Istorie și identitate muntenească într-o inscripție cu litere chirilice

Inscripție în litere chirilice datând de la 1842, de pe zidul de sud al bisericii Domnița Bălașa, București – click fotografia pentru o vedere detaliată (©Valentin Mandache)

Îmi plac foarte mult inscripțiile și alte tipuri de scriere cu litere chirilice în limba română. Acestea au pentru mine o profundă semnificație identitară și parcă vin și îmi vorbesc din negura vremurilor. Limba română și-a adaptat de-a lungul secolelor alfabetul chirilic, cu unele inovații și litere proprii, nevoilor și sunetelor sale. Astfel, atunci când s-a scris „Biblia de la București” în 1688, documentul de bază al limbii române literare moderne, a rezultat o operă nu numai lingvistică, ci și de arte vizuale datorită aspectului superb al literelor chirilice folosite. Stilul neoromânesc a reușit să conserve în mare parte forma și estetica deosebită a chirilicelor prin redarea arhitecturală a literelor latine în coordonate care amintesc de vechiul alfabet, despre care am scris un articol amplu ilustrat la acest link. Un frumos exemplu de inscripție cu litere chirilice românești este placa comemorativă fixată în anul 1842 pe peretele de sud al bisericii Domnița Bălașa din București, prezentată în fotografia de mai sus, și care este o extraordinară cronică condensată a istoriei și identității muntenești sau valahe. Am transpus această inscripție mai jos în litere latine, păstrând pe cât am putut felul de redare a cuvintelor și lipsa în general a punctuației:

Acest sfânt și dumnezeiesc lăcaș în care se prăznuiește cea întru mărire înnălțare dela pământ la ceruri a mântuitorului nostru s-au rădicat din temelie la anul 1751 de răposata Domnița Bălașa, fiica lui Constantin Voevod Basaraba Brâncoveanul cu toate încăperile dupanprejur oranduindule spre locuința săracilor celor fără adăpostire la care au închinat toata starea sa și a soțului său banul Manolache Lambrino = Dar vremea ce toate le-învechește aducând la dărăpănare toate încăperile, stranepotasau banul Grigore Basaraba Brâncoveanul, odrasla cea din urma in care sau sfarsit acest slavit si vechiu neam al Basarabilor, si al Brâncovenilor, leau preinnoint adaogandule la anul 1831 iar la anul 1838 Ghenar intamplanduse infricosat cutremur care darapanand si sfanta biserica, dumneaei baneasa Safta Brâncoveanca nascuta Balș, sotia raposatului ban, ce au zidit spitalul brâncovenesc silau inzestrat din casa sotului dumisale ca o stapana si efora iconomisind din veniturile acestei sfinte biserici si jertfind si din ale dumneaei, au ridicato din temelie in locul cei vechi marindo si frumutando, spre pomenire vesnica care sa savarsit prin osârdnica staruire a epitropilor numitului spital ce sint și a sfintei biserici, căminarul Manuil Serghia și stolnicul Ioan Nadaianu la anul mântuirii 1842.

Ce e impresionant în textul de față, pe lângă plăcuta rezonanță a limbii de acum peste un secol și jumătate, sunt referințele de un respect profund la dinastia Basarabilor și la familia Brâncovenilor, reflectând puternica identitate muntenească (eu aș folosi si denumirea mai simplă de „munteană”) a locuitorilor Bucureștiului acelui timp. Muntenia, prin aceasta înțelegând Valahia însăși, era atunci o țară  cu o istorie de jumătate de mileniu, care era intrinsec legată de domnitorii Basarabi ce au creat și condus acel stat în cele mai grele și de asemenea prospere momente ale sale. Curentul unionist nu avea atunci forța cu care este zugrăvit în istoriile naționaliste scrise de la unire încoace, inscripția redând o stare de fapt naturală, existentă în conștiința locuitorilor Țării Românești. Textul mai face referință și la un mare cutremur din ianuarie 1838 și la extraodinarele fapte caritabile ale celor din urmă Basarabi și Brâncoveni, zugrăvind în câteva rânduri o încântătoare imagine a Țării Româneaști de acum 170 de ani.

Inscripțiile în litere chirilice pot fi ușor citite de cei care cunosc chiar în mod elementar acest alfabet sau au învățat la școală limba rusă. Este deplorabil că nu există în curriculumul școlilor generale sau al  liceelor măcar câteva lecții de româna veche scrisă în chirilică pentru a facilita astfel accesul, la cât mai multe persoane, la un imens capitol al identității noastre, ascuns în urma proceselor politice naționaliste xenofobe din ultimul secol și jumătate.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.