Este o mare diferenta intre confortul caselor taranesti din Valahia, in secl 19 si inceputul sec. 20, in functie de nivelul de prosperitate al acelor comunitati, ce depindeau de statutul lor social, ca tarani aseriviti, intadorati sau liberi, ce aveau proprietate. Acea diviziune era reflectata in locatia acelor sub-clase sociale: in zona de ses, cu mari suprafete arabile, producatoare de grane, era locul taranilor aserviti, iar in zona de deal, a Subcarpatilor, erau traditional comunitatile taranilor liberi. Acest video discuta diferenta majora de confort intre casele locuite de comuntatile taranesti din Valahia, sudul Romaniei, inainte de disparitia finala a marilor latifundii si modernizarea tarii.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Chirpici-ul sau adobe, cum este cunoscut in lumea mediteraneana si sud americana (originea se pare ca este din limba egipteana antica), constitute un excelent material de constructie utilizat pe scara larga pana foarte recent in satele Romaniei. Este facut din sol cu un continut ridicat de argila nisipoasa, amestecat cu apa, iar ca ingredient de „cimentare” folosindu-se paie si balegar de cai sau vaci. Pasta rezultata se toarna in forme de caramida, care apoi sunt lasate sa se usuce la soare pentru un numar de zile (2-3 saptamani). O varietate mai fina de adobe se foloseste ca plaster, acoperind zidurile de caramida, care dupa uscare se varuiesc in alb sau cu diversi pigmenti si motive. Cladirile facute din acest material furnizeaza un grad ridicat de comfort si protectie impotriva exceselor climei de pe aceste meleaguri caracterizata de veri toride si ierni deosebit de reci. Adobe-ul este in multe privinte similar cu zidul de umplutura sau caramizile de pamant simplu, dar in opinia mea are mult mai bune calitati in termeni de robustete, durabilitate si eficienta energetica. Eu insami am copilarit intr-un sat unde majoritatea locuintelor erau din caramizi adobe/ chirpici, chiar parte din casa parintilor este din acest material. Imi amintesc cu emotie chiar, cum amestecam cu picioarele desculte noroiul si materialele de caramizi, impreuna cu alti sateni, mergand in cercuri pentru a obtine un amestec cat mai omogen, ceea ce constituia de asemenea un fel de ritual ancestral atat de caracteristic satelor romanesti.
Fotografia de mai sus, care am facut-o recent in timpul calatoriei mele pe Valea Uzului (Darmanesti, jud. Bacau), in Carpatii Orientali, prezinta o asemenea adorabila casa adobe. Este o foarte simpla, dar excelent de functionala structura, cu tot ce trebuie unei familii de tarani: o bucatarie, plasata in sectorul din stanga al casei, si un dormitor, spatii divizate de un coridor unde este plasata usa de la intrare. Acest tip de casa este des intalnit in regiunile romanesti, fiind construita pe astfel de tipar probabil inca din sec. 18 cand uneltele si tehnologia necesara au devenit disponibile comunitatilor taranesti de pe aceste meleaguri. Zidurile din chirpici sunt incojurate de o frumoasa veranda, facuta din grinzi simple, numai stalpii de lemn avand cateva motive decorative reduse la esenta. Partea de acoperis din spate se extinde cu mult peste zid, formand o zona acoperita, ca un sopron, unde familia pastra uscat lemul de foc, si alte acareturi ample (o caruta, butoaie, etc.)
Imi plac foarte mult proportiile echilibrate ale acestei case; este ceva in ea ce imi aminteste de Sectiunea de Aur, similar, daca imi este permis sa compar, cu proportiile caldirilor antichitatii clasice.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Geamie tătărească dintr-un sat dobrogean în anii 1920 (carte poştală veche, colecţia Valentin Mandache)
Imaginea din cartea poştală de mai sus (găsită la un târg de antichităţi din Londra), fotografiată cândva în anii 1920, transmite o frumoasă impresie de lume uitată de timp a unui sat ancestral tătăresc din Dobrogea. Sătenii se adună pentru rugăciune la geamia săracă, dar pitorească, chemaţi de către hoge din vârful câtorva lespezi de piatră, care alcătuiesc un minaret improvizat, fiind înconjurat de evlavioşii bătrâni ai satului. Pe acoperiş este o barză în cuib, care ignoră cu desăvârşire pe oamenii care o înconjoară şi activităţile lor paşnice de zi cu zi. Sub streaşină, deasupra uşii, este şi un cuib de rândunele, completând astfel această atmosferă rurală idilică, ce parcă vine din ‘vremuri de legendă’. Populaţia nativă musulmană a României, compusă în special din etnici tătari şi turci, locuieşte în Dobrogea, provincia ţării de pe coasta Mării Negre, care a fost timp de mai bine de jumătate de mileniu parte integrantă a Imperiului Otoman. Dobrogea istorică este o regiune mult mai întinsă, cuprinzând de asemenea zone din Bulgaria adiacente Mării Negre, ceea ce constituie un subiect vechi de intensă controversă şi dispută între cele două ţări. Provincia românească este ca mărime aproape trei sferturi din cea a Ţării Galilor în Marea Britanie, de o geografie şi un peisaj cu totul particular, care aduce mai degrabă cu cel pietros mediteranean (de fapt se pare ca numele Dobrogei ar veni dintr-un vechi cuvânt bulgăresc care înseamnă „câmp pietros/plin de pietre”), în contrast evident cu peisajul stepei valahe care se întinde spre vest. Aşezările turceşti şi tătare, cu cultura lor musulmană, au dezvoltat o frumoasă şi pitorească arhitectură rurală, care astăzi dispare rapid din cauza exploziei de construcţii asa-zis moderne, de calitate slabă, care infestează întreaga Românie, inclusiv Dobrogea. Imaginea de mai sus este o mica mostră a unei atmosfere de Arcadia dobrogeană, de mult uitată, împăcată cu ea însăşi şi cu natura care o înconjoară. Pe de altă parte, casele tătăreşti şi turceşti care sunt acum de vânzare în satele regiunii, ar putea constitui unele dintre cele mai interesante şi ieftine proiecte de renovare/restaurare din acest sector special de piaţă (case de epocă), pentru cine s-ar încumeta la o asemenea întreprindere aici, la graniţa/marginea de răsărit a Uniunii Europene.
*********************************************** Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 