Bucureştiul, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, a fost o concentrare de sate aşezate în vadul dintre cursurile şi mlaştinile Dâmboviţei şi Argeşului, folosit în vechime de ciobanii aflaţi în transhumanţă între păşunile din Carpaţi şi Lunca Dunării şi în perioada medievală de către negustori ca centru de schimb în cadrul marii artere comerciale ce lega Europa Centrală şi pieţele Imperiului Otoman. Arhitectura civilă a acelor vremuri avea foarte mult în comun cu restul regiunii balcanice-otomane şi al lumii mediteraneene în general. Casa din imaginea de mai sus, pe care am fotografiat-o în zona Popa Soare, era foarte obişnuita ca tip încă din sec. 17 până la marea transformare urbană pe linii occidentale din epoca Victoriană, a sfârşitului de sec. 19. Este o casă de tip adobe (făcută din cărămizi de pământ şi paie uscate la soare), cu pereţii acoperiţi cu o pastă din argilă şi nisip fin, văruiţi cu lapte de var pigmentat, o tipologie de construcţie întâlnită din Turcia până în Spania şi Mexic. Stâlpii decorativi ai verandei sunt de asemenea de tip mediteranean, numiţi „zapata” în terminologie arhitecturală, şi întâlniţi pe o vastă arie din Turcia, Mediterană până în fostele colonii spaniole din Lumea Nouă. Acest tip de casă este de o raritate extremă în Bucureştiul zilelor noastre şi constituie un martor al uitatelor/ ignoratelor legături ale acestui oraş cu lumea mediteraneană şi orientală intermediate de vechiul Imperiu Otoman.
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 
Cunosc bine aceasta casa pe langa care trec deseori. Dupa cunostintele mele este unica in peisajul actual bucurestean.
Ati citit acest articol?:
http://art-historia.blogspot.com/2008/10/case-vechi-cu-pridvor-din-bucuresti.html si
vezi si (poza de jos):
http://art-historia.blogspot.com/2010/11/poze-vechi-din-bucuresti.html
cu stima
Radu oltean
ApreciazăApreciază
Sunt casele vechiului Bucuresti, daramate cu multa verva in cursul unui alt proces de modernizare acum aproape 150 de ani. Sunt sigur ca cel putin ramasite de asemenea structuri au supravietuit de-a lungul si de-a latul orasului, dupa cum ati identificat si in articolul dumneavoastra. La aproape fiecare zi de teren care o fac cautand ‘nestemate’ arhitecturale in Bucuresti gasesc ramasite de asemenea structuri- stalpi, stresini, prispe, galerii care se vad prin fundul curtilor sau anumite colturi ale fatadelor. Este legatura noastra cu lumea otomana, care nu trebuie sa sperie, ci sa fie un motiv de mandrie. VM
ApreciazăApreciază
Cunosc aceasta casa pe langa care trec spre serviciu. Asemenea ei nu se mai afla multe in peisajul capitalei. Ce vreau sa spun, este faptul ca mi-a atras atentia, si privind-o mai bine am constatat ca are montata tamplarie termopan, ceea ce mi s-a parut total nepotrivit.
ApreciazăApreciază