine pastrate case in stil Mic Paris ale capitalei Romaniei. Recent am avut ocazia sa revizitez cladirea si sa fac o serie de fotografii. Sper ca mostra vizuala prezentata aici va va transmite ceva din magnificenta arhitecturii si sensul caracterului Bucurestiului de Mic Paris al Balcanilor.
Bucurestiul a fost scaldat intr-o minunata lumina toamna aceasta, incepand din jurul echionxului, la sfarsitul lui septembrie, pana la timpul la care scriu in noembrie. Acest anotimp la latitudinea de 45 grade nord, in Europa continentala, unde orasul este situat, pare a fi din cale afara de favorabil fotografiei arhitecturale, cu atmosfera sa clara si culorile intense. Imaginile acestui post infatiseaza o casa in stil Mic Paris (un termen cu care desemez arhitectura mai ales urbana din Romania sfarsitului de sec. 19 si inceput de sec. 20, inspirata indeosebi din stiluri istoriciste frantuzesti si redata intr-o maniera provinciala in acest colt al sud estului european), un design arhitectural ce a imprimat de atunci mereu identitatea capitalei Romaniei, din zilele de voga ale acelei arhitecturi in perioada La Belle Époque. Cladirea a fost fotografiata pe 8 noembrie, la pranz. Este mare pacat ca aceasta casa si intreaga gradina inconjuratoare sunt lasate sa se deterioreze, expuse climei sau furtului. Casa poate fi relativ usor si ieftin de restaurat, dar actualii cetateni ai Bucurestiului par a nu intelege inca diminuarea fatala a identitatii si patrimoniului lor prin astfel de atitudini comuniste si post-comuniste impotriva mostenirii inaintasilor lor.
Sunt incantat sa va relatez ca am avut in sfarsit oportunitatea de a vizita Conacul Casota, o superba cladire de epoca din sudul judetului Buzau, despre care am scris cu ceva vreme in urma un articol, ce este printre cele mai citite ale blogului Case de Epoca – Historic Houses of Romania. Domnul Moray Letham, un nativ al orasului Edinburgh, capitala Scotiei, este proprietarul acestei magnifice resedinte istorice de tara, ridicata la sfarsitul sec. 19 intr-un stil istoricist inspirat din cel al castelelor de pe Valea Loarei din Franta. Extensivele reparatii structurale si lucrarile ample de restaurare sunt in plina desfasurare, facute in multe cazuri de unul singur de catre Moray, cu pasiune, profesionalism, dragoste pentru cladire, mari cheltuieli, si extraordinara loialitate pentru acest loc istoric atat de important pentru identitatea comunitatii locale si a patrimoniului arhitectural al Romaniei. Domnul Letham a trebuit sa faca fata si sa treaca peste numeroase adversitati, ca teribila mentalitate comunista a multor dintre localnici si autoritatile locale, care l-au tratat cu indiferenta sau chiar pus obstacole, cu toate ca dansul are regulile si legile statului roman de partea sa privind restaurarea si proprietatea unei case de epoca, unii furand fara nici o rusine din piesele de patrimoniu ale conacului, abordand iresponsabil aceasta importanta cladire istoricata. Cu o vointa de fier, Moray a progresat semnificativ si este ca intotdeauna deteminat sa continue misiunea sa de a restaura conacul Casota, cu tot dezinteresul din partea comunitatii pentru care dansul cu buna-credinta lucreaza sa dea o noua viata acestui monument de arhitectura ce defineste identitatea judetului Buzau si campiei Baraganului. Moray este, in opinia mea, proprietarul – restauratorul ideal al acestei case de epoca remarcabile din coltul nostru de Europa, si isi va atinge obiectivul de a readuce la vechea glorie Conacul Casota.
Mai jos sunt doua minunate copertine de usa de tip scoica, care le-am fotografiat in Ploiesti, orasul petrolier de la 60km nord de Bucuresti. Acestea dateaza din perioada La Belle Époque (tarzie victoriana si edwardiana), apartinand ca „specie” arhitecturala curentului Art Nouveau, constituind o parte a ceea ce eu denumesc peisajul construit in stil Mic Paris a zonelor urbane ale Romaniei din acea perioada. Copertinele scoica sunt raspandite mult in Bucuresti, ceea ce ma face sa le consider ca unul din importantele simboluri arhitecturale ale capitalei Romaniei, insa de asemenea populare in tara inainte de Primul Razboi Mondial. Ploiestiul acelei ere se afla intr-un proces de dezvoltare spectaculoasa in urma veniturilor din economia petroliera ce aparea atunci, si ca un important centru de schimb regional. Copertinele scoica sunt astfel un superb mod de a ne reaminti de acele vremuri prospere si fineturile lor arhitecturale.
Arhitectura in stil Mic Paris, ceea ce eu denumesc ca termen umbrela stilurile istoriciste de sec. 19 inspirate in special din cele frantuzesti interpretate intr-o maniera provinciala, este tipica Romaniei de la Fin de Siècle, dar si intr-o proportie mai mica restului Peninsulei Balcanice, reflectand modernizarea societatii si fuziunii in arhitectura a modelor occidentale cu forme specifice regiunii. Bucurestiul este cel mai propice loc din intreagul sud-est european unde poate fi admirata asemenea arhitectura, care din cauza marii concentrari si starii relativ bune a unui numar deloc neglijabil de cladiri in stil Mic Paris, reprezinta inca o componenta importanta a peisajului construit local. Fotografiile de fata sunt de la turul Case de Epoca de acum cateva zile, reprezentand o mostra din sarmanta multitudine de astfel de case ale Bucurestiului.
Mai jos este imaginea proiectata pe cerul albastru, in sapte diferite secvente de procesare, a ceea ce este probabil unul dintre cele mai elaborate felinare stradale de sec. 19 (anii 1890, stil Mic Paris) din Bucuresti, care in zilele lui de glorie functiona cu gaz aerian. Actualmente sunt o pereche de asemenea felinare, gazduite de curtea bisericii Domnita Balasa, din centrul orasului. Fiecare ipostaza reflecta, in opinia mea, variatele „melancolii” ale spiritului arhitectural al orasului.
Printre aparitiile emblematice ale peisajului construit din perioada Fin de Siècle Bucucuresti sunt si multitudinea de copertine vitrate de usa, de un design similar cu cele la moda in Franta acelor vremuri. Intr-adevar, daca ar fi sa aleg un simbol arhitectural al Bucurestiului, atunci sus pe lista ar fi coperinele vitrate Fin de Siecle frantuzesti. Remarcabile si putine in numar printre acestea sunt cele redate intr-un clar stil Art Nouveau, impodobite cu linii curgatoare, ornamente florale efusive sau motive in pocnitura de bici. Am descoperit doua asemena mai bine pastrate artefacte arhitecturale, pe care doresc sa le prezint in fotografiile de mai jos. Nu sunt sigur daca pielea de sticla (sau alt material) ce acopera rama metalica este cea originala sau o inlocuire ulterioara, un detaliu care oricum nu diminueaza din placuta impresie vizuala facuta de aceste structuri vechi de un secol.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Asigurarea unei case era un lucru înţelept în Bucureştiul de acum mai bine de un secol, un oraş aglomerat, cu multe structuri de lemn, care deja suferise un incendiu devastator, Marele Foc din 1847. Odată ce un proprietar îşi asigura casa, compania de asigurare fixa placa cu sigla acesteia pe zidul de la stradă al edificiului.
Unele din casele de epocă ale Bucureştiului încă se pot lăuda cu pitoreştile lor plăci de asigurat, de obicei panouri de tablă ambutisată, conţinând simbolul companiei de asigurare, sau în multe cazuri stema regală, cum este în exemplul de mai sus, văzută împodobind faţada casei de tip vagon din următoarea fotogafie, aşa de tipică capitalei şi oraşelor mai mari din România Vechiului Regat.
Locuinţa ca stil şi tip este încă definitorie identităţii peisajului construit bucureştean, arhitectura sa fiind în ceea ce eu denumesc stilul “Micul Paris”, care a fost la modă in ultimul sfert al sec. 19 până în anii 1910. Stilul „Mic Paris” reprezintă o înmănunchiere şarmantă de stiluri arhitecturale istoriciste occidentale, în special neo-rococo franţuzesc, redate în mod provincial, amestecate cu o multitudine de elemente decorative locale de inspiraţie otoman balcanică, şi grefate pe structuri construite în general cu metode şi materiale tradiţionale. Plăcile de asigurat au început să apară într-un număr semnificativ în prima decadă a sec. 20, odată ce oraşul a adoptat măsuri de dezvoltare urbană consistentă şi a pus la punct un serviciu eficient de pază contra incendiilor, ce acoperea întreaga suprafaţă a capitalei. Placa indica, pe lângă responsabilitatea cetăţenească a proprietarului casei, şi statutul său social mai elevat, pentru că la vremea aceea nu mulţi erau cei care îşi puteau permite să plătească rate de asigurare.
Anul de construcţie al casei, 1912, înscris pe frontonul intrării, stilul redării cifrelor şi a felului de scriere a numelui companiei de asigurare şi a oraşului menţionate pe placa din imaginea de la începutul articolului, sunt caracteristice lettering-ului anilor premergători Marelui Război. Casa datează dintr-o perioadă prosperă pentru România, după marea recesiune globală din 1907, care a fost printre factorii declanşatori ai Marii Răscoale Ţărăneşti, şi înaintea conflagraţiei mondiale. Acea scurtă perioadă de prosperitate şi dezvoltare urbană şi arhitecturală solidă a fost pulverizată în cursul războiului, când Bucureştiul a fost ocupat de armate ale Puterilor Centrale şi a decăzut economic, marcând de asemenea apusul stilului „Mic Paris”.
Această atractivă casă şi placa ei de asigurat, reprezintă pentru trecătorii contemporani un martor de istorie şi identitate, şi o indicaţie a direcţiilor potenţiale de dezvoltare mult mai umane şi plăcute estetic ale oraşului, dacă tragediile secolului 20 ar fi fost ceva mai îngăduitoare.
English language version at this link: http://historo.wordpress.com/2011/07/25/insured-little-paris-style-house/
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Fotografia de mai sus prezinta o frumoasa clanta in stil Art Nouveau din alama, care am gasit-o recent in zona Cismigiu a Bucurestiului, impodobind o usa de mari dimensiuni decoata cu motive neo-baroce, a unei case in stilul Mic Paris datand din anii 1900. Este o descoperire destul de rara pentru Bucuresti de artefact arhitectural Art Nouveau.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 