Pom al vietii in stil neoromanesc ca felicitare de zi de nastere

Pom al vietii in stil neoromanesc, casa de la mijlocul anilor 1930, zona Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Doi membrii apropiati ai familiei mele isi celebreaza ziua de nastere in august. Am considerat ca un card potrivit pentru aceasta frumoasa ocazie ar fi una din fotografiile mele arhitecturale ce infatiseaza o remarcabila redare a motivului pomului vietii in stil neoromanesc. Cardul care l-am trimis rudelor mele contine imaginea prezentata mai sus, unde pomul vietii este intrupat de flamboaianta decoratie a ferestrei de scara din partea dreapta. Aceasta descrie figurativ originile vietii reprezentate de cele trei graunte (trinitatea) de la baza vazei de flori din registrul inferior, si dupa aceea izvorarea vietii in valuri de vita de vie si struguri. Continuitatea si diversele evenimente care puncteaza viata sunt redate pe marginile verticale ale deschiderii in zid, totul culminand cu paradisul, vazut in registrul superior, unde sunt doi majestuosi pauni ce se hranesc din struguri continunti de o cupa ce are ca picior o cruce. Deschiderea de fereastra este ocupata de un panou cu reticulatii circulare, care poate fi interpretat ca un trunchi de copac (un trunchi de palmier poate, ce are de asemenea conotatii biblice) sau redarea unei ferestre de biserica medievala vitrata cu bucati circulare de geam din sticla suflata. Deschiderea este marginita de o frumoasa reprezentare de funie, un motiv omniprezent in arhitectura bisericilor romanesti si arta taraneasca. Varful ferestrei este de tip arc frant, tipic bisericilor brancovenesti ale Valahiei, care este un motiv imprumutat din arhitectura islamica a Balcanilor otomani.

Am gasit in cursul muncii mele de teren in Bucuresti patru asemenea superbe panori de fereastra in stil neoromanesc ce descriu pomul vietii, impodobind cladiri ridicate la sfarsitul anilor 1920 sau pe parcursul decadei 1930. Unul din ele, in multe privinte similar cu cel de fata, poate fi vazut si citit despre la urmatorul articol: Un magnific panou decorativ in stil neoromanesc reprezentand „Pomul Vietii”. Un altul decoreaza Vila Printului Nicolae din Cotroceni, care din pacate este acum deteriorata si desfigurata in lucrari de renovare proaste facute de proprietari ignoranti contemporani.

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Aceasta est o mica copertina de usa de un tip ce apartine stilului neoromanesc tarziu, care s-a desfasurat intre sfarsitul anilor 1920 si sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial. Acea faza de dezvoltare a designului arhitectural national romanesc este caracterizata de o reducere la fundamental a registrului decorativ, deseori exprimat in coordonate Art Deco si uneori Moderniste, intr-un mediu ce utiliza cu predilectie tehnologii de constructie moderne ca betonul armat, sticla si otelul. Trasaturile acestei coperine sunt clar reduse la esential, in special consolele arcuite, impodobite cu simbolul funiei, un motiv religios si de asemenea etnografic. Structura mai contine si alte elemente etnografice, redate in aceiasi maniera abstracta. Intreg ansamblul se integreaza destul de armonios cu restul arhitecturii casei, rezultand astfel intr-un interesant design neoromanesc.

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Copertina de usa in stil neoromanesc tarziu, casa de la inceputul anilor 1930, zona Dorobanti, Buuresti (©Valentin Mandache)

Tablete de nume de arhitect si constructori

Tablete de nume de arhitect si constructori, casa de la sfarsitul anilor ’30, stil Art Deco – neoromanesc tarziu, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Printre lucrurile dupa care ma uit cu atentie in cursul muncii mele de istorie arhitecturala pe teren prin Bucuresti sau alte locuri din tara, sunt tablete de nume: de arhitect, constructor sau proprietar. Acestea ofera importante chei documentare despre istoria casei, datarea ei mai precisa, stilul si alte maniere de design, iar daca este un nume faimos mentionat acolo, acesta poate mari valoarea pecuniara a proprietatii. Am fost norocos cu exemplul de mai sus, in sensul ca am gasit „doua la pretul de unul” asemenea artefacte. Acolo e o tableta continand numele renumitului arhitect Gheorghe Simotta si o alta ce mentioneaza o reputabila companie de constructii interbelica bucuresteana, Fratii Belli. Modul de redare a lettering-ului celor doua tablete contrasteaza, cu cea de arhitect avand literele in relief, iar cea de constructor ingropate. Acestea adorna un grandios edificiu in stil Art Deco – neoromanesc tarziu din zona Dorobanti a Bucurestiului. Acel mix de stiluri poate fi de asenemea observat in cel al letteringului: tableta lui Simotta este in vena Art Deco, iar cea a fratilor Belli in stil de litere neoromanesti.

Aleea cu taranci cariatide din Parcul Herastrau, Bucuresti

Ansamblu de arhitectura de gradina publica datand din 1936 de la Serbarile Bucurestiului, proiectat de sculptorul Constantin Baraschi in stil neoromanesc tarziu, distrus in prima parte a regimului comunist si reconstruit in 2006.

Uşă în stil neoromânesc târziu cu discuri etnografice solare

Uşa prezentată aici datează din a doua parte a anilor 1930 şi este de un tip neoromânesc târziu. Această fază a stilului naţional arhitectural al României s-a desfăşurat de-a lungul anilor 1930 şi a mers până la apusul acestuia în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Este caracterizată de ceea ce aş numi o „criză de expresie”, cauzată de eroziunea popularităţii stilului şi preferinţa crescândă în rândul publicului pentru Art Deco şi Modernism şi de asemenea pentru motive şi forme mediteraneene. Stilul neoromânesc a încercat, de multe ori cu succes, să asimileze noile forme, după cum e cazul cu această bine păstrată uşă de lemn. Artefactul înglobează discuri etnografice solare, întâlnite în arta ţăranului român, motivul funiei decorând marginile deschiderii uşii, şi elemente de inspiraţie mediteraneană, aparţinând tipului pe care eu îl mai numesc şi stilul „castele din poveşti”, cum sunt grilajul ferestrei sau plăcile balamalelor şi clanţei. Sunt prezente cinci feluri de discuri solare, văzute în fotografiile de detaliu de sub imaginea uşii. Primele două sunt păgâne, pre-creştine, şi se întâlnesc şi în restul lumii Indo-Europene din India până pe coastele Atlanticului, pe când celelalte trei includ motive ale crucii, tipice creştinismului, astfel combinate într-o minunată reflecţie a lumii jumătate păgâne, jumătate creştine a comunităţilor ancestrale româneşti.

Uşă în stil neoromânesc târziu, decorată cu discuri etnografice solare, casă de la sfârşitul anilor 1930, zona ASE, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Motiv de disc etnografic solar, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Motiv de disc etnografic solar, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Motiv de disc etnografic solar, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Motiv de disc etnografic solar, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Motiv de disc etnografic solar, Bucureşti (©Valentin Mandache)