Bucurestiul a fost martorul multor tragedii de-a lungul celor cinci secole de istorie ale sale consemnata in documente, de la invazii ale armatelor otomane, rusesti si austriece, la molime, cutremure si inundatii distrugatoare. Cel mai devastator eveniment, raportat la contextul vremurilor in care s-a petrecut, este reprezentat de Marele Foc declansat pe data de 23 martie 1847. A fost o conflagratie uriasa care a maturat cea mai mare parte a zonelor rezidentiale si comerciale centrale ale vechiului Bucuresti. Sunt relativ multe documente de presa, scrisori sau amintiri din acea perioada, dar evenimentul nu a fost inca cercetat sistematic si nu s-a publicat nimic serios pe aceasta tema (includ aici o carte cu naratii siropoase despre eveniment, recent aparuta si mult cantata de presa romaneasca), un simptom al scazutului nivel calitativ al istoriografiei romanesti actuale. Din punct de vedere arhitectural Marele Foc este important deoarece prin distrugerea unei apreciabile parti a vechii zone centrale, ce cuprindea cladiri de factura balcanic-otomana, s-a facut astfel loc pentru ridicarea de noi edificii inspirate din stilurile frantuzesti istoriciste de sec. 19. Acest proces a dat nastere unei arhitecturi cu totul aparte, in ceea ce ce eu denumesc stilul Micul Paris, ce a incolit propriu-zis in anii imediat urmatori incendiului. Stilul Micul Paris, la aparitia caruia a contribuit si aceasta tragedie, a devenit una din caracteristicile definitorii ale arhitecturii orasului pentru urmatorul secol si jumatate.
La inceputul lui 2011, primaria a demarat lucrarile unei parcari subterane in zona Universitatii, care se afla la marginea de nord ariei cuprinse de Marele Foc. Sapaturile santierului, investigate acum de arheologi, conform legislatiei de urban planning, au relevat urme clare ale incendiului in stratul de material ars si debriuri, evidente chiar si trecatorilor de pe strada. In cursul sapaturilor au fost de asemenea gasite o varietate de artefacte care poarta urmele intensului foc de acum aproape o suta sapte zeci de ani. Mai jos sunt o serie de gravuri vechi cu imagini ale Marelui Foc din 1847, intercalate cu fotografii pe care le-am facut recent in fata Universitatii.
Marele Foc a fost aprins de un baiat in varsta de vreo zece ani care a tras cu pistolul intr-un pod plin de fan uscat, un fapt ce da o imagine destul de acurata a Bucurestiului ca un oras de frontiera, la marginea civilizata a Europei, in Balcani, similar in multe privinte cu orasele din Vestul Mijlociu al Statelor Unite sau din Rusia asiatica ale acelor vremuri.
Fotografia de mai sus arata investigatiile arheologice curente in zona lucrarilor pentru parcarea subterana din zona Universitatii. Stratul negru vizibil in imagine a fost generat de materialele arse in cursul conflagratiei. Consemnarile timpului spun ca focul a durat cateva zile, unele mentionand cateva saptamani, dar am dubii in privinta acestei lungi durate.
O foarte ilustrativa imagine a marii intinderi a conflagratiei, cuprinzand o importanta parte a vechiului Bucuresti, poate in jur de un kilometru patrat, de zona cu constructii rezidentiale si comerciale de mare densitate, dupa cum a fost vazuta de un martor ocular in zilele lui martie 1847 de pe Colina Patriarhiei, unul din putinele locuri sigure ale orasului.
Fotografia de mai sus arata fragmente de oale de sec. 19 ce poarta urme de funingine, foc intens, dezvelite de sapaturile arheologice ce au loc pe santierul parcarii subterane din zona Universitatii.
Stratul extensiv de material ars si debriuri generat de Marele Foc din 1847, relevat de santierul parcarii subterane de la Universitate, marcat pe fotografie cu linii punctate rosii.
O foarte sugestiva veche gravura ilustrand drama traita de locuitorii Bucurestiului in timpul conflagratiei din martie 1847: biserica Sfantul Gheorghe Nou cuprinsa de flacari.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 