Tur arhitectural sambata 18 mai in zona Cismigiu (inclusiv Izvor si Berthelot)

Dragi cititori,

Aceasta este o invitatie la un tur de istorie arhitecturala in zona istorica Cismigiu a Bucurestiului, pentru acei dintre dumneavoastra care doresc sa acompanieze autorul blogului Case de Epoca, sambata 18 mai ’13, pentru aproximativ doua ore si jumatate, intre 11.30h – 14.00h, in acest periplu cultural!

Voi fi ghidul dumneavoastra expert in aceasta frumoasa zona a Bucurestiului ce se desfasoara in jurul Gradinilor Cismigiu, parcul central al orasului, care este de asemenea cel mai vechi exemplu de arhitectura peisagistica al capitalei. Cartierul cuprinde un mix echilibrat de arhitecturi de la Micul Paris, neoromanesc, si Art Deco – Modernist, si de asemenea cladiri reprezentative de biserica, diverse specii de neo-gotic si triumfalist mussolinian. Cismigiul este plin de creatii remarcabile ale unora dintre cei mai faimosi arhitecti romani si straini, activi pe piata locala incepand cu ultimile decade ale sec. 19; personalitati cum ar fi Giulio Magni, Horia si Ion Creanga, Ion si Tiberiu Niga, Nicolae Cucu, Gheorghe Simotta, Petre Antonescu or Emil Günes, pentru a cita numai unii dintre ei. Toate aceste fine edificii si excelenta arhitectura peisagistica asteapta sa fie descoperite de dumneavoastra la tur !

Turul costa 30 lei de persoana, rezervari prin email la v.mandache@gmail.com sau folosind sectiunea de comentarii a acestui post. Va voi trimite un mesaj cu detaliile locului de intalnire atunci cand voi primi rezervarea.

Astept sa ne intalnim la tur,

Valentin Mandache, expert in case de epoca (tel: 0728323272)

Tur istorie arhitecturala in zona Cismigiu, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Tur arhitectural Case de Epoca in zona Cismigiu, Bucuresti

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Tur arhitectural joi dupa orele de lucru: Apogeul stilului neoromanesc

Dragi cititori,

Voi orgnaiza un tur tematic de aproximativ doua ore si jumatate, dupa programul de lucru (intre 18.00h – 20.30h), joi 16 mai ’13, pe subiectul fazei mature a stilului neoromanesc, cand a ordinul arhitectrural national atins apogeul in termeni de expresie si dezvoltare. Aceasta reprezinta o perioada de extraordinara creativitate arhitecturala, din primele decade ale sec. 20, care a produs cele mai iconice si desavarsite edificii in acest stil specific Romaniei si regiunilor inconjuratoare unde tara a avut influenta. Stilul neoromanesc a devenit astfel cel mai vizibil parametru identitar al acestei natiuni si contributia sa de capatai la patrimoniul mondial. Bucurestiul este locul cel mai inzestrat cu edificii de asemenea arhitectura superlativa. Turul poate fi de interes pentru acei dintre dumneavoastra ce doresc sa-si completeze cunostintele despre captivanta istorie arhitecturala a orasului sau sunteti in vizita in oras.

Faza matura a stilului neoromanesc s-a desfasurat intre Marea Expozitie Jubiliara Regala de la 1906 in Bucuresti, cand acest ordin national a fost popularizat publicului larg, si sfarsitul celei de a treia decade a sec. 20, cand a atins un impas la “presiunea” curentelelor artistice si arhitecturale internationale si dificultatilor de adaptare la noi tehnologii de constructie, care mai tarziu vor rezulta in fascinante hibridizari ale stilului national cu Art Deco-ul in special. In cadrul turului va voi explica caracteristicile unora din cladirile semnificative neoromanesti proiectate si construite la apogeul dezvoltarii sale, localizate in centrul Bucurestiului (vezi harta de mai jos cu zona turului), cum ar fi edificiul bancii Marmorosch Blank proiectata de arh. Petre Antonescu intre 1915 – ’23, sau Palatul Vamii Postelor, acum sediul Ministerului de Interne, un proiect al arh. Statie Ciortan din 1914 – ’26, oferindu-va astfel o buna imagine despre vivacitatea acestui remarcabil fenomen arhitectural si uriasul sau impact asupra identitatii culturale a capitalei Romaniei si restului tarii.

Turul costa 30 lei de persoana, rezervari prin email la v.mandache@gmail.com sau folosind sectiunea de comentarii a acestui post. Va voi trimite un mesaj cu detaliile locului de intalnire atunci cand voi primi rezervarea.

Astept sa ne intalnim la tur,

Valentin Mandache, expert in case de epoca (tel: 0728323272)

Tur arhitectural tematic “Case de Epoca”: stilul neoromanesc matur

Tur arhitectural tematic Case de Epoca: stilul neoromanesc la apogeul dezvoltarii sale

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de renovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Ansamblu de usa in stil neoromanesc tarziu

Late Neo-Romanian style doorway assembly, house buit in the early-1930s, Cotroceni area, Bucharest (©Valentin Mandache)

In cursul studiului stilului neoromanesc a trebuit sa divizez evolutia acestuia in trei principale faze. Cea timpurie, care a tinut de la initierea acestuia in 1886 de catre arhitectul Ion Mincu cu edificiul in Casa Lahovary, pana in 1906 cand a avut loc Expozitia Jubiliara Regala, ce a aratat publicului grandioasele sale pavilioane, multe proiectate intr-o maniera elevata si unitara care a “canonizat” astfel stilul, marcand inceputul fazei sale mature. Aceasta a atins un apogeu dupa victoria tarii in Marele Razboi si subsecvent in decada anilor 1920, cand neoromanescul a fost adoptat la nivelul intregii Romanii interbelice. Sfarsitul anilor ’20, si decada anilor 1930 a fost martora cresterii in popularitate si ulterior prevalentei stilurilor internationale Art Deco si Modernist, inducand o criza de expresie in neoromanesc, marcand faza sa tarzie de dezvoltare. Stilul national a reusit sa se mentina in competitie printr-o imaginativa sinteza cu forme Art Deco si de inspiratie mediteraneana, rezultand in design-uri extrem de interesante. Evolutia stilului practic s-a incheiat odata cu instaurarea comunismului in iarna lui 1947, sub impactul ideologiei si prioritatilor arhitecturale ale noului regim. A continuat sa genereze totusi ecouri pentru alte doua decade in forme vernaculare si in motive utilizate pe unele edificii postbelice.

Ansamblul de usa si poarta la strada prezentat in imaginea de mai sus apartine prin trasaturile designului si perioada cand a fost construit fazei tarzii de dezvoltare a stilului neoromanesc. Poarta de fier forjat este inspirata din cea a usilor de biserica sau altar brancovenesti, dar exprimata in coordonate apropitate de Art Deco. Cei doi stalpi de poarta sunt o reducere la abstract a unor clopotnite sau turnuri de citadela, in conformitate cu mesajul national-romantic al stilului. Usa este prevazuta cu o serie de panouri patrate punctate fiecare de un disc central, care poate fi inteles ca esenta unui disc solar etnografic sau interpetarea unei cruci grecesti. Zidul din jurul usii este o adaptare a unei deschideri de usa de biserica redusa la esenta coordonatelor Art Deco. Ansamblul de fata dateaza de la inceputul anilor ’30, iar anii urmatori ai decadei vor produce si mai captivante forme de neoromanesc in “ambient” Art Deco, unice acestei tari, ce practic nu se mai gasesc in nici alt colt al planetei.

Raze de soare Art Deco

Raze de soare in maniera “Art Deco” vazute in vara lui 2012, zona Grivita – Domenii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sunt un mare fan al panourilor cu reprezentari optimiste in stil Art Deco, cum sunt cele ce depicteaza raze de soare izbucnind, curcubee sau tema marilor sudului. In sensul acesta am pus in juxtapozitie aici o izbucnire reala de raze solare, fotografiata in vara anului trecut in zona Grivita – Domenii, care inca pastreaza mult din sarmul interbelic cand cartierele au fost in mare parte construite, intr-o perioada cand stilul Art Deco era in voga in Bucuresti, si emblema unei companii de asigurari, ornament ce dateaza din era Art Deco, situat pe o cladire din anii 1930 in centrul capitalei. Privind la razele naturale alaturate celor arhitecturale, este mai usor sa intelegem mesajul de optimism si incredere exudat de panourile Art Deco ale orasului si de cultura sofisticata a acelor minunate vremuri din istoria arhitecturii.

Motivul Art Deco al razelor de soare izbucnind, ca parte a compozitiei emblemei unei companii de asigurari interbelice, zona Universitate, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Atlanti si cariatide din Bucuresti

Am incercat sa profit de pauza de ieri intre ninsori si viscole care afecteaza Bucurestiul la acest sfarsit de ianuarie, si sa fac fotografii pe tema atlantilor si cariatidelor ce impodobesc unele din cladirile istorice ale capitalei. Daca, pe de o parte, termenul cariatida (pl. …tid-e) e bine-cunoscut, ca figurile feminine care apar a suporta pe cap structura arhitecturala de deasupra lor, numele provenind din cel al zeitatilor sculptate sustinand lintelul templului Erechtheion de pe Acropolis-ul Atenei, pe de alta parte, termenul atlanti, este mai dificil de decelat, ca fiind pluralul lui atlas (pl. “atlasi” e incorect), zeul grec clasic ce suporta lumea pe capul si umerii sai, o contraparte masculina a cariatidei. Bucurestiul nu contine prea multe asemenea ornamente, ce sunt in general provincia stilurilor istoriciste elevate (n.b. ceea ce numesc stil “Mic Paris” cuprinde redarea in maniera provinciala locala a stilurilor istoriciste), intalnite de asemenea si pe cladiri de stiluri moderne, dar pentru un ochi bine format (n.b. nu prea multe asemenea perechi de ochi se afla la ora actuala prin oras), acestea i se releva amplasate la colturi, pe strazi mici secundare sau la partea superioara a fatadei unora dintre edificiile istorice ale orasului. Mai jos e o selectie a unora din cei mai impresionanti atlanti si cariatide ce adorna capitala Romaniei, pusi in loc intr-o perioada ce se intinde de la mijlocul sec. 19, pana in anii 1930, in stiluri de la neo-renastere, neo-rococo, Beaux Arts la Art Deco clasicizat.

Atlanti la poarta cladirii BCR, (anii 1900, stil Beaux Arts), Piata Universitatii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Detailiu de atlas de la poarta cladirii BCR (anii 1900, stil Beaux Arts), in Piata Universitatii, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cariatdide , cladire rezidentiala si comerciala, zona Curtea Veche, Lipscani, Bucuresti, datand din anii 1890. (©Valentin Mandache)

Detailiu- cariatida, cladire rezidentiala si comerciala, zona Curtea Veche, Lipscani, Bucuresti, datand din anii 1890. (©Valentin Mandache)

Atlanti impdobind o cladire neo-rococo datand de la inceputul anilor 1900, Str. Smardan, Lipscani, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Detailiu de atlas din compozitia ce impodobeste cladirea neo-rococo din anii 1900 de pe str. Smardan, Lipscani, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Cariatide flancand intrarea unui bloc de apartamente din anii ’30 (arh. Petre Antonescu, stil Beaux Arts interbelic), zona Natiunile Unite, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Detailiu cariatida (figura Art Deco clasicizat) de la intrarea unui bloc de apartamente (arch. Petre Antonescu) in piata Natiunile Unite, Bucuresti(©Valentin Mandache)

Cariatide din terracotta  pe fatada superioara a palatului Stirbei, stil neo-renastere (inspiratie palladiana), datand de la mijlocul sec. 19, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Detail of a terracotta caryatid, Stirbey Palace, neo-Renaissance style (Palladian inspiration), dating from the mid c19th, Bucharest (©Valentin Mandache)

Atlanti si cariatide, pasajul acoperit  Macca – Villacrosse, anii 1890, stil neo-rococo, Lipscani, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Atlas si cariatida- detaliu din ansamblul ce impodobeste intrarea pasajului Macca – Villacrosse (anii 1890s, stil neo-rococo), Lipscani, Bucuresti (©Valentin Mandache)

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Piatra decorativa dintr-o statie de metro

Statie de metro Politehnica, Bucuresti – piatra ornamentala, asezata in anii ’80, photo Valentin Mandache

Edificiile private si publice ale Bucurestiului, erectate in ultimile doua decade, de la caderea comunismului, sunt, aparte de designul neimpresionant, construite in mare proportie din materiale importate. Acestea sunt de obicei ieftine, de calitate slaba, fara caracter, iar in ceea ce priveste ornamentele rezultate, ele pot fi usor categorisite kitsch. Situatia reflecta de aemenea gusturile si valorile culturale necizleate ale actualelor generatii angajate in cladirea si renovarea edificiilor orasului si restului tarii. Este asadar un contrast evident cu perioadele interbelica si comunista, cand materialele arhitecturale erau in cea mai mare parte sursate in interiorul tarii. Aceasta a produs interesante si atractive rezultate, cu piatra ornamentala si de contructie provenita din Muntii Carpati sau din colinele Dobrogei, care constituie un minunat caleidoscop geologic, o sursa practic inepuizabila si de calitate de marmura, calcare de diferite feluri, travertin, granite de variate granulatii si culori, bazalte sau gresii, etc. Am in imaginea de mai sus o mostra a acelei fabuloase panoplii de pietre ornamentale, folosite in unul din marile proiecte publice ale erei comuniste, sistemul de metro al Bucurestiului. Arata un fragment din pavamentul statiei Politehinca, compus din calcare rosii, impestritate cu fosile marine de perioada Jurasica, care au fost sursate probabil in Muntii Apuseni, roca fiind formata intr-o epoca geologica cand acele parti formau platforma continentala a unui ocean de la Ecuatorul planetei de atunci. Pantofii mei Dr. Martens stau pe o banda de granit cu tenta roz, sursat in opinia mea in Dobrogea (poate proveni de asemenea din Apuseni). Compozitia este evocativa despre identitatea geografica si geologica a acestei tari, un fapt care nu se mai intalneste sau e promovat in cadrul actualului dezolant peisaj construit post-comunist.

Copertina de usa din fier forjat timpurie

Copertina de usa bucuresteana, din fier forjat si plumb turnat, datand de la inceputul anilor 1890, zona Colina Patriarhiei. (©Valentin Mandache)

Acesta este un tip timpuriu de copertina de usa in stil Mic Paris, datand de la inceputul anilor 1890, fiind un precursor al copertinei in forma de scoica, care a fost tipica erei Art Nouveau. Cele mai multe astfel de exemple, acum rare, sunt intr-o state foarte proasta, neintretinute, ignorate, si chiar vandute la fier vechi, o reflectie cum cetatenii urbei, dupa decadele de comunism si tranzitie superficiala post-comunista, inteleg sa-si pretuiasca mostenirea inaintasilor.

Pediment in stil Mic Paris printre fire, si usa

Pediment in stil Mic Paris vazut printre firele ce “decoreaza” orasul la tot pasul, fosta Biblioteca Americana, cladire din anii 1890, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cele doua imagini ale acestui articol sunt de la cladirea, in care functiona in anii 1980, la apogeul totaltarianismului comunist al lui Ceausescu, Biblioteca Americana, bratul cultural al ambasadei Statelor Unite. Atunci eram student la Universitatea din Bucuresti si am devenit un membru al acestei biblioteci, ce a constituit pentru mine o adevarata oaza sau refugiu din realitatea distorsionata si teroarea zilnica a Romaniei de sub acea dictatura primitiva. Cladirea, care la vremea respectiva era inchiriata de ambasada de la stat, a fost data inapoi, acum vreo decada, fostilor proprietari, familia Gerota, fiind acum de inchiriat ca oficii.

Ambasada SUA a intretinut, fara nici un dubiu, in mod excelent acest edificiu de marca al perioadei La Belle Époque bucurestene, care este una din cele mai ample si bine pastrate case in stil Mic Paris ale capitalei Romaniei. Recent am avut ocazia sa revizitez cladirea si sa fac o serie de fotografii. Sper ca mostra vizuala prezentata aici va va transmite ceva din magnificenta arhitecturii si sensul caracterului Bucurestiului de Mic Paris al Balcanilor.

Usa interioara intr-un cadru neo-rococo, datand din anii 1890, fosta Biblioteca Americana, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sigla Scolii Centrale de Fete

Sigla Scolii Centrale de Fete (vezi abreviatia “SCF), incadrata intr-o stilizare de serafim, ca ornament de ceramica smaltuita, populara in epoca victoriana, pe fatada la strada a acestui renumit liceu bucurestean, opera arhitecturlui Ion Mincu, in stil neoromanesc timpuriu, 1891. (©Valentin Mandache)

Lumina de noembrie si arhitectura Mic Paris in Bucuresti

Lumina de noembrie si arhitectura Mic Paris in Bucuresti, casa datand din anii 1880, zona Colina Patriarhiei. (Valentin Mandache)

Bucurestiul a fost scaldat intr-o minunata lumina toamna aceasta, incepand din jurul echionxului, la sfarsitul lui septembrie, pana la timpul la care scriu in noembrie. Acest anotimp la latitudinea de 45 grade nord, in Europa continentala, unde orasul este situat, pare a fi din cale afara de favorabil fotografiei arhitecturale, cu atmosfera sa clara si culorile intense. Imaginile acestui post infatiseaza o casa in stil Mic Paris (un termen cu care desemez arhitectura mai ales urbana din Romania sfarsitului de sec. 19 si inceput de sec. 20, inspirata indeosebi din stiluri istoriciste frantuzesti si redata intr-o maniera provinciala in acest colt al sud estului european), un design arhitectural ce a imprimat de atunci mereu identitatea capitalei Romaniei, din zilele de voga ale acelei arhitecturi in perioada La Belle Époque. Cladirea a fost fotografiata pe 8 noembrie, la pranz. Este mare pacat ca aceasta casa si intreaga gradina inconjuratoare sunt lasate sa se deterioreze, expuse climei sau furtului. Casa poate fi relativ usor si ieftin de restaurat, dar actualii cetateni ai Bucurestiului par a nu intelege inca diminuarea fatala a identitatii si patrimoniului lor prin astfel de atitudini comuniste si post-comuniste impotriva mostenirii inaintasilor lor.

Lumina de noembrie si arhitectura Mic Paris in Bucuresti, casa datand din anii 1880, zona Colina Patriarhiei. (Valentin Mandache)

Scurta vizita la Manastirea Antim, Bucuresti

Biserica manastirii Antim (anii 1710), Bucuresti (©Valentin Mandache)

Tocmai am facut o scurta vizita la frumoasa Manastire Antim in centrul Bucurestiului. Biserica ansamblului manastiresc este o superba cladire adunand impreuna motive si stiluri din lumea otomana a sec. 17 si 18, ce parca ma indeamna sa investigez, analizez si meditez cat mai mult cu putinta despre aceasta remarcabila creatie.

Felinare si luna plina in Centrul Vechi

Felinare si luna plina in Centrul Vechi al Bucurestiului (©Valentin Mandache)

Saptamana trecuta a fost luna plina la aceasta latitudine, iar pentru octombrie, o vreme neobisnuita de vara indiana. Am facut fotografia de mai sus seara in timp ce mergeam be Bulevardul Bratianu, privind pe una din strazile laterale de langa biserica Sf. Gheorghe Nou, care este in partea de Lipscani, centrul vechi comercial al Bucurestiului, acum neglijata de moda de cafenele si restaurante ce are loc in zona de pe cealalta latura a bulevardului. Imaginea, in opinia mea, transmite elocvent din identitatea jumatate-orientala, jumatate-europeana particulara acestui oras de la marginea rasariteana a Uniunii Europene. Cladirile Mic Paris darapanate, micile magazine si oamenii relaxandu-se sau umbland dupa treburi in caldura noptii prin clar-obscurul generat de lumina lunii pline, la competitie cu primitvele felinare, sunt evocative acelui caracter care abunda in Bucuresti.

Articol in Business Review despre tururile arhitecturale Case de Epoca – Historic Houses of Romania

Articol in Business Review, numarul 1-7 oct. ’12, despre tururile arhitecturale Case de Epoca – Historic Houses of Romania

Principalul periodic in limba engleza dedicat comunitatii de afaceri de expatriati, a publicat recent un auspicos articol despre tururile arhitecturale si activitatea Case de Epoca – Historic Houses of Romania. Piesa a fost scrisa de Anca Ionita, publisher al magazinului, si poate fi citita la urmatorul link: “Bucharest houses with a history” (“Case bucurestene cu o istorie”). Am fost de asemenea placut impresionat sa vad un inset cu fotografia mea si o scurta descriere a activitatii mele la varful paginii de titlu a revistei. Comunitatea de afaceri de expatriati este una din principalele mele tinte de audienta, si astfel sper ca articolul va face mai bine cunoscuta Case de Epoca – Historic Houses of Romania in randul acestui public inalt educat.

Autostrada de furnici bucurestene

Acest video prezinta o mostra a identitatii de mediu natural (environmental identity, identitate environmentala) a Bucurestiuli, o metropola din sud estul Europei la jumatatea distantei intre Polul Nord si Ecuator, cu un climat temperat continental. Am avut o vara indiana acest octombrie ’12, cu unii meri sau castani inflorind din nou, sau colonii de furnici, cum este cea de fata, inalt energizate de vremea calda, repornind in cautarea de provizii sau chiar schimbarea locului coloniei, cand ele normal ar trebui sa se pregateasca de hibernare. Este si acesta un alt semn al schimbarii climatice ce pare ca inexorabil se desfasoara?

Jilt de biserica regal cu cifrul Regelui Ferdinand

Jilt de biserica regal cu cifrul regelui Ferdinand (dublul “F”), biserica Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Un numar de biserici de rit ortodox din Bucuresti si alte locuri importante din Romania contin jilturi ceremoniale, numite “tron”, datand de cele mai multe ori din perioada dinastiei de Hohenzollern – Sigmaringen (1866-1947), destinate pentru uzul mitropolitului/ patriarhului si al sefului de stat care a vizitat, consacrat sau re-consacrat acel edificiu. Jiltul destinat suveranului (doua jilturi daca acesta era insotit de regina) de obicei infatisa cifrul capului incoronat care prima oara vizita, asista sau isi dadea binecuvantarea la acele importante ceremonii, cateodata continand si alte motive embelmatice ale regalitatii romanesti, cum ar fi coroana sau stema regala. Un cifru regal este o monograma a monarhului in domnie, formal aprobata si folosita pe documente oficiale sau infatisata pe cladiri publice, sau alte obiecte de uz public sau in proprietatea statului, cum sunt cutiile postale sau vehiculele militare.

Imaginea de mai sus arata un interesant exemplu de jilt regal de la biserica Mantuleasa din Bucuresti (un frumos monument in stil brancovenesc, renovat in 1924 – ’30, in timpul regilor Ferdinand si urmasului sau Carol II), ce l-am fotografiat la un recent tur arhitectural Case de Epoca in acea zona istorica a capitalei. Jiltul prezinta un amplu cifru al regelui Ferdinand, stilizat ca un dublu “F” spate-la-spate, el fiind monarhul care oficial a inaugurat lucrarile de restaurare. Pe creasta spetezei este de asemenea o interesanta reprezentare a coroanei de stat a Romaniei, faimoasa coroana de otel facuta din metal de tun capturat in Razboiul de Independenta de la 1877. Intregul ansamblu este redat in stil neoromanesc de faza matura, cu sculptura de discuri solare etnografice si frunze de acantus/ vita de vie, constituind un interesant exemplu de design de mobilier de ceremonie exprimat in stilul national. Cifrul Regelui Ferdinand este o raritate sa-l intalnesti in zilele noastre, jiltul prezentat in acest articol aducand inapoi din memoria acestui remarcabil suveran al tarii, care toata viata lui a incercat sa mentina un profi public cat mai demn si rezervat.