Delfini si vita de vie: o rara tema decorativa neoromaneasca

Un rar panou in stil neoromanesc continand imagini de delfini si vita de vie, impodobind o casa de la sfarsitul anilor 1920 din zona Cotroceni, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Panourile din fotomontajul care l-am realizat mai sus contin o rar intalnita tema decorativa neoromaneasca a delfinilor si vitei de vie. Aceasta este neobisnuita pentru stilul arhitectual neoromanesc, care are registrul sau decorativ inspirat in principal din panoplia bisericilor medievale tarzii din Valahia sau din arhitectura balcanic-otomana, care cuprind teme cum ar fi vrejurile si fruzele de vie, paunul, grifonul, pomul vietii, motive geometrice intricate, etc. Aceste teme si motive sunt tipice unei civilizatii continentale, fara iesire la mare, cum a fost si este inca cazul comunitatilor romanesti ancestrale si a mediului acestora axat pe arcul Muntilor Carpati. Care este atunci explicatia pentru neobisnuitul motiv decorativ din imaginea de mai sus? Romanii au avut numai in timpurile recente un contact nemijlocit cu marea, si anume din 1878 cand urmand prevederilor tratatului de la Berlin, Dobrogea a devenit parte a Romanei, teritoriu de apriga disputa cu Bulgaria. Stema Dobrogei contine doi delfini, iar ipoteza mea este ca primul proprietar al acestei case a fost un nativ al regiunii sau strans legat de provincia de pe malul Marii Negre.  Vita de vie si delfinii, precum si crucea de tip grecesc de la centrul celor doua panouri din partea dreapta a imaginii (o aluzia la crestinismul ortodox al populatiei locale romanesti si de asemenea la coloniile grecesti antice din Dobrogea) constitue astfel un foarte elocvent mesaj de identitate regionala exprimat in contextul stilului arhitectural neoromanesc.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 6-mar-10: Geamie tătărească din sat dobrogean ancestral

Geamie tătărească dintr-un sat dobrogean în anii 1920 (carte poştală veche, colecţia Valentin Mandache)

Imaginea din cartea poştală de mai sus (găsită la un târg de antichităţi din Londra), fotografiată cândva în anii 1920, transmite o frumoasă impresie de lume uitată de timp a unui sat ancestral tătăresc din Dobrogea. Sătenii se adună pentru rugăciune la geamia săracă, dar pitorească, chemaţi de către hoge din vârful câtorva lespezi de piatră, care alcătuiesc un minaret improvizat, fiind înconjurat de evlavioşii bătrâni ai satului. Pe acoperiş este o barză în cuib, care ignoră cu desăvârşire pe oamenii care o înconjoară şi activităţile lor paşnice de zi cu zi. Sub streaşină, deasupra uşii, este şi un cuib de rândunele, completând astfel această atmosferă rurală idilică, ce parcă vine din ‘vremuri de legendă’. Populaţia nativă musulmană a României, compusă în special din etnici tătari şi turci, locuieşte în Dobrogea, provincia ţării de pe coasta Mării Negre, care a fost timp de mai bine de jumătate de mileniu parte integrantă a Imperiului Otoman. Dobrogea istorică este o regiune mult mai întinsă, cuprinzând de asemenea zone din Bulgaria adiacente Mării Negre, ceea ce constituie un subiect vechi de intensă controversă şi dispută între cele două ţări. Provincia românească este ca mărime aproape trei sferturi din cea a Ţării Galilor în Marea Britanie, de o geografie şi un peisaj cu totul particular, care aduce mai degrabă cu cel pietros mediteranean (de fapt se pare ca numele Dobrogei ar veni dintr-un vechi cuvânt bulgăresc care înseamnă „câmp pietros/plin de pietre”), în contrast evident cu peisajul stepei valahe care se întinde spre vest. Aşezările turceşti şi tătare, cu cultura lor musulmană, au dezvoltat o frumoasă şi pitorească arhitectură rurală, care astăzi dispare rapid din cauza exploziei de construcţii asa-zis moderne, de calitate slabă, care infestează întreaga Românie, inclusiv Dobrogea. Imaginea de mai sus este o mica mostră a unei atmosfere de Arcadia dobrogeană, de mult uitată, împăcată cu ea însăşi şi cu natura care o înconjoară. Pe de altă parte, casele tătăreşti şi turceşti care sunt acum de vânzare în satele regiunii, ar putea constitui unele dintre cele mai interesante şi ieftine proiecte de renovare/restaurare din acest sector special de piaţă (case de epocă), pentru cine s-ar încumeta la o asemenea întreprindere aici, la graniţa/marginea de răsărit a Uniunii Europene.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.