Valentin Mandache, istoric de arhitectura
Consideratii despre patrimoniul construit din sud estul Europei
Tocmai am facut o scurta vizita la frumoasa Manastire Antim in centrul Bucurestiului. Biserica ansamblului manastiresc este o superba cladire adunand impreuna motive si stiluri din lumea otomana a sec. 17 si 18, ce parca ma indeamna sa investigez, analizez si meditez cat mai mult cu putinta despre aceasta remarcabila creatie.
Aceasta este biserica Sf. Ecaterina, Bucuresti, din zona Colina Patriarhiei, unde am avut un tur arhitectural duminical acum doua sapatamani. Dateaza ca loc de rugaciune inca din sec. 16, dar cladirea e din anii 1850. Este intr-un stil neo-baroc provincial, un design destul de sporadic pentru o biserica de rit ortodox, epitomizand procesul de modernizare si europenizare a societatii romanesti din acele vremuri, dupa revolutiile nationale de la 1848 si punerea bazelor unei natiuni moderne si independente fata de puterea si civilizatia orientala a Imperiului Otoman. Fotografia iPhone are perspectiva corectata in programul Lightroom si este cross-procesata in Picassa, dandu-i astfel un aspect evocativ de carte postala veche. Impresia aceea este sarmant amplificata de fatada cu caramida expusa rezultata in urma lucrarilor de restaurare curente a cladirii.
Orasul Sibiu (Hermannstadt in germana, Nagyszeben in ungureste) este al doilea mare centru urban al regiunii istorice sasesti din Transilvania. Variatiie numelui sau indica ca este un oras multietnic. Principala confesiune a populatiei romane a Sibiului este crestin ortodoxa, cu centrul de rugaciune la maiestuasa catedrala ilustrata in vechea carte postala din imaginea de mai sus. Biserica a fost inaugurata in 1904, proiectata de arhitectii unguri Josef Kamner si Vergilius Nagy. Arhidioceza Sibiului a publicat aceasta carte postala in anii imediat urmatori inaugurarii catedralei. Liniile clare ale desenului si gama de culori vii aplicate manual, transmit, in multe privinte mai bine decat o fotografie, mesajul arhitectural si proportiile impresionante ale acestei cladiri eclesiastice. Catedrala este modelata dupa Sfanta Sofia din Constantinopole, de asmenea imbratisand elemente de arhitectura locala ardeleneasca si de stil baroc, ordinul arhitectural prevalent in cadrul Imperiului Habsburgic, din care atunci Sibiul facea parte. Imi place mesajul universalist al arhitecturii sale, facand referinte la biserica ce ii imbratisa pe toti a primului mileniu al Erei Noastre, inainte de Marea Schisma si de Reforma, credinta ce isi avea centrul in Bizantul imparatului Justinian, constructorul Sfintei Sofia. Acel simbolism integrativ, transpus atat de bine in catedrala ortodoxa a Sibiului, era in contrast evident cu tensiunile etnice prevalente in cadrul Imperiului Austro-Ungar in timpul ultimelor sale decade de existenta, cand biserica a fost conceputa si ridicata, o situatie care in cele din urma a dus la obliterarea acestui odata grandios stat european.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Cea mai mare parte a ceea ce este acum România a fost timp de secole parte a Imperiului Otoman. Principatele Valahia şi Moldova, şi de asemenea, mai târziu, Transilvania, erau singurele protectorate creştine ale acestui imperiu, guvernate de principi creştini, unde nu erau permise, conform tratatelor cu Poarta încheiate începând cu sec. 15, construcţia de moschei sau aşezări permanente musulmane. Valahia şi Moldova au fost guvernate timp de mai bine de o sută de ani, de la începutul sec. 18, de către principi care făceau parte din marile familii greceşti ale Istanbulului, supuşi loiali ai sultanului, care locuiau în cartierul Fanar al marelui oraş, şi de aici denumirea generică de regim fanariot a lungului lor şir de domnii. Ei au deschis această regiune periferică, dominată mai înainte de regatele Ungariei şi Poloniei, culturii şi economiei împărăţiei padişahului. Bucureştiul a devenit astfel un oraş unde puteau fi întâlniţi negustori din locuri ca Damasc, sau mai departe, ca Tripoli sau Cairo. De asemenea, reprezentanţi ai diverselor secte şi denominaţii creştine din cadrul Imperiului Otoman au găsit în acest oraş un refugiu primitor. Unul dintre aceştia a fost Patriarhul Silvestru al Antiohiei, o biserică de limbă în general arabă, care a locuit la Bucureşti în timpul celui de-al cincilea deceniu al sec. 18, într-o perioadă de lupte interne acerbe în cadrul acestei biserici, care au dus la despărţirea ei într-o ramură ortodoxă şi una Greco-Catolică, unită cu Roma. Prinţul Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Româneşti şi membru al proeminentei familii greceşti otomane a Mavrocordaţilor din Istanbul, care a avut un rol crucial în dezvoltarea Iluminismului grec, a dăruit, în 1747, Patriarhului Antiohiei şi suitei lui de călugări vorbitori de arabă, biserica „Sf. Spiridon al Trimutindei” din Bucureşti, cunoscută astăzi ca „Sf. Spiridon Vechi”, precum şi alte proprietăţi producătoare de venituri din oraş. Fotomontajul de mai sus şi show-ul de diapozitive de după text prezintă impresionantul ansamblu al uşii bisericii, decorată cu o inscripţie votivă în limbile română (în litere chirilice folosite la vremea aceea), greacă şi arabă, conţinând declaraţia solemnă a Prinţului Constantin Mavrocordat, prin care dăruieşte biserica Patriarhului Silvestru al Antiohiei şi congregaţiei lui. Textul în limba arabă este o raritate pentru Bucureşti şi România în general, unde musulmanii, cunoscători de arabă prin natura religiei, nu aveau cum să-şi construiască lăcaşe de cult, conform tratatelor de autonomie cu Poarta. Contrastul face ca un grup de creştini vorbitori de arabă să fie responsabili de apariţia unei asemenea inscripţii rare pentru Bucureşti. Aceasta conţine şi un medalion cu simbolurile Valahiei şi Moldovei, denotând faptul că principele Constantin Mavrocordat a domnit în ambele ţări. Îmi place foarte mult la acest design de uşă frumoasa îmbinare de forme islamic-otomane cu cele bizantine, stil care a devenit emblematic bisericilor valahe de sec. 18 si sec. 19, şi unde mai târziu arhitectul Ion Mincu, iniţiatorul stilului neoromânesc, a găsit o bogată sursă de inspiraţie. Această inscripţie este martora unei epoci când regiunea era parte a unui mare imperiu, întins de la Budapesta la Mecca, şi a felului în care mode şi stiluri din zone îndepărtate una de alta se întâlnesc şi fuzionează, având ca rezultat simbioze care pot dura secole, în noi şi viguroase expresii artistice. ©Valentin Mandache
**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Sunt cetatean britanic de origine romana si foarte patriotic despre tara mea adoptiva, fiind intotdeauna interesat sa popularizez vechi urme care conecteaza Marea Britanie cu regiunea unde este situata Romania. Acestea merg mult in timp in urma, inca de la cucerirea Daciei de catre romani in 106 AD cand legiuni si trupe auxiliare din Insulele Britanice erau parte a celei mai mari armate adunate vreodata in Europa pana la Primul Razboi Mondial, pentru a cuceri regatul vechilor daci, stamosii romanilor de astazi. Prezenta britanica din timpurile moderne devine mai importanta in regiune pe la sfarsitul anilor 1840, dupa ce navigatia internationala pe Dunare si stramtorile Marii Negre a inceput sa fie treptat liberalizata de sub tutela otomana. Corabii care fluturau steagul britanic intrau prin gurile fluviului la Sulina pentru a merge in porturile dunarene de unde incarcau mari cantitati de grane produse de campiile Valahiei si Moldovei, aducandu-le apoi pe piata britanica si de asemenea pentru ajutorarea celor care sufereau in Marea Foamete Irlandeza, tragedie care a avut loc in acea perioada. Astfel importante venituri au fost realizate de statul si a antrepenorii romani din exportul de grane in a doua jumatate a sec. 19, ceea ce a facut posibila aparitia si inflorirea in toata tara a pitorestei arhitecturi provinciale inspirata din cea Franceza a vremii, pe care eu o numesc stilul „Micul Paris”. Sulina a crescut rapid in importanta ca port de tranzit, un fapt care a facut fiabila stabilirea unei biserici Anglicane acolo, iar mai tarziu in sec. 19, pe langa biserica a unui Institut al Marinarilor Britanici (numele unei retele de organizatii de caritate bisericeasca) pentru a asista la nevoile acestor cetateni britanici care tranzitau portul in numar tot mai mare. Biserica Anglicana din Sulina este cea mai veche de pe teritoriul Romaniei; se mai afla o a doua cladire in Bucuresti, care a fost singura functionand in timpul Razboiului Rece in spatele Cortinei de Fier (vezi video-ul meu despre aceast edificiu aici). Montajul de mai sus, cu cele doua carti postale vechi din colectia mea, arata in imaginea superioara biserica in anii 1890 (cladirea incercuita in rosu) in contextul urban al Sulinei, cu corabii cu panze ancorate la docuri; iar imaginea de jos este un prim plan al constructiilor bisericii si institutului, o carte postala datata cca. 1900. Arhitectura acestora este un gotic victorian tipic, iar la cladirea institutului se pot vedea grinzi intr-un stil pseudo-Tudor. Comunitatea britanica nu mai este de mult o prezenta in Sulina, dar cladirea bisericii si cimitirul britanic raman martorii trecerii lor. Am in vedere o calatorie acolo la prima oportunitate pentru a investiga situatia acestor edificii si a altor vestigii pentru un viitor articol pe acest blog.
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Aceasta impresionanta si armonioasa sinagoga, una dintre cele mai mari din Romania, a fost fondata in prima parte a sec. 19 pentru a servi ca loc de rugaciune pentru comunitatea Breslei Croitorilor, multi dintre membrii acesteia avand familii locuind in acea zona a orasului (Piata Unirii, St. Mamulari). Arhitectura edificiului dateaza din 1908 – ’10, proiectata de arhitectul Iulius Grunfeld, intr-un stil similar cu alte sinagogi ale epocii victoriene din Europa centrala si rasariteana, continand motive de la cele clasice, bizantine pana la orientale, cu o serie de detalii discrete inspirate din arhitectura romaneasca. Cladirea a suferit mari pagube la inceputul anilor 1940, provocate de gangurile fasciste romanesti (organizatia nationalista criminala paramilitara numita „Legiunea Arhanghelului Mihail”). Un rol public pentru vechea sinagoga a fost gasit numai cateva decade mai tarziu, la sfarsitul anilor 1970, ca muzeu al comunitatii evreiesti (denumirea oficiala „Muzeul de Istorie al Evreilor din Romania – Dr. Moses Rosen”), un loc excelent de vizitat pentru a afla mai multe despre istoria intensa si productiva a aceastei comunitati. Comunitatea evreiasca a Romaniei are o lunga istorie, datand inca din timpurile cand aceste teritorii au fost parte ale Imperiului Roman, acum doua mii de ani, contribuind imens la viata economica si culturala a Romaniei, incluzand bineinteles arhitectura. Unul dintre cei mai faimosi reprezentativi a fost Marcel Iancu, un arhitect si artist de un talent extraordinar, pionier al stilului International Modernist, si membru fondator al miscarii Dadaiste, care a initiat curentul suprarealist in arta europeana. Comunitatea a avut o soarta tragica in timpul Holocaustului, suferind pierderi incalculabile provocate de fascistii romani si guvernul pro-German din perioada razboiului, un fapt care a fost numai recent oficial recunosct de Romania postcomunista.
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Mica biserica Stavropoleos (se foloseste si numele mai romanizat de Stavropole/s), de la inceputul sec. 18, de arhitectura brancoveneasca care inmanuncheaza elemente bizantine, locale valahe, tipica regiunii ottoman balcanice, este probabil una din cele mai frumoase cladiri religioase din intreaga lume a bisericii rasaritene. Edificiul a fost o sursa principala de inspiratie pentru arhitectul Ion Micu, atunci cand el a initiat spre sfarsitul sec. 19 stilul neoromanesc, singurul ordin arhitectural original aparut in Romania. Mincu, cu un talent extraordinar, a restaurat biserica intre 1904 – ’10, spre sfarsitul vietii sale, cand de asemenea a adaugat un chiostro/ curte colonatata si cladiri anexe (vezi aici un articol si scurt video despre acest subiect). Sunt impresionat peste masura, de fiecare data cand vizitez biserica, de motivele florale flamboaiante, pline de viata care decoreaza zidurile exterioare ale bisericii si curtii. Aceaste emotii m-au determinat sa alcatuiesc fotomontajul de mai sus si sa incerc astfel sa fac si mai cunoscut lumii, prin intermediul articolului de fata pe internet, minunata panoplie florala care salasuieste in inima Bucurestiului. Decoratia curtii a fost creata de Mincu si contine o frumoasa redare, cu o excelenta impresie de spatialitate, a doua motive florale din registrul decorativ al bisericii (vazute pe colajul de mai sus pe randul de sus in centru si coltul din dreapta).
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Imaginea din cartea poştală de mai sus (găsită la un târg de antichităţi din Londra), fotografiată cândva în anii 1920, transmite o frumoasă impresie de lume uitată de timp a unui sat ancestral tătăresc din Dobrogea. Sătenii se adună pentru rugăciune la geamia săracă, dar pitorească, chemaţi de către hoge din vârful câtorva lespezi de piatră, care alcătuiesc un minaret improvizat, fiind înconjurat de evlavioşii bătrâni ai satului. Pe acoperiş este o barză în cuib, care ignoră cu desăvârşire pe oamenii care o înconjoară şi activităţile lor paşnice de zi cu zi. Sub streaşină, deasupra uşii, este şi un cuib de rândunele, completând astfel această atmosferă rurală idilică, ce parcă vine din ‘vremuri de legendă’. Populaţia nativă musulmană a României, compusă în special din etnici tătari şi turci, locuieşte în Dobrogea, provincia ţării de pe coasta Mării Negre, care a fost timp de mai bine de jumătate de mileniu parte integrantă a Imperiului Otoman. Dobrogea istorică este o regiune mult mai întinsă, cuprinzând de asemenea zone din Bulgaria adiacente Mării Negre, ceea ce constituie un subiect vechi de intensă controversă şi dispută între cele două ţări. Provincia românească este ca mărime aproape trei sferturi din cea a Ţării Galilor în Marea Britanie, de o geografie şi un peisaj cu totul particular, care aduce mai degrabă cu cel pietros mediteranean (de fapt se pare ca numele Dobrogei ar veni dintr-un vechi cuvânt bulgăresc care înseamnă „câmp pietros/plin de pietre”), în contrast evident cu peisajul stepei valahe care se întinde spre vest. Aşezările turceşti şi tătare, cu cultura lor musulmană, au dezvoltat o frumoasă şi pitorească arhitectură rurală, care astăzi dispare rapid din cauza exploziei de construcţii asa-zis moderne, de calitate slabă, care infestează întreaga Românie, inclusiv Dobrogea. Imaginea de mai sus este o mica mostră a unei atmosfere de Arcadia dobrogeană, de mult uitată, împăcată cu ea însăşi şi cu natura care o înconjoară. Pe de altă parte, casele tătăreşti şi turceşti care sunt acum de vânzare în satele regiunii, ar putea constitui unele dintre cele mai interesante şi ieftine proiecte de renovare/restaurare din acest sector special de piaţă (case de epocă), pentru cine s-ar încumeta la o asemenea întreprindere aici, la graniţa/marginea de răsărit a Uniunii Europene.
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Mica biserica Stavropoleos, pronuntata si Stavropole/s, din centrul Bucurestiului a fost restaurata intre 1904 – ’10 de catre remarcabilul arhitect Ion Mincu, initiatorul stilului neoromanesc. El a proiectat si curtea interioara a bisericii, din fotografia de mai sus pe care am facut-o intr-una din pauzele de ninsoare din iarna aceasta, care este o minunata opera arhitecturala realizata intr-un spatiu foarte limitat, in care sunt inmanunchiate multe din conceptele si ideile sale definind stilul neoromanesc, pe care le-a dezvoltat incepand cu anii 1880. De la schitele si creatiile initale ale lui Ion Mincu, stilul neoromanesc a avut o evolutie fascinanta in faze distincte si pe diferite directii pana la declinul acestuia in anii 1940. Curtea bisericii Stavropoles este astfel o excelenta enciclopedie pentru oricine interesat in studiul sau numai sa admire acest stil arhitectural unic, in faza lui initiala.
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
România a fost scena unei foarte particulare varietăți a stilului Art Nouveau în arhitectură, în care elemente tradiționale bizantine, otomane și românești vernaculare – etnografice au fost înmănunchiate în matricea acestui stil, având drept rezultat exemple magnifice de clădiri. Biserica Amzei din București este un asemenea monument iconic de Art Nouveau românesc. A fost proiectată de arhitectul Alexandru Săvulescu și inaugurată în 1901. Stilul arhitectural neoromânesc este de asemenea deseori redat în coordonate Art Nouveau, fenomen prezent în special în clădirile ce datează din perioada anilor 1900-1910, iar design-ul bisericii Amzei arată această evoluție în etapa ei de început.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 