Stilul neoromanesc este bazat pe o multipliciate de surse din cadrul regiunilor romanesti, cea mai importanta reprezentare avand-o bisericile si palatele construite in perioada centrata pe domnia voievodului Constantin Brancoveanu (1688 – 1714) al Tarii Romanesti. Arhitectura creata de-a lungul acelei ere este denumita de obicei „brancoveneasca” (alti termeni mai sunt „munteneasca” sau „renastere romaneasca”), fiind o foarte particulara si flamboaianta mixtura de motive tipice sudului Romaniei cu detalii de inspiratie islamic otomana, impreuna cu elemente renascentiste (din nordul Italiei) si baroce. Din pacate nu multe din aceste extraordinare edificii mai sunt in existenta, fiind distruse sau deteriorate de razboaie, in timpul invaziilor armatelor imperiilor vecine, cutremure, inundatii sau incendii devastatoare. De asemenea o importanta proportie a edificiilor ramase, a avut intre timp arhitectura alterata.
Raritatea relativa a acestor edificii arhetip, a fost un aspect de care s-a plans si Ion Mincu, initiatorul stilului neoromanesc, la sfarsitul sec. 19. In consecinta, o mare parte a structurilor de tip brancovenesc au trebuit sa fie reconstruite in timpurile moderne be baza ramasitelor disparate scoase din ruine, arhitectii restauratori folosindu-si din plin imaginatia pentru a umple marile gauri din volumul limitat de informatii necesare pentru restaurarea acestor monumente.
Un caz elocvent in aceasta privinta este cel al Palatului Potlogi, prezentat in imaginile de mai jos, construit de Constantin Brancoveanu in 1698 – ’99, un produs stralucit al creativitatii efervescente a acelei perioade din Valahia.
Edificiul a fost distrus de o armata otomana la numai o decada si jumatate de la construirea sa, in 1714, ca parte a represaliilor padisahului pentru presupusa colaborare a voievodului cu Petru cel Mare al Rusei, ce avansase in zona prin tradarea lui Dimitrie Cantemir al Moldovei. Palatul pentru următoarele două secole și jumătate, nu a mai fost refăcut ca în vremurile lui de glorie, având destinații de circumstanță, şi pâna la urmă lăsat în ruină (vezi fotografia de mai sus).
Restaurarea, sau mai precis reconstructia, Palatului Potlogi a fost inceputa in 1955, in timpul regimului comunist, urmand indeaproape modelele brancovenesti dezvoltate in cursul restaurarii Palatului Mogosoaia, un alt important edificiu al acelei perioade, restaurat in anii 1920 de catre marele arhitect George Matei Cantacuzino. El al a contemplat de asemenea o ruina la Mogosoaia si a trebuit sa-si foloseasca copios imaginatia in procesul de restaurare, inspirandu-se mai ales din arhitectura manastirilor brancovenesti Vacaresti (distrusa la randul ei de dictatorul Ceausescu in anii 1980), Hurez, Starvopoleos si biserica Doamnei.
O scurta, dar interesanta descriere a lucrarilor de restaurare de la Potlogi este data in publicatia „Studii si Cercetari de Istoria Artei”, vol. 1, 1960 (Romanian Academy).
Felul cum arata astazi palatul este in mod evident bazat pe multe presupuneri, ramasite disparate, si, dupa cum am mai mentionat, imaginatie. Cu toate acestea reuseste sa transmita o buna impresie a cum aratau edificiile vremurilor lui Constantin Brancoveanu si originalitatea remarcabila a arhitecturii acestora.
Decoratia verandei si detaliile ei arhitecturale, vazute in imaginea de mai sus, sunt intr-o masura destul de mare o redare a celor intalnite la Palatul Mogosoaia, care la randul lor au fost design-ate de arhitectul GM Cantacuzino, inspirandu-se in principal, in acest caz, din arhitectura manastirilor Hurezi si Vacaresti.
Inscriptia dedicatorie de mai sus, unul dintre putinele elemente pastrate din edificiul original, decorata cu un frumos vultur valah, este scrisa in scripa chirilica locala, folosita in Valahia si Moldova pana la reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19. Aceasta mentioneaza in initiale la colturi numele si titlul fondatorului Palatului Potlogi: „Io [Eu, etc.], K [Constantin], B [Brancoveanu], V [Voievod]”.
Superstructura palatului este sustinuta in importanta masura de un masiv pilier, vazut in fotografia de mai sus, asezat la centrul pivnitei, o solutie structural-arhitecturala intalnita la palazzo-urile de vara venetiene de pe valea Pad-ului.
Imaginea de mai sus prezinta vulturul bicefal al Imperiului Bizantin, parte din heraldica voievodului, care era membru al marii familii imperiale bizantine a Cantacuzinilor. Aceasta este reconstructie din anii 1950.
Fotografia de mai sus prezinta decoratia in stucatura a interiorului palatului, in motive persane si otomane, in genul decoratiilor palatelor valahe de sec. 17, modelate in acest caz dupa compozitii similare de la biserica Doamnei si alte cladiri brancovenesti.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 
Foarte interesanta postarea dvs, atat prin prisma subiectului, cat si a modului in care povestiti.
Doua aspecte se impun in urma lecturii:
1. Daca s-a putut face un asemenea lucru in plina dictatura comunista, de ce nu s-ar putea face si astazi asemenea lucrari? (Un exemplu ar fi ca Biserica Ortodoxa Romana sa renunte la trufia de a construi acea Catedrala a Neamului si cu acei bani sa reconstruiasca Manastirea Vacaresti)
2. Lucrarile de refacere au avut drept rezultat un palat foarte frumos, neindoielnic aproiat formei sale autentice, dar observ ca materialele folosite nu au fost unele de o calitate prea buna.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru apreciere! Biserica ortodoaxa romana actuala este clar ca e populata cu oameni slab educati pentru a aprecia valoarea arhitecturala si identitara, inclusiv pentru biserca, ale vechilor edificii aflate in custodia lor. Ierarhia bisericeasca este interesata in putere si bunastare materiala, fara a avea prea multe menajamente privind mutilarea patrimoniului nostru. In acest sens biserica, alaturi de serviciile de securitate ale statului, sunt continuatorii si urmasii directi ai dictaturii comuniste. Va lua probabil doua generatii pana cand puterea acestora se va mai eroda si vor deveni mai educati, ca restul populatiei in general, si abia atunci vom vedea actiuni in genul celor sugerate de tine la punctul 1. Pentru punctul 2, calitatea profesonala mesterilor si arhitectilor a fost foarte inalta, fiind scoliti inainte de razboi, materialele au fost cele la indemana in acea perioada de lipsuri perene. VM
ApreciazăApreciază
granita a fost trecuta bine in partea imaginatiei. ce se va face in viitorul apropiat va fi deja un salt urias in aceast privinta …
ApreciazăApreciază
Buna seara. Sincere felicitari pentru blog, ma bucur ca mai exista oameni care stiu sa pretuiasca lucrurile vechi.
Fiind targovistean, as dori sa va intreb daca d-stra credeti ca ar fi posibil ca si Curtea Domneasca sa fie reconstruita. Credeti ca din punct de vedere tehnic ar fi posibil, adica actuala fundatie ar fi suficient de solida pentru a suporta zidurile care ar urma sa fie ridicate? Sau s-ar mai gasi pe undeva, nu planuri dar macar picturi care sa surprinda cat de cat arhitectura originala? Parerea mea este ca este un monument deosebit de valoros si s-ar merita reconstructia lui.
ApreciazăApreciază
Curtea Domenasca este un monument vast care mai trebuie investigat inca un secol de acum incolo pentru a il putea intelege cu de-amanuntul. De aceea ce trebuie facut acolo este conservare si alcatuirea unor database de informatii coerente cu privire la istoria locului, care sa fie impartasite publicului. S-au facut deja interventii de reconstructie foarte ample si de cele mai multe ori nefericit de distrugatoare, care mai mult au mutilat complexul monumenal, de la „reconstructia” fantezista a turnului Chindiei de catre Lecompte du Nouy in sec. 19, pana in perioada interbelica la biserica domneasca si chiar si in decadele comuniste. Pentru a se conserva cum trebuie si reconstrui acurat anumite colturi stategice trebuie cunostinte acumulate despre acest loc si buni restauratori, care nu exista la acest moment si va lua multe decade pana cand Romania va avea asemenea specialisti pentru un asemenea proiect major. VM
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru blog.Felicitari pentru ca vreti sa ne impartasiti ceea ce stiti.Sinteti un OM MARE.Sa traiti sanatos multi ani inca.Am citit articolul cu atentie-desi am ajuns intimplator- sau poate nu.Am 55 de ani, am petrecut vacantele scolare in Potlogi dar in afara de iarba din curtea palatului n-am vazut nimic in realitate numai in fotografii.Visez cind ma voi muta acolo,peste citiva ani sa pot vizita si palatul.Se spune ca acolo nu-i nimic de vazut.Sa fie oare cale lunga pina la deschiderea palatului si pentru public?
ApreciazăApreciază
Va multumesc pentru urari, sper sa ma ridic la inaltimea asteptarilor in continuare, in masura conditiilor! Potlogi e un sat frumos, plin de istorie, iar palatul si vechea biserica ii adauga personalitate. In opinia ma va mai dura cel putin o decada, daca nu mai mult pana sa se miste lucrurile intr-un mod mai elocvent pozitiv privind restaurarea complexului brancovenesc remarcabil de acolo. V<
ApreciazăApreciază