Clopot de oi cu marca Imperiului Otoman, din Casota, jud. Buzau

Clopot de oaie cu marca Imperiului Otoman, din zona Casota, jud. Buzau, photo: Valentin Mandache

Intr-una din vizitele mele recente la conacul Casota, jud Buzau, Moray Letham, proprietarul si restauratorul acestui monument arhitectural, mi-a aratat intereantul clopot de oaie de mai sus, care e marcat in partea sa superioara de o semiluna ce imbratiseaza o stea, simbolul Imperiului Otoman, ce odata a dominat aceste parti ale sud estului european. Moray l-a achizionat de la unul din taranii din zona. I-am facut o fotografie pe fundalul a doua obiecte de antichitati franceze de sec. 19, un leu de piatra artificiala si couter top-ul unui dulap, care sunt intentionate sa mobileze conacul restaurat, ce e in stil neo-renascentist francez.

Este destul de greu de datat, cand a fost fabricat, pentru ca Imperiul Otoman nu mai este stapanul efectiv in aceasta regiune din a sasea decada a sec. 19. Urmand acest rationament, este posibil ca artefactul sa fi fost produs in aceste parti nu cu mult inainte sau in jurul acelui timp. In opina mea clopotul e de o data mai recenta, poate un import din Bulgaria vecina, care a ramas o provincie otomana pana in anii 1870 si si-a castigat independenta in 1908. Ciobanii romani din zona se duceau cateodata in Bulgaria pentru negot cu produsele lor. La fel, negustori si ciobani bulgari veneau peste Dunare in Romania si de aici mai departe cu produsele lor. Astfel clopotul putea fi adus de cineva in acel proces de schimb. Mai este inca o posibilitate, privind originea si data acestei piese de istorie, daca tinem cont ca guvernul roman a asezat un mare numar de aromani in sudul Romaniei in ultimile decade ale sec. 19, pana la Primul Razboi Mondial. Acest clopot ar fi putut foarte bine proveni de la una din familiile de aromani, care l-au adus aici impreuna cu turmele lor, profesia lor traditionala fiind oieritul, venind din vechile locuri de bastina in inima Peninsulei Balcanice de sub stapanire otomana si ale natiunilor moderne nou constituite de acolo.

Oricare ar fi originea acestui clopot de oaie, reprezinta un testamen tangibil al istoriei recente a acestor locuri, a legaturilor culturale si economice ale popoarelor balcanice, care sunt asa de obscurate acum de granite nationale, istorii nationale sanctionate oficial si viziuni nationaliste ale trecutului, care ca o regula sunt rupte si departate de realitatile locale.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Aceasta est o mica copertina de usa de un tip ce apartine stilului neoromanesc tarziu, care s-a desfasurat intre sfarsitul anilor 1920 si sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial. Acea faza de dezvoltare a designului arhitectural national romanesc este caracterizata de o reducere la fundamental a registrului decorativ, deseori exprimat in coordonate Art Deco si uneori Moderniste, intr-un mediu ce utiliza cu predilectie tehnologii de constructie moderne ca betonul armat, sticla si otelul. Trasaturile acestei coperine sunt clar reduse la esential, in special consolele arcuite, impodobite cu simbolul funiei, un motiv religios si de asemenea etnografic. Structura mai contine si alte elemente etnografice, redate in aceiasi maniera abstracta. Intreg ansamblul se integreaza destul de armonios cu restul arhitecturii casei, rezultand astfel intr-un interesant design neoromanesc.

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Stalp etnografic de veranda

Stalp etnografic de veranda, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Am putut detecta in mod cert un trend in cadrul arhitecturii neoromanesti de a folosi din abundenta motive etnografice, care s-a desfasurat inte sfarsitul anilor 1920 si al decadei 1930, ce transcede fazele sale de dezvoltare matura si tarzie, exprimat in special in structuri din lemn sculptat cum ar fi verande, balustri de scari, balcoane, ansambluri de usi, etc. Stalpul de lemn, de veranda, in imaginile prezentate aici, de extraordinara calitate a designului si executiei, este un asemenea exemplu, inspirat din arta taraneasca din sudul Romaniei.

Stalp etnografic de veranda, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Tavan pictat de turn neoromanesc: cosmogonie taraneasca

Urmatoarele imagini sunt de la muzeul Minovici, de asemenea cunoscut ca vila Mina Minovici in zona Baneasa – Herastrau din Bucuresti, care este unul din cele mai iconice edificii in stil neoromanesc, ridicat in 1905 – ’06 dupa proiectul arhitectului Cristofi Cerkez pentru a gazdui colectia de arta etnografica a doctorului Nicolae Minovici, primul muzeu de arta nationala al tarii. Ce mi-a atras deosebit atentia a fost amplul pictat tavan al impozantului sau turn de tip cula, o rara decoratie in cadrul cladirilor civile ale acestui ordin arhitectural. Este clar inspirat din decoratia pictata a bisericilor brancovenesti, ce se poate vedea si in articolul care l-am scris despre picturile florale de la biserica Stavropoleos, accesibil la acest link. Reprezinta o compozitie cu caracter cosmogonic, depictand universul celestu, cu constelatiile sale vazute in vrejurile si frunzele de culoare galbena intricate in jurul bobocilor de floare rosii semnificand diversele lumi planetare si florilor cu stamina rosie si petale galbene simbolizand astrele arzand, unde Soarele, cea mai mare floare, este la centrul cosmosului. Decoratia este astfel o excelenta redare a sitemului de credinte cosmogonice al taranilor romani, exprimat in legende si balade, cel mai evident in Miorita, pe care pot spune ca o vedem astfel incadrata aici in stilul arhitectural neoromanesc. Valentin Mandache

Turn neoromanesc cu pictura de tavan semnificand cosmosul cu Soarele la centrul sau, vila Miovici, arh. Cristofi Cerkez 1905 - '06, zona Baneasa - Herstrau, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Turn neoromanesc cu pictura de tavan,vila Miovici, arh. Cristofi Cerkez 1905 - '06, zona Baneasa - Herstrau, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Vila Miovici, arh. Cristofi Cerkez 1905 - '06, zona Baneasa - Herstrau, Bucuresti (©Valentin Mandache)

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Art Nouveau valah

Orașul Târgoviște, situat la 80 km nord-vest de București, fosta capitală a vechiului principat al Țării Românești sau Valahiei, a reușit, în opinia mea, să păstreze o bună parte a patrimoniului său arhitectural în cursul vicisitudinilor ultimelor șapte decenii de regim dictatorial comunist și de tranziție haotică la o economie de piață în România. A trecut de asemenea mult mai bine, comparativ cu alte orașe din această țară, prin calamitatea boom-ului imobiliar al anilor 2000 – 2008, care a provocat distrugerea edificiilor de epocă într-o proporție mult mai mare decât de-a lungul întregii perioade comuniste. Unul dintre acele exemple de arhitectură istorică păstrată în Târgoviște este casa din fotografiile de mai jos, ce conține ample elemente neoromânești redate într-o înfățișare Art Nouveau. Aceasta datează probabil din anii 1900 și arată semne de alterări serioase ce s-au petrecut asupra sa de-a lungul secolului care s-a scurs. Edificiul este situat la unul din capetele vechii străzi comerciale a orașului, lângă frumoasa primărie în stil Beaux Arts, despre care am scris cu ceva vreme în urmă un articol la acest link. Stilul arhitectural neoromânesc a evoluat în mare măsură, în timpul stagiilor inițiale, în cadrul curentului Art Nouveau, iar această clădire este un interesant produs al acelei perioade. Îmi cer scuze pentru variația în nuanța culorilor între fotografii, cauzate de faptul că acestea au fost imortalizate la momente diferite ale zilei și în condiții variate de luminozitate.

Art Nouveau valah, casă datând din anii 1900, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Îmi plac motivele etnografice românești care dau personalitate acestei case, cum sunt cele de pe stâlpii de lemn ce împodobesc balconul de tip oriel sau friza fațadei de la stradă, ce reproduce o broderie țărănească.

Casa Art Nouveau cu motive neoromânești, anii 1900, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Fereastra principală este de tip neoromânesc, făcând referințe la tripticul bisericesc, redat într-o manieră Art Nouveau. Modelul geometrizat al frizei, ușor de remarcat în această fotografie, este inspirat din broderiile țărănești din Valahia.

Fereastră Neo-Românească de tip triptic redată în manieră Art Nouveau, casă din anii 1900, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Art Nouveau valah, casă din anii 1900, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Imaginea de mai sus prezintă un balcon de tip oriel, împodobit cu stâlpi de lemn sculptați în felul celor care se întâlnesc la casele țărănești din zonă.

Art Nouveau valah, detaliu al balconului de tip oriel, casă datând din anii 1900 Târgoviște (©Valentin Mandache)

Principala trimitere la Art Nouveau în design-ul balconului sunt arcurile circulare ce se desfășoară între stâlpii de lemn, o referință la arhitectura islamică medievală a regiunii balcanic-otomane, din care principatul Valahiei a făcut parte timp de mai bine de patru secole.

Art Nouveau valah, stâlpi sculptați cu motive etnografice, casă datând din anii 1900, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Art Nouveau valah, intrare laterală cu ferestre, casă datând din anii 1900, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Alte elemente Art Nouveau, care nu au legătură cu neoromânescul, sunt două uși simple amplasate pe latura casei, cea mai remarcabilă dintre ele arătând ca inspirată din design-ul unui scaun Argyle  de Charles Rennie Mackintosh.

Art Nouveau valah, ușă laterală (motiv de scaun Argyle), casă datând din anii 1900, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Art Nouveau valah, ușă laterală, casă datând din anii 1900, Târgoviște (©Valentin Mandache)

Târgoviște mai are încă o casă de design similar, situată cam la jumătate de km de aceasta, spre cetatea princiară, probabil opera aceluiași arhitect, despre care sper să aflu mai multe în cursul viitoarelor călătorii de studiu în acest minunat oraș din sudul României.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Casa taraneasca de chirpici (adobe) din Carpatii Orientali

Casa din chirpic (adobe), valea Uzului, Carpatii Orientali (©Valentin Mandache)

Chirpici-ul sau adobe, cum este cunoscut in lumea mediteraneana si sud americana (originea se pare ca este din limba egipteana antica), constitute un excelent material de constructie utilizat pe scara larga pana foarte recent in satele Romaniei. Este facut din sol cu un continut ridicat de argila nisipoasa, amestecat cu apa, iar ca ingredient de „cimentare” folosindu-se paie si balegar de cai sau vaci. Pasta rezultata se toarna in forme de caramida, care apoi sunt lasate sa se usuce la soare pentru un numar de zile (2-3 saptamani). O varietate mai fina de adobe se foloseste ca plaster, acoperind zidurile de caramida, care dupa uscare se varuiesc in alb sau cu diversi pigmenti si motive. Cladirile facute din acest material furnizeaza un grad ridicat de comfort si protectie impotriva exceselor climei de pe aceste meleaguri caracterizata de veri toride si ierni deosebit de reci. Adobe-ul este in multe privinte similar cu zidul de umplutura sau caramizile de pamant simplu, dar in opinia mea are mult mai bune calitati in termeni de robustete, durabilitate si eficienta energetica. Eu insami am copilarit intr-un sat unde majoritatea locuintelor erau din caramizi adobe/ chirpici, chiar parte din casa parintilor este din acest material. Imi amintesc cu emotie chiar, cum amestecam cu picioarele desculte noroiul si materialele de caramizi, impreuna cu alti sateni, mergand in cercuri pentru a obtine un amestec cat mai omogen, ceea ce constituia de asemenea un fel de ritual ancestral atat de caracteristic satelor romanesti.

Fotografia de mai sus, care am facut-o recent in timpul calatoriei mele pe Valea Uzului (Darmanesti, jud. Bacau), in Carpatii Orientali, prezinta o asemenea adorabila casa adobe. Este o foarte simpla, dar excelent de functionala structura, cu tot ce trebuie unei familii de tarani: o bucatarie, plasata in sectorul din stanga al casei, si un dormitor, spatii divizate de un coridor unde este plasata usa de la intrare. Acest tip de casa este des intalnit in regiunile romanesti, fiind construita pe astfel de tipar probabil inca din sec. 18 cand uneltele si tehnologia necesara au devenit disponibile comunitatilor taranesti de pe aceste meleaguri. Zidurile din chirpici sunt incojurate de o frumoasa veranda, facuta din grinzi simple, numai stalpii de lemn avand cateva motive decorative reduse la esenta. Partea de acoperis din spate se extinde cu mult peste zid, formand o zona acoperita, ca un sopron, unde familia pastra uscat lemul de foc, si alte acareturi ample (o caruta, butoaie, etc.)

Imi plac foarte mult proportiile echilibrate ale acestei case; este ceva in ea ce imi aminteste de Sectiunea de Aur, similar, daca imi este permis sa compar, cu proportiile caldirilor antichitatii clasice.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Stalpi etnografici de veranda

Gasesc foarte interesant modul cum stalpii de lemn sculptati cu motive etnografice, prezentati in fotografiile de mai jos, sunt plasati in grupuri de trei la coltul verandelor de case in stil neoromanesc. Aceasta particularitate poate izvori din cerinte structurale, pentru a intari structura coltului verandei, sau pot constitui referinte la simbolul Trinitatii crestine, deseori intalnit in etnografia si arta taraneasca romaneasca.

Stalpi de lemn de veranda sculptati cu motive etnografiece, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Stalpi de lemn de veranda sculptati cu motive etnografiece, casa de la sfarsitul anilor 1920, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Stalpi de lemn de veranda sculptati cu motive etnografiece, casa de la sfarsitul anilor 1920, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Finiale de acoperis neoromanesti de inspiratie etnografica

Finiale de acoperis in stil neoromanesc de inspiratie etnografica, casa de la sfarsitul anilor 1920, zona Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Finialele in stil neoromanesc, acel element arhitectural care impodobeste varfurile de acoperis, apar intr-o mare diversitate pe edificiile acestui ordin, de la simple forme rotunjite, pana la cele care inmanuncheaza motive bizantine si otomane sau au profile foarte abstracte, uneori chiar sugerand forme de teribile arme medievale (buzdugane). Finialele inspirate din motive etnografice sunt reprezentate intr-o proportie mai mica in cadrul acestei multitudini, iar fotografiile de mai sus prezinta doua asemenea exemple mai rare. Acestea reiau formele si ornamentele stalpilor sculptati taranesti (imaginea din jumatatea superioara este o abstractie de capita de fan sau snop de grau format in jurul unui stalp sculptat), un element atat de tipic artei taranesti romanesti si a comunitatilor ancestrale din regiunea muntilor Carpati.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Simbol solar sculptat in piatra de Istrita

Simbol etnografic solar (cca 70 cm diametru) sculptat in calcar lumachelic, piatra de Istrita, cladirea Palatului de Justitie, Buzau. (©Valentin Mandache)

Discul etnografic solar de mai sus impodobeste intrarea Palatului de Justitie din Buzau, o cladire proiectata de marele arhitect Petre Antonescu in stilul neoromanesc cu puternice tonuri de Art Nouveau; edificiu completat in 1912. Motivul solar este prezent in mod proeminent in arta taraneasca romaneasca in diverse contexte de la cusaturi la sculpturi in lemn si piatra. Ce imi place la reprezentarea de fata este faptul ca e sculptata in piatra locala; un excelent calcar lumachelic (calcar de culoare gri-bruna, rezultat din cimentarea impreuna de-a lungul timpurilor geologice a cochiliilor de moluste) ce vine din dealul Istrita, nu departe de oras. Roca este cunoscuta ca „piatra de Istrita”, fiind gasita in structura si decoratiile multor case taranesti sau edificii publice din regiune. A fost de asemenea folosita ca material din care se sculptau crucile taranesti, ceea ce a imprimat vechilor cimitire de sat locale un foarte pitoresc caracter, dandu-le aspectul unor adevarate paduri in piatra. Piatra de Istrita astazi, din pacate, aproape a disparut ca material de constructie, fiind inlocuita inca din anii 1960 de cimentul mult mai ieftin produs la scara industriala si usor de procurat, un fapt care contribuie fatal la pierderea unei componente esentiale a identitatii arhitecturale a zonei Buzaului.

Mai sus este o fotografie satelitara a dealului Istrita de la Google Maps

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Copertine de uşă decorate cu motive etnografice ciobăneşti

Copertină de uşă decorată cu motive etnografice ciobăneşti, casă din anii 1930, zona Parc Carol, Bucureşti. (©Valentin Mandache)

Interesantele motive cioplite în lemn, prezentate în cele două fotografii de faţă, împodobesc copertinele uşilor unei case cu două locuinţe (semidetaşată) datând din anii 1930 din zona Parcului Carol din Bucureşti. Casa este de altfel anostă din punct de vedere arhitectural, cu excepţia acestor artefacte sculptate cu măiestrie, care reprezintă motive etnografice pastorale. Ciobănia este cea mai importantă activitate tradiţională a ţăranilor români, un fapt din abundenţă reflectat în artă şi literatură. Stilul arhitectural neoromânesc conţine frecvent referinţe, în cadrul registrului său decorativ, la activităţile pastorale în forma motivelor specifice sculptate în lemn sau piatră sau modelate în stucatură. Imaginile arătate aici conţin fine şi excelent proporţionate reprezentări de capete de oi/ berbeci alături de motive ale discului solar şi funiei, semnificând împreună rolul esenţial al oilor şi ciobănitului în susţinerea şi menţinerea vieţii comunităţilor ancestrale ţărăneşti din regiunea Munţilor Carpaţi, care cuprinde şi România actuală.

Copertină de uşă decorată cu motive etnografice ciobăneşti, casă din anii 1930, zona Parc Carol, Bucureşti. (©Valentin Mandache)

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.