Sigla Scolii Centrale de Fete

The Central School for Girl's logo, displayed on the street facade of this renowned Bucharest high school (the abreviations stands for Scoala Centrala de Fete),
Sigla Scolii Centrale de Fete (vezi abreviatia „SCF), incadrata intr-o stilizare de serafim, ca ornament de ceramica smaltuita, populara in epoca victoriana, pe fatada la strada a acestui renumit liceu bucurestean, opera arhitecturlui Ion Mincu, in stil neoromanesc timpuriu, 1891. (©Valentin Mandache)

Lampi in stil neoromanesc proiectate de Ion Mincu

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Atractivele lampi prezentate in aceste imagini adorna intrarea monumentala a Casei Monteoru din Bucuresti, o mare resedinta de oras boiereasca, construita in stilul Beaux Arts, specia frantuzeasca a acestuia, ce aliniaza Calea Victoriei, una din strazile traditional prestigioase ale Bucurestiului. Stilul lampilor apartine fazei timpurii a neoromanescului, fiind, in opinia mea, proiectate de arhitectul Ion Mincu, care a condus lucrari de remodelare majora a edificiului, incheiate in 1889.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Ce ma face sa atribui aceste lampi lui Mincu, sunt doua elemente care tradeaza maniea sa de design. Cel mai evident este constituit de „tepusele” ce impodobesc ca o coroana iesita din proportiile normale varful artefactului. Celalalt element este in delineatia ferestrelor  lampii.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Am observat in cursul muncii mele de teren la casele lui Mincu din Bucuresti, tendinta sa de a proiecta anumite elemente arhitecturale, in special cele plasate pe marginile edificiului sau altor componente majore, de dimensiuni anormale, ca si cum te-ai uita la ele printr-o lupa. Exemple sunt „tepusele” ce adorna ulucele de streasina la Casa Lahovary (1886), prima casa neoromaneasca, sau ornamentele gardului de fier din fata Scolii Centrale de Fete (1890). Acea tendinta este de asemenea mentionata in biografia lui Mincu scrisa de Mihail Caffe (Editura Stiintifica, 1960), cu privire la cum aratau schitele sale. Tepusele de lampa iesite din optica normala, vazute in aceste fotografii, sunt in felul acela de exprimare artistica, care in opinia mea divulga autorul lor.

Cel de al doilea element Mincu este forma ferestrei de lampa, proiectata ca o usa de biserica in miniatura, modelata dupa exemple gasite la catedrala Curtea de Arges sau la Biserica Coltei din Bucuresti. Mincu foloseste acest tip de fereastra si pentru designul interior al catedralei episcopale din Constanta, pe care l-a completat in 1895.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Lampile, prin aceste caracteristici, pe care le atribui lui Ion Mincu, au un aspect remarcabil, in mod cert atragand placut atentia vizitatorilor si trecatorilor, imprimand un plus de personalitate Casei Monteoru. Acest tip de design a fost mai tarziu folosit si de alti arhitecti, multi dintre ei fosti studenti ai lui Mincu, pentru unele din cele mai prestigioase cladiri in stil neoromanesc, care inca impodobesc orasul.

Cronica turului arhitectural in Cimitirul Bellu

Autorul blogului Case de Epoca - Historic Houses of Romania la mormantul arhitectului Ion Mincu (1852 - 1912), 7 Jan. '12

Va pot raporta ca turul ce a avut loc sambata trecuta in Cimitirul Bellu, care in multe aspecte este considerat Panteonul National al Romaniei, a avut o buna participare, in ciuda ploii reci si uneori lapovitei ce s-au abatut la orele pranzului cand am fost in vizita. Acestea au urmat dupa o noapte furtunoasa ce a cauzat stricaciuni serioase prin Bucuresti. De fapt am putut intalni acolo crengi ce blocau alei sau chiar un mare copac cazut peste unele din pietrele funerare, din fericire fara sa fi facut prea mari daune, factori alcatuind, ceea ce s-ar putea numi, o atmosfera arhetipala de vizita la cimitir. Locul este cu adevarat vast, peste 28 de hectare, daca luam in considerare numai sectiunea lui principala de denominatie crestin ortodoxa. Am avut astfel posibilitatea sa examinam si admira o multitudine de monumente de o fina arhitectura ce pastreaza ramasitele pamantesti a importante personalitati ale acestei tari. Structurile funerare se incadreaza in general in cele trei stiluri istorice caracteristice arhitecturii urbane locale, de la Micul Paris, neoromanesc, pana la Art Deco si Modernist. Sunt de asemenea monumente in maniera etnografica sau stiluri compozite. Un important obiectiv al turului a fost vizionarea si examinarea monumentelor proiectate de arhitectul Ion Mincu (1852 – 1912), initiatorul stilului neoromanesc, care sunt printre cele mai remarcabile ale intregului cimitir, ca de exemplu sepulcrele G. Gr. Cantacuzino, M. Ghica, sau al fratilor Gheorghieff. De asemenea am vizitat ca o marca a respectului, mormantul lui Mincu, unde a fost facuta fotografia de mai sus. Spre uimirea noastra, locului sacru ii lipsea crucea sau alt monument funerar pe masura, un semn sigur de neglect din partea publicului si a autoritatilor privind memoria acestei importante figuri a artelor vizuale si identitatii nationale romanesti. Parcela sepulcrala era impodobita in trecut cu o frumoasa cruce de lemn taraneasca, dupa cum poate fi vazut intr-o fotografie din anii 1920, prezentata mai jos, ce arata o adunare comemorativa a fostilor studenti ai lui Ion Mincu la mormantul sau. Este socant ca acum, in 2012, cand se implinesc o suta de ani de la moartea marelui om, nimic nu este in loc care sa-i marcheze cum ar merita locul de ingropaciune, nici macar din partea Universitatii de Arhitectura „Ion Mincu” ce ii poarta numele, si este principala institutie de invatamant superior de profil a Romaniei. Sper ca ceva totusi, cu ocazia acestui centenar, se va realiza, pentru a indrepta tragica anomalie descrisa aici, tipica dezinteresului in propriul patrimoniu si identitate din partea publicului acestei tari!

Fosti studenti ai arhitectului Ion Mincu la mormantul sau din cimitirul Bellu, in anii 1920 (foto in "Ioan Mincu", N. Petrascu, Cultura Nationala, Bucharest 1928)

Raritate: Ceas neoromânesc

Cu câteva zile în urmă am documentat o piesă arhitecturală rară în forma unei căsuțe poștale în stil neoromânesc. Astăzi, doresc să supun atenției dumneavoastră o altă asemenea apariție rară, anume un ceas de turn care împodobește una dintre clădirile iconice timpurii neoromânești ale Bucureștiului, și anume Școala Comunală, proiectată de arhitectul italian Giulio Magni și terminată în 1896. Edificiul oglindește în multe privințe maniera de design pusă în practică de arhitectul Ion Mincu, inițiatorul stilului neoromânesc, văzută în proiectele sale Casa Lahovary (1886) și Bufetul de la Șosea (1892).

Ceas în stil neoromânesc, Școala Comunală (1896), arhitect Giulio Magni, Șoseaua Kiseleff, București. (©Valentin Mandache)

Decorația turnului de ceas constă în țigle de faianță viu colorate de excelentă calitate, concept introdus de Ion Mincu, el fiind inspirat la rândul său de exemplele de țigle de faianță care decorează unele biserici medievale târzii din Moldova și Valahia. Țiglele de faianță ornamentală erau de asemenea foarte la modă în perioada Victoriană târzie pentru decorarea unor porțiuni extinse ale fațadelor de case publice și private. Presupunerea mea este că fabricantul acestor frumoase țigle, bazat după cum arată stilul și aspectul general, a fost o manufactură din Austria sau din nordul Italiei, care erau printre principalii furnizori de materiale de calitate pe piața de construcții a României de acum mai bine de un secol, dar toate acestea trebuie bine-înțeles verificate în arhive.

Ceas în stil neoromânesc, Școala Comunală (1896), arhitect Giulio Magni, Șoseaua Kiseleff, București. (©Valentin Mandache)

Cadranul ceasului este foarte bine conservat, cu stricăciuni minore, cu toate că limbile ceasului au dispărut, dar probabil mecanismul orologiului este încă la locul său, așteptând să fie restaurat.

Vechea stemă municipală a Bucureștiului, Sf. Dumitru cu o coroana murală, Școala Comunală (1896), arhitect Giulio Magni, Șoseaua Kiseleff, București. (©Valentin Mandache)

Turnul de ceas conține ceea ce eu consider a fi cea mai frumoasă stemă municipală a Bucureștiului, subiect despre care am scris un foarte popular articol la următorul link. Stema reprezintă pe sfântul patron al orașului, Sf. Dumitru, sub o coroană murală cu cinci turnuri.

Intrarea și turnul de ceas al Școlii Comunale (1896), arhitect Giulio Magni, Șoseaua Kiseleff, București. (©Valentin Mandache)

Ceasul este dificil de observat de către trecători din cauza coroanelor dese ale castanilor înalți și de asemenea pentru că e poziționat destul de sus  deasupra nivelului străzii.

Turnul de ceas în stil neoromânesc al Școlii Comunale (1896), arhitect Giulio Magni, Șoseaua Kiseleff, București. (©Valentin Mandache)

Clădirea Școlii Comunale este absolut magnifică, reprezentând unul dintre obiectivele cele mai importante de văzut pentru oricine plănuiește un tur cultural sau arhitectural al Bucureștiului.

Ceas în stil neoromânesc, Școala Comunală (1896), arhitect Giulio Magni, Șoseaua Kiseleff, București. (©Valentin Mandache)

Îmi place foarte mult copertina/umbrarul cadranului, similară în multe privințe cu multe dintre minunatele copertine ale ușilor de case neoromânești din acest oraș.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Este Ion Mincu arhitectul Vilei Mirea din Campulung Arges?- analiza video

In acest video analizez ipoteza formulata de anumiti autori ca Vila Mirea din Campulung Muscel ar fi proiectata de arhitectul Ion Mincu, initatorul stilului neoromanesc. Aduc in discutie caracteristicile de design ale lui Mincu printr-o analiza a acestora asa cum se prezinta ele in cadrul Casei Lahovary si Bufetului de la Sosea, creatii emblematice ale marelui arhitect. In final concluzionez ca Mincu cel mai probail nu a fost autorul acelui proiect; posibil el este autorul unei alte vile numita Apostol Mirea (observati asemanarea de nume si probabil confuzia care acest fapt o induce in identificare). Fotografia este realizata de Daniel Bobe, nativ al Campulunguli; imaginile de carti postale vechi- colectie privata.

PS este o inadvertenta in video in care zic ca Vila Mirea este construita „dupa razboi, prin anii 1990” care trebuie inteleasa de fapt „prin anii 1920„.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.