Sigla Scolii Centrale de Fete

The Central School for Girl's logo, displayed on the street facade of this renowned Bucharest high school (the abreviations stands for Scoala Centrala de Fete),
Sigla Scolii Centrale de Fete (vezi abreviatia „SCF), incadrata intr-o stilizare de serafim, ca ornament de ceramica smaltuita, populara in epoca victoriana, pe fatada la strada a acestui renumit liceu bucurestean, opera arhitecturlui Ion Mincu, in stil neoromanesc timpuriu, 1891. (©Valentin Mandache)

Lampi in stil neoromanesc proiectate de Ion Mincu

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Atractivele lampi prezentate in aceste imagini adorna intrarea monumentala a Casei Monteoru din Bucuresti, o mare resedinta de oras boiereasca, construita in stilul Beaux Arts, specia frantuzeasca a acestuia, ce aliniaza Calea Victoriei, una din strazile traditional prestigioase ale Bucurestiului. Stilul lampilor apartine fazei timpurii a neoromanescului, fiind, in opinia mea, proiectate de arhitectul Ion Mincu, care a condus lucrari de remodelare majora a edificiului, incheiate in 1889.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Ce ma face sa atribui aceste lampi lui Mincu, sunt doua elemente care tradeaza maniea sa de design. Cel mai evident este constituit de „tepusele” ce impodobesc ca o coroana iesita din proportiile normale varful artefactului. Celalalt element este in delineatia ferestrelor  lampii.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Am observat in cursul muncii mele de teren la casele lui Mincu din Bucuresti, tendinta sa de a proiecta anumite elemente arhitecturale, in special cele plasate pe marginile edificiului sau altor componente majore, de dimensiuni anormale, ca si cum te-ai uita la ele printr-o lupa. Exemple sunt „tepusele” ce adorna ulucele de streasina la Casa Lahovary (1886), prima casa neoromaneasca, sau ornamentele gardului de fier din fata Scolii Centrale de Fete (1890). Acea tendinta este de asemenea mentionata in biografia lui Mincu scrisa de Mihail Caffe (Editura Stiintifica, 1960), cu privire la cum aratau schitele sale. Tepusele de lampa iesite din optica normala, vazute in aceste fotografii, sunt in felul acela de exprimare artistica, care in opinia mea divulga autorul lor.

Cel de al doilea element Mincu este forma ferestrei de lampa, proiectata ca o usa de biserica in miniatura, modelata dupa exemple gasite la catedrala Curtea de Arges sau la Biserica Coltei din Bucuresti. Mincu foloseste acest tip de fereastra si pentru designul interior al catedralei episcopale din Constanta, pe care l-a completat in 1895.

Lampi in stil neoromanesc timpuriu proiectate de arhitecturl Ion Mincu, Casa Monteoru 1889, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Lampile, prin aceste caracteristici, pe care le atribui lui Ion Mincu, au un aspect remarcabil, in mod cert atragand placut atentia vizitatorilor si trecatorilor, imprimand un plus de personalitate Casei Monteoru. Acest tip de design a fost mai tarziu folosit si de alti arhitecti, multi dintre ei fosti studenti ai lui Mincu, pentru unele din cele mai prestigioase cladiri in stil neoromanesc, care inca impodobesc orasul.

Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc

Pitoreasca casa de tip balcanic otoman si timpuriu neoromanesc, prezentata in fotografiile de mai jos, dateaza probabil din ultimile doua decade ale sec. 19, fiind situata in spatele curtii Departamentului de Topografie Militara al Ministerului Apararii, in zona bulevardului Ion Mihalache. Cladirea este in opinia mea una dintre primele care a apartinut sau chiar sediu initial al acestei branse a armatei. Este pastrata cel mai posibil ce o piesa de patrimoniu a institutiei, dupa ce in vecinatatea ei s-au construit edificii mai moderne.

Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Structura este tipica arhitecturii domestice din regiunea de nord a Balcanilor otomani, unde cladiri similare, datand de la mijlocul sec. 18 pana la sfarsitul sec. 19, se intalnesc inca si in Bulgaria sau Turcia europeana. Casa are un aranjament simetric, stand pe un beci pe jumatate ingropat, cu o mare vreanda la centru, iesita in fata, adornata cu stalpi de lemn, incrustati de obicei cu motive etnografice, ce sustin ample pedimente decorative impodobite cu motive florale in stucatura, formand intre stalpi arcuri frante trilobate (o referinta la trinitatea crestina).

Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Pedimentele sunt, la astfel de case, cateodata incoronate de o bogat decorata friza de traforaj in lemn (dupa  cum poate fi vazuta in fotografia de mai sus). Acest gen de cladire reprezenta de regula locuinta micilor negustori, preotilor sau micii boierimi din timpul erei otomane.

Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Mai neobisnuit la acest exemplu este prezenta elementelor timpurii neoromanesti, vazute in decoratia usii (vezi in detaliile celei de a doua fotografii), ale pedimentului ferestrelor sau friza zidului, ce au fost adaugate probabil atunci cand acest stil patriotic a devenit din ce in ce mai popular spre sfarsitul sec. 19, inceputul sec. 20, fuzionand cu arhitecturi locale consacrate cum e stilul Mic Paris in zonele urbane sau, dupa balcanic otoman in zonele de provincie sau rurale, dupa cum poate fi vazut aici (zona numita acum Ion Mihalache era la vremea acea cativa kilometri buni in afara Bucurestiului).

Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Pendimentele de fereastra si friza zidului reprezinta pitoresti referinte neoromanesti la arhitectura de biserica medievala tarzie din Valahia (inspirate din motivele catedralei de la Curtea de Arges).

Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cladirea a indurat, cel mai probabil, multe renovari si transformari in ultimul secol de existenta, dar conserva inca destul de bine caracterul ei de arhitectura tranzitionala de la un design balcanic otoman la un timid, dar elocvent neoromanesc timpriu, reprezentand astfel of excelenta mostra a atmosferei culturale din acea era de intense trasformari.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Fereastra in stil neoromanesc timpuriu

Un exemplu de fereastra in stil neoromanesc de tip timpuriu, din anii 1919, in zona Mosilor, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Stilul neoromanesc prezinta un un numar discernibil de tipologii/ faze si directii de dezvoltare de-a lungul evolutiei sale ca ordin arhitectural. Ceea ce eu numesc stilul neoromanesc timpuriu este aspectul acestuia cum a fost imaginat si prezentat in proiecte de catre arhitectul Ion Mincu, initiatorul acestui sil, si o mare parte dintre studentii si colegii sai, in prima lui faza de dezvoltare. Aceasta tipologie timpurie a fost populara intre anii 1890 si sfarsitul Primului Razboi Mondial, cand stilul a intrat in faza dominata de ce denumesc tipul citadela (vezi un exemplu de casa tip citadela- click aici), iar dupa acea a evoluat intr-o multitudine de directii si mode/ preferinte in sinteza sau antiteza cu alte stiluri arhitecturale ale vremii. Una dintre cele mai evidente caracteristici ale stilului neoromanesc timpuriu este reciclarea motivelor arhitecturale de biserica medievala tarzie din Valahia, care la randul lor deriva in mare parte dintr-un bogat registru decorativ bizantin si islamic otoman. Exemplul de fereastra de mai sus, care l-am fotografiat in zona Mosilor din Bucuresti, apartine acestei faze initiale de dezvoltare. Fereastra reproduce modele de la cele ale bisericilor din sudul Romaniei, impreuna cu coloanele laterale spiralate sau arcul greoi care se desfasoara intre ele. Aceiasi origine este si cea a frizei constituita dintr-o reprezentare a vitei de vie, sau cele doua panouri cu cruci grecesti stilizate care flancheaza arcul ferestrei. Imi plac foarte mult cei doi vulturi vopsiti in alb de la capetele frizei, care reprezinta semnul heraldic al Principatului Tarii Romanesti, un alt simbol prezent deseori in decoratia bisericilor locale, care declara puterea seculara a principilor, vasali ai Sublimei Porti, care odata domneau peste tinuturile Romaniei de sud.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 4-mar-10: Casă pitorească în stil neoromânesc timpuriu

O casă foarte interesantă şi pitorească în stil neoromânesc timpuriu, cu evidente trăsături Art Nouveau, care datează de la cumpăna dintre sec. 19 si 20, inspirată din arhitectura mult mai elevată a primelor case construite în acest stil începând cu anul 1886 (Casa Lahovary) de către arhitectul Ion Mincu, iniţiatorul ordinului neoromânesc. Zona Maria Rosetti, Bucureşti. (©Valentin Mandache)

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.