Recent am fost foarte placut surpris sa primesc o scrisoare de la unul din cititorii blogului Case de Epoca, care a vazut fotografii ale casei sale publicate si analizate pe site in doua din articolele precedente (Casa in stil Art Nouveau din Bucuresti si Fereastra in stil Art Nouveau cu rama albastra). Casa cu pricina este una dintre putinele metodic restaurate si renovate cladiri istorice din Bucuresti. Aceasta a fost posibil din cauza ca, dupa cum am aflat din mesaj, proprietarul este arhitect cu experienta, care si-a restaurat cu meticulozitate propria casa. Rezultatele sunt intr-adevar remarcabile, dupa cum am detaliat in articolele mele. Design-ul edificiului este ceea ce eu descriu ca fiind un stil predominant Art Nouveau, cu motive si forme reciclate din cadrul stilurilor istoriciste de sec. 19 precum si alte stiluri locale, populare la vremea acea de cumpana dintre veacuri in Bucuresti. Noile si substantialele informatii aduse la lumina de catre cititorul meu sunt un adevarat tezaur, parca insufland viata acestei fascinante proprietati de epoca din capitala Romaniei, cu mentionari despre arhitectul acesteia, fostii proprietari si chiriasi de-a lungul timpului si momentele deseori dramatice din viata acestora, detaliind dificilele lucrari de restaurare si renovare care au avut loc in timpul din urma. Redau in urmatoarele randuri scrisoara cu privire la acest frumos edificiu istoric:
Domnule Valentin Mandache,
In calitatea pe care o am de proprietar al acestei case, as dori sa adaug urmatoarele informatii:
Casa a fost construita in 1915 de un antreprenor ceh, pentru sotia lui, nemtoaica. Arhitectul cladirii a fost un membru al celebrei familii Storck, si anume arhitectul Jean (Johann) Storck (am montat o placa cu semnatura lui pe fatada de la intrarea principala). Casa a proiectat-o intr-un stil compozit (probabil la cererea clientului), si anume [nn pe un fundal Art Nouveau] spre strada cuprinde elemente de stil ‘[neo]romanesc – revival brancovenesc’, iar spre curte apar ingrediente de ‘expresionism german’ de inceput de secol XX (se vad prin Berlin si prin Praga asemenea stiluri de case).
Nevestei antreprenorului nu i-a placut casa, asa ca a vandut-o de noua, dupa ce a facut-o, unei familii boieresti, si anume familiei judecatorului Constantin R. Sturdza si sotiei sale Maria-Irina (nascuta Campineanu).
Familia a fost una din inalta societate bucuresteana, chiar daca membrii acesteia au fost oameni cu ‘frica de Dumnezeu’ si mult mai putin aroganti decat alti membrii ai acelei protipendade.
Dl. Costache Sturdza a fost ofiter pe front in Primul Razboi Mondial, presedinte de Tribunal in Constanta, si mai apoi un bun avocat, ocupandu-se de asemenea si de mosiile sotiei, cate au ramas dupa reforma agrara din 1923.
Fratele lui a ajuns Ministru de externe in guvernarea legionara din prima faza a regimului Antonescu [toamna lui 1940], iar Costache Sturdza s-a opus lui Antonescu cand a fost vorba sa fie deportati in Transnistria tiganii de pe mosia familiei din judetul Arges (familia detine o scrisoare de la tigani in acest sens).
Interesant este ca in aceasta casa a venit de cateva ori insusi Ion Antonescu sa discute cu fratele lui Costache Sturdza (inainte de preluarea puterii), intalnirile avand loc in biroul avocatului de la parterul imobilului.
Dupa 23 august 1944 in aceasta casa a locuit fortuit si Generalul Radu R. Rosetti (ruda prin alianta cu familia Sturdza), marele istoric militar si academician, inainte ca aceasta sa fie inchis si a moara in inchisoarea de la Vacaresti.
Sotia lui Costache Sturdza a fost Presedinta Crucii Rosii din Romania, iar copii lor au fost personae distinse, si anume un ofiter de marina, Dinu Sturdza (casatorit cu Ioana Rosetti, fata Generalului), Ion Sturdza (inginer, care recent a murit in Franta), Maria Irina (cas. Fof) (inginer agronom), sotia marelui folclorist- profesorul Mihai Pop, si Ileana Sturdza (casatorita Cerchez).
Chiar si Costache Sturdza a trebuit sa indure cateva peroade de puscarie in anii 1945 – 1949.
Casa a fost nationalizata in 1950, dar a continuat sa fie locuita de aceeasi familie pana in 1989. In aceasta casa de familie a fost chiriasa, in timpul comunismului, si familia actorului Dan Nutu. Familia a evitat multe din necazurile inerente numelui mare pe care-l purtau, mai ales prin eforturile facute de profesorul de folclor Mihai Pop de a se evita represiuni majore, cu toate ca toti descendentii familiei au avut mult de suferit datorita ”dosarului de boier” pe care il aveau.
Casa Art Nouveau din Bucuresti: inainte si dupa lucrari de restaurare - renovare
Dupa 1989, casa s-a recuperat de catre familie in starea Citește mai mult →
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 