Acesta este locul unde captivantul, cu o numeroasa participare, tur arhitectural de azi pe tema arhitecturii in stil Mic Paris (ceea ce eu denumesc ca arhitectura Romaniei de la Fin de Siecle ce reia intr-o maniera provinciala stilurile istoriciste de sec. 19 in special frantuzesti) a Bucurestiului s-a incheiat. Cladirea a apartinut unui negustor din anii 1890, acum fiind probabil in proprietatea autoritatilor locale, functionand ca birou de evidenta populatiei. Stilul particular al acesteia este un flamboaiant neo-rococo frantuzesc, cu unele ecouri neo-gotice, cum ar fi reprezentarile de armura de cavaler medieval la baza pilastrilor ce amintesc de coloane corintice. Cel mai delicios element, in opinia mea, este usa, inca bine pastrata, si usor de restaurat. Monograma primului proprietar, „N.S.” este vizibila pe feroneria ferestrelor de usa si pe pedimentul intrarii. Cladirea este o transpunere a unei „case pompeiene”, cu un hol central iluminat de o „fantana de lumina” pe acoperis, cu camere distribuite in jurul holului central. Casele in stil Mic Paris sunt printre cele mai ieftine case de epoca din orasele Romaniei, fiind de asemenea promitatoare proiecte de restaurat pentru oricine s-ar incumeta la o asemenea incercare.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 