Valentin Mandache, istoric de arhitectura
Consideratii despre patrimoniul construit din sud estul Europei
Un foarte frumos articol preluat de pe blogul „Idei Cusute” (http://danacernat.wordpress.com/) al talentatei artiste in materiale textile Dana Cernat, despre turul de istorie si fotografie arhitecturala din zona Cismigiu care l-am organizat pe 26 iunie ’11. Ii multumesc mult Danei pentru aceasta minunata relatare. VM
via dana cernat
Am intalnit neobisnuita structura din fotografia de mai sus in timpul calatoriei mele de fotografie arhitecturala la Campina din toamna anului trecut. Mi-a amintit ca un fel de flash back din copilare de structuri similare care le-am vazut atunci prin statiile de tren din Romania: constructii circulare cu profil conic sau ogival din beton armat, o priveliste destul de infricosatoare pentru un copil, localizate de obicei langa cladirea principala a statiei de tren, chiar pe peron. Cele mai multe au fost demolate in ultimile doua sau trei decade si probabil foarte putine inca mai exista. Din ce imi reamintesc, localnicii ziceau ca erau adaposturi de bombe, proiectate in asa fel incat sa se sustina la suflul si schijele devastatoare ale bombelor lansate din avioane. Multe orase romanesti, in special orasele petroliere cum este Campina, au fost bombardate in timpul razboiului in raiduri ale Aliatilor, cat si ale Luftwaffe si deci nu este o surpriza ca s-au construit adaposturi de bombe pentru a adresa intr-un fel acea amenintare. Cu toate acestea nu sunt complet convins de rolul lor ca adapost de bombe, in special daca observati ca aceasta structura are ferestre largi la baza sa. Constructia arata ciudat de similar cu inchisorile ad hoc, de „arestat peste noapte„, construite in sec. 18 si inceputul sec. 19 in micile orase englezesti inainte de infiintarea fortelor oficiale de politie. Poate cumva o asemenea structura din Romania sa fi servit ca inchisoare ad hoc in timpul razboiului sau in perioada de inceput a erei staliniste pe aceste meleaguri? Poate avea aceasta un rol pur industrial? etc. Sper ca cinvea dintre cititorii mei sa are informatii mai precise despre acest fel de neobisnuita structura arhitecturala!
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Nu am putut rezista tentatiei de a posta imagini reflectand caderile mari de zapada care afecteaza Bucurestiul in aceasta iarna. Parcul Cismigiu este cel mai vechi asemenea asezamant al orasului, proiectat in schema actuala in 1910 de catre arhitectul peisagist austriac Friedrich Rebhun, faimos de asemenea ca designer al multor alte gradini publice si private din Romania acelei perioade. La data aceea parcul avea doua teme principale: o gradina trasata pe linii formale, inspirata din tipicul de gradina franceza si un sector reflectand ‘starea naturala’ a peisajului in stilul englezesc. In timp au mai aparut alte sectoare mai mici de parc intr-o diversitate de stiluri. Statuile inzapezite din colajul care l-am creat mai sus, au fost puse in loc in anul 1943 si reprezinta clasicii literaturii romane (Duiliu Zamfirescu, Alexandru Vlahuţă, Ion Creangă, Ştefan Octavian Iosif, Ion Luca Caragiale, Titu Maiorescu, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu şi George Coşbuc). Acestea sunt realizate din marmura de Carrara, un dar al Italiei, aliat al Romaniei din cadrul tarilor Axei la acea vreme. In 1943 razboiul era inca destul de departe de tara, in stepele Rusiei, dar schimbarea de situatie impotriva tarilor naziste, se simtea deja in aer, in special dupa catastrofa de la Stalingrad, cand tara a pierdut probabil peste 150,000 (!) de soldati. Statuile sunt expresia nationalismului acelei perioade si parte a eforului autoritatilor de a incuraja patriotismul in randul populatiei. Statuile nu sunt opere de arta in adevaratul sens al cuvantului, fiind intr-un vag stil Art Deco combinat cu linii stoice tipice stilului Mussolinian, forme populare printre sculptorii acelei periode. In zilele noastre, acestea sunt foarte pitoresti, aranjate intr-o frumoasa rotonda si incojurate de vegetatie, un adevarat deliciu pentru bucurestenii contemporani, care in general nu stiu aproape nimic despre istoria destul de dramatica a acestor statui.
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 