Copertina de usa din fier forjat timpurie

Copertina de usa bucuresteana, din fier forjat si plumb turnat, datand de la inceputul anilor 1890, zona Colina Patriarhiei. (©Valentin Mandache)

Acesta este un tip timpuriu de copertina de usa in stil Mic Paris, datand de la inceputul anilor 1890, fiind un precursor al copertinei in forma de scoica, care a fost tipica erei Art Nouveau. Cele mai multe astfel de exemple, acum rare, sunt intr-o state foarte proasta, neintretinute, ignorate, si chiar vandute la fier vechi, o reflectie cum cetatenii urbei, dupa decadele de comunism si tranzitie superficiala post-comunista, inteleg sa-si pretuiasca mostenirea inaintasilor.

Pediment in stil Mic Paris printre fire, si usa

Pediment in stil Mic Paris vazut printre firele ce “decoreaza” orasul la tot pasul, fosta Biblioteca Americana, cladire din anii 1890, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Cele doua imagini ale acestui articol sunt de la cladirea, in care functiona in anii 1980, la apogeul totaltarianismului comunist al lui Ceausescu, Biblioteca Americana, bratul cultural al ambasadei Statelor Unite. Atunci eram student la Universitatea din Bucuresti si am devenit un membru al acestei biblioteci, ce a constituit pentru mine o adevarata oaza sau refugiu din realitatea distorsionata si teroarea zilnica a Romaniei de sub acea dictatura primitiva. Cladirea, care la vremea respectiva era inchiriata de ambasada de la stat, a fost data inapoi, acum vreo decada, fostilor proprietari, familia Gerota, fiind acum de inchiriat ca oficii.

Ambasada SUA a intretinut, fara nici un dubiu, in mod excelent acest edificiu de marca al perioadei La Belle Époque bucurestene, care este una din cele mai ample si bine pastrate case in stil Mic Paris ale capitalei Romaniei. Recent am avut ocazia sa revizitez cladirea si sa fac o serie de fotografii. Sper ca mostra vizuala prezentata aici va va transmite ceva din magnificenta arhitecturii si sensul caracterului Bucurestiului de Mic Paris al Balcanilor.

Usa interioara intr-un cadru neo-rococo, datand din anii 1890, fosta Biblioteca Americana, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Sigla Scolii Centrale de Fete

Sigla Scolii Centrale de Fete (vezi abreviatia “SCF), incadrata intr-o stilizare de serafim, ca ornament de ceramica smaltuita, populara in epoca victoriana, pe fatada la strada a acestui renumit liceu bucurestean, opera arhitecturlui Ion Mincu, in stil neoromanesc timpuriu, 1891. (©Valentin Mandache)

Lumina de noembrie si arhitectura Mic Paris in Bucuresti

Lumina de noembrie si arhitectura Mic Paris in Bucuresti, casa datand din anii 1880, zona Colina Patriarhiei. (Valentin Mandache)

Bucurestiul a fost scaldat intr-o minunata lumina toamna aceasta, incepand din jurul echionxului, la sfarsitul lui septembrie, pana la timpul la care scriu in noembrie. Acest anotimp la latitudinea de 45 grade nord, in Europa continentala, unde orasul este situat, pare a fi din cale afara de favorabil fotografiei arhitecturale, cu atmosfera sa clara si culorile intense. Imaginile acestui post infatiseaza o casa in stil Mic Paris (un termen cu care desemez arhitectura mai ales urbana din Romania sfarsitului de sec. 19 si inceput de sec. 20, inspirata indeosebi din stiluri istoriciste frantuzesti si redata intr-o maniera provinciala in acest colt al sud estului european), un design arhitectural ce a imprimat de atunci mereu identitatea capitalei Romaniei, din zilele de voga ale acelei arhitecturi in perioada La Belle Époque. Cladirea a fost fotografiata pe 8 noembrie, la pranz. Este mare pacat ca aceasta casa si intreaga gradina inconjuratoare sunt lasate sa se deterioreze, expuse climei sau furtului. Casa poate fi relativ usor si ieftin de restaurat, dar actualii cetateni ai Bucurestiului par a nu intelege inca diminuarea fatala a identitatii si patrimoniului lor prin astfel de atitudini comuniste si post-comuniste impotriva mostenirii inaintasilor lor.

Lumina de noembrie si arhitectura Mic Paris in Bucuresti, casa datand din anii 1880, zona Colina Patriarhiei. (Valentin Mandache)

Stiri de la Conacul Casota

Moray Letham, proprietarul si restauratorul Conacului Casota, judetul Buzau, cu un panou de feronerie de usa restaurat, ce marcheaza anul inaugurarii cladiri conacului (photo: Valentin Mandache)

Sunt incantat sa va relatez ca am avut in sfarsit oportunitatea de a vizita Conacul Casota, o superba cladire aristocratica din sudul judetului Buzau, despre care am scris cu ceva vreme in urma un articol, ce este printre cele mai citite ale blogului Case de Epoca – Historic Houses of Romania. Domnul Moray Letham, un nativ al orasului Edinburgh, capitala Scotiei, este proprietarul acestei magnifice resedinte istorice de tara, ridicata la sfarsitul sec. 19 intr-un stil istoricist inspirat din cel al castelelor de pe Valea Loarei din Franta. Extensivele reparatii structurale si lucrarile ample de restaurare sunt in plina desfasurare, facute in multe cazuri de unul singur de catre Moray, cu pasiune, profesionalism, dragoste pentru cladire, mari cheltuieli, si extraordinara loialitate pentru acest loc istoric atat de important pentru identitatea comunitatii locale si a patrimoniului arhitectural al Romaniei. Domnul Letham a trebuit sa faca fata si sa treaca peste numeroase adversitati, ca teribila mentalitate comunista a multor dintre localnici si autoritatile locale, care l-au tratat cu indiferenta sau chiar pus obstacole, cu toate ca dansul are regulile si legile statului roman de partea sa privind restaurarea si proprietatea unei case de epoca, unii furand fara nici o rusine din piesele de patrimoniu ale conacului, abordand iresponsabil aceasta importanta cladire istoricata. Cu o vointa de fier, Moray a progresat semnificativ si este ca intotdeauna deteminat sa continue misiunea sa de a restaura conacul Casota, cu tot dezinteresul din partea comunitatii pentru care dansul cu buna-credinta lucreaza sa dea o noua viata acestui monument de arhitectura ce defineste identitatea judetului Buzau si campiei Baraganului. Moray este in opinia mea proprietarul – restaurator ideal al acestei extraordinare case de epoca din coltul nostru de Europa, si isi va atinge obiectivul de a readuce la vechea glorie Conacul Casota.

Cuibul Printesei: o casa in copaci pe domeniul Castelului Peles

Cuibul Printesei, casa in copaci a Printesei Maria de la Sinaia. Carte postala veche (anii 1900), colectia Valentin si Diana Mandache.

Regina Maria a Romaniei este bine-cunoscuta pentru multiplele sale calitati artistice, de la scris, design de mobilier, la teatru. Ea de asemenea a avut reusite experiente arhitecturale, in special in domeniul designului interior (vezi remarcabilele sale creatii de la Castelul Pelisor de exemplu) sau gradinarit, idei care le-a condensat intr-un interesant eseu publicat in anii 1920 intitutlat ”My Dream-Houses“. Intru-catva mai putin cunoscut este o neobisnuita structura de casa in copaci, ilustrata in cartea postala veche de mai sus, construita urmand specificatiile detaliate ale Mariei, folosita pentru recreatia sa si a prietenilor pe vremea cand era printesa mostenitoare a Regatului Romaniei. A fost cunoscuta sub numele de “Cuibul Printesei”, localizata pe proprietatea Castelului Regal Peles in Sinaia. Mai jos este cea mai buna descriere a acestei case, care am gasit-o pana acum in decursul cercetarii mele, de Maude Parkinson, o experta in gradinarit (arhitectura peisagera, pentru cei care inteleg prin gradinarit agricultura de gospodarie) din Marea Britanie, care a lucrat pentru multi ani in serviciul Casei Regale a Romaniei:

In padurea din vecinatate, Printesa Maria, care era rangul ei atunci, si-a construit un “Crusoe”. Inteleg ca ideea i-a venit de la celebrul restaurant arboreal [suspendat in arbori, nn] din Padurea Fontainebleau, care este denumit dupa naufragiatul de pe insula Juan Fernandez.

O solida platforma de lemn a fost construita printre copaci la o inaltime considerabila de la nivelul solului, si pe ea a fost ridicata o casa ce cuprindea doua camere, o bucatarie si un salon.

Bucataria este prevazuta cu tot ce este necesar pentru a pregati simple feluri de mancare si facut ceaiul. Salonul este mobilat atractiv, cu carti din abundenta pe rafturi, materiale de desenat si pictat, etc., care pot fi gasite intotdeauna acolo.

Regina invita numai prietenii ei speciali sa-i viziteze acest “Crusoe”, si ce sarmant loc de recreere poate fi. Ferestrele si usa deschisa au vedere la cea mai minunata priveliste montana. Accesul la “Crusoe” se face prin intermediul unei scari ample, care poate fi coborata la cerere. Cand vizitatorii sunt in sigurata sus, ei raman inchisi acolo, inconjurati pe trei laturi de frunzisul copacilor, fara comunicare cu lumea de afara, cu exceptia unei linii de telegraf, pentru ca un fir conecteaza casa cu palatul. Nimic nu poate deranja calmul perfect si linistea la acea inaltime, Alteta Sa petrecand multe ore delectabile impreuna cu cei cativa norocosi din anturajul sau, in acest mic cuib. Cuib este intr-adevar cuvantul potrivit, pentru ca acesta este numele romanesc princare locul de recreere e in general cunoscut.

Maude Parkinson, “Doua zeci de ani in Romania”, Londra 1921

Sculpturile alegorice de pe fatada Bancii Nationale

Banca Nationala a Romaniei este situata in centrul vechi al Bucurestiului, intr-un amplu complex de cladiri constuit in doua stagii: primul, in stil Beaux Arts, in anii 1880, iar cel de al doilea, in stil neoclasic, in anii 1940 si 1950. Sectorul de secol 19, de pe strada Lipscani, este in opinia mea cel mai interesant si atractiv, fiind impodobit cu o serie de frumoase statui, inspirate in mare masura din cele ale palatelor renasterii franceze.

Constructia a fost terminata in 1890, sub directia arhitectilor Eugeniu Carada, onorat cu numele unei strazi din apropiere, si Nicolae Cerkez, fiind in cea mai mare parte un proiect al arhitectilor Albert Galleron, creatorul Atheneului, si Cassien Bernard. Cartea postala veche de mai jos, datand din prima decada a sec. 20, arata banca in cadrul unui peisaj urban neschimbat prea mult de atunci.

The National Bank of Romania building (right hand side), 1900s postcard (Valentin Mandache collection)

Fatada edificiului este orientata spre sud, fiind abundent expusa soarelui, ornata cu o serie de sculptri alegorice inspirate din panteonul clasic, simbolizand societatea, economia si finantele Romaniei acelor vremuri. Uimitor, sculpturile inca retin liniile proaspete al daltii sculptorului, dupa un secol si doua decade de cand sunt fixate pe zid. Aceasta se datoreaza in parte unei restaurari recente, de calitate, si de asemenea faptului ca Bucurestiul a fost mai putin afectat de ploi acide si poluare decat alte capitale europene, ca urmare a nivelului de industrializare mai scazut pe care regimul comunist a fost capabil sa-l infaptuiasca. Piatra folosita pentru fatada si sculpturi este de asemenea de buna calitate, un tip de calcar grezos, adusa de la sud de Dunare, din carierele de la Rusciuc, actualul Ruse.

Allegory for Sciences, possibly goddess Pallas Athena. National Bank of Romania building (©Valentin Mandache)

Sus, pe frontonul cladiri, este o panoplie compusa dintr-o stema a Vechiului Regat, martelata de catre comunisti, dar cu urmele simbolurilor inca vizibile, deasupra unui ceas de epoca. Acestea sunt flancate pe partea de vest de o zeitate feminina, vezi fotografia de mai sus, simbolizand Intelepciunea si Stiintele, reprezentata cu un compas in mana, masurand un glob si stand pe un teanc de carti. Zeita cu astfel de atributii este Pallas Athena, dar poate de asemenea fi o alta zeitate cu insusiri similare din bogatul paneton greco-roman.

Allegory for Arts, possibly god Apollo. National Bank of Romania building (©Valentin Mandache)

Pe flancul estic al panopliei frontonului este o figura de barbat, din nou stand pe un teanc de carti, scriind pe un sul de papirus desfasurat pe genuchi. Acesta simbolizeaza probabil arta scrisului si a contabilitatii, fiind in opinia mea o redare alegorica in postura mai umila a lui Apollo, un zeu cu atributii intelectuale, printre care si matematica. Cele doua zeitati sugereaza asadar universul intelectual uman, bazat pe arte si stiinta, unde Romania, simbolizata prin stema tarii, isi avea locul ca natiune moderna.

Fatada propriu-zisa, ce se desfasoara de-a lungul strazii are o serie de patru nise in zid, doua de fiecare parte a portalului bancii, gazduind statui alegorice, sculptate de artistii vremii  Ion Georgescu şi Ştefan Ionescu Valbudea, ce reprezinta institutii si activitati esentiale pentu producerea de venituri si bunul mers al natiunii: justitia, comertul, industria si agricultura.

Allegorical feminine figure (goddess Justicia) representing the Justice (©Valentin Mandache)

La marginea de vest a a fatadei este statuia Justitiei, reprezentata de zeita Themis in greceste or Justicia in latina, cu principlele sale simboluri: balanta dreptatii si codul de legi (“Lex”).

Allegorical male figure (god Mercury) representing the Commerce (©Valentin Mandache)

Urmatoarea statuie este cea reprezentand comertul, in forma zeului Hermes sau Mercur, in acest caz cu atributiile sale clasice: punga cu bani in mana lui dreapta, cu piciorul pe un balot de marfuri si cu toiagul inaripat, incolacit de doi serpi, pe umar.

Allegorical female figure (godess Demetra) representing the Agriculture (©Valentin Mandache)

Partea de est a zidului, la margine, e ocupata de zeita Demetra in greaca sau Ceres in latina, simbolizand agricultura. Zeita tine intr-o mana o secera (unealta esentiala a taranului roman) si in cealalta un snop de spice de grau (o aluzie la faptul ca Romania la epoca aceea era printre cei mai importanti producatori si exportatori de cereale).

Allegorical male figure (god Vulcan) representing the Industry (©Valentin Mandache)

Statuia urmatoare, spre portal, este cea a zeului Hephaestos or Vulcan, simbolizand industria. Barbatul tine intr-o mana o dalta, iar cealalta se sprijina pe un baros si nicovala. Intreaga figura sta pe ceva ce arata ca o roata dintata, tipica masinariilor epocii revolutiei industirale.

Sculpturile descrise mai sus se remarca prin frumusetea proportiilor si a liniilor sensibil redate. Figurile si corpul acestora ca inaltime, constitutie, sunt in opinia mea clar inspirte din modele de oameni locali, Bucuresteni ai perioadei La Belle Époque. O alta observatie, care o gasesc interesanta, e reprezentarea in egala masura a figurilor barbatesti si feminine, neobisnuit pentru o societatea conservatoare, balcanica, a acelor vremuri inca la inceputurile modernitatii europene pe aceste meleaguri, ceea ce indica intensul proces de inoire la care s-au imbarcat elitele romanesti in transformarea tarii la apogeul epocii victoriene.

Allegorical feminine classical figure decoration on the lower window arch keystones representing the wine product. (©Valentin Mandache)

Fatada mai contine o serie de reprezentari, dintre care as aminti aici mascaronii ce impodobesc arcurile ferestrelor de la primul etaj si intrarea principala. Acestea sunt figuri umane abstracte, barbat si femeie, distribuite intercalat pe deschiderile de zid, inspirate de asemenea din exemplele de zeitati clasice. Simbolizeaza principalele produse agricole, producatoare de venituri, ale tarii la vremea aceea: vita de vie reprezetata de un cap de femeie impodobita cu o coroana de frunze de vie si flori, iar cultura de grau reprezentata de capul unui barbat purtand o coroana de spice.

Allegorical male classical figure decoration on the lower window and main doorway arch keystones representing the wheat crop. (©Valentin Mandache)

Intregul ansamblu de sculpturi si armonioasa lor distributie pe fatada bancii, realizeaza o unica priveliste arhitecturala in capitala Romaniei, ce infrumuteseaza una dintre cele mai de calitate si bine pastrate cladiri istorice ale sale. Acestea merita examinate de cei care vin cu treburi sau de placere in cartieul Lipscani. Sculpturile sunt o reprezentare artistica a activitatilor producatoare de venituri banesti ale tarii in decadele de la sfarsitul sec. 19, in special agricultura si exportul de grane, finante care au facut posibila crearea arhitecturii in stil Mic Paris, care inca da caracterul arhitectural al vechiului Bucuresti si a multor alte orase ale Romaniei acelei epoci.

©Valentin Mandache, Case de Epoca

Publicat initial pe blogul Historic Houses of Romania, 14 Sep. 2009, sub titlul “Allegorical sculptures on the building of Romania’s National Building”

Versiunea in limba romana a fost publicata initial pe platforma de testing a http://pnews.ro/

***********************************************

If you plan acquiring a historic property in Romania or start a renovation project, I would be delighted to advice you in locating the property, specialist research, planning permissions, restoration project management, etc. To discuss your particular plan please see my contact details in the Contact page of this weblog.

Cutii de scrisori in Bucuresti si Chisnau comparate

Imi place sa fac paralele intre fenomenele arhitecturale din diferite locuri si perioade, sa vad daca pot extrage lucruri interesante depre evolutiile istorice si societatile care au produs si gazduiesc acele artefacte. De fapt, pentru mine, metoda comparatista este unul din principalele mijloace de investigare in peisajul arhitectural aparent haotic al Bucurestiului si Romaniei, unde nu este inca o traditie a comentariatului de istorie arhitecturala, iar lucrarile academice in acest domeniu sunt deficitare in documentare si maniera de cercetare.

Capac de cutie de scrisori, casa din anii 1900, zona Gradina Icoanei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Ca sa ilustrez aceasta, am aici doua cutii de scrisori, mai precis deschiderile lor, datand din perioada La Belle Epoque. Cea din imaginea de mai sus este din Bucuresti, adornand o poarta din anii 1900, inscriptionata cu textul “Scrisori si Jurnale”. Fotografiile de mai jos infatiseaza o deschidere de cutie de scrisori din Chisinau, destul de obscurata sub multe strate de vopsea, cu inscriptia in limba rusa “Dlya Pisemi i Gazeti”, care se traduce “Pentru Scrisori si Jurnale”.

Cele doua orase sunt din aceiasi zona de civilizatie sud est europeana, dar cu experiente istorice marcant diferite in ultimile doua sute de ani, cu trenduri deosebite in preferintele lor arhitecturale si artistice, dupa cum marturisesc aceste cutii de scrisori. Cea romaneasca, adornand o poarta din fier forjat arata popularitatea acestor elemente arhitecturale in Bucurestiul si Romania acelor vremuri, existenta de gradini in fata caselor si a faptului ca oamenii gaseau placuta interactia cu comunitatea lor (celebrul “stat de vorba” romanesc). In Chisnau pe de alta parte, cutia de scrisori a unei usi la strada indica case cu zid direct la strada, cu gradini interioare pentru intimitatea de familie, departe de ochii scrutatori ai vecinilor si trecatorilor. Deschiderea de cutie romaneasca e decorata cu ornamente ce aduc a Beaux Arts, ce pe aceste meleaguri vin prin filiera Frantei, indicand influenta acestei tari aici, pe cand in Chisinau fanta cutiei de scrisori este inconjurata de elemente neo-renascentiste, ca acel mascaron, subliniind traditiile mai adanci ale Renasterii si popularitatea acestui stil in Imperiul Rus. Limbile de inscriptionare folosite arata de asemenea existenta unei societati mai cosmopolite in Chisinau. Numai faptul ca aceasta inscriptie in limba rusa, supravietuieste intr-un oras acum in majoritate vorbitor de limba romana, indica o atitudine mai toleranta privind diversitatea etnica, decat ce se intampla acum in plictisitorul de mono-etnic Bucuresti.

Sirul de interesante comparatii de elemente arhitecturale si istorice expuse de aceste doua simple cutii de scrisori poate continua, fixand in mai bune coordonate evolutia acestor orase, fiind o dovada a cat de folositoare este metoda comparatista in regiuni mai putin documentate si discutate arhitectural ca Romania si Republica Moldova.

Deschidere de cutie de scrisori, casa din anii 1890, Chisinau (©Valentin Mandache)

Deschidere de cutie de scrisori, casa din anii 1890, Chisinau (©Valentin Mandache)

Baza de piatra a unui gard de fier turnat in stil Mic Paris

Baza din piatra de Istrita de gard de fier turnat datand din anii 1880. Casa General Manu, Calea Victoriei, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Bazele gardurilor de epoca in Bucuresti sunt facute de obicei din beton sau caramizi. Cele din piatra sunt o alegere mai scumpa intr-un oras situat in mijlocul Preeriei Valahe, departe de cariere. Acestea erau o optiune pentru proprietari cu stare inainte de era betonului, care in capitala Romaniei a inceput pe la mijlocul anilor 1900. De aceea astazi bazele din piatra ale gardurilor sunt o raritate si cele mai multe ramase dateaza de la mijlocul pana spre sfarsitul sec. 19. Imaginea de mai sus arata un asemenea supravietuitor din anii 1880 (structura poate fi cu o decada mai veche), ce este adornata cu un frumos gard de fier turnat in ceea ce eu denumesc stil Mic Paris. Gardurile de fier turnat sunt in general mai vechi decat cele de fier forjat, care in Bucuresti incep sa fie utilizate la scara mare pe la mijlocul anilor 1890. Piatra este un cald calcar lumachelic originand din carierele taranesti ale Dealului Istrita, judetul Buzau, la 100 km nord est de Bucuresti, pentru secole principalul furnizor de piatra de constructie al orasului.

Cotineata arhitecturala de gaini din perioada Fin de Siècle

Cotineata arhitecturala de gaini datand din anii 1890, Targoviste (©Valentin Mandache)

Curtile caselor de epoca deseori contin tezaure si curiozitati ascunse de istorie arhitecturala, de la fragmente de decoratie si structuri mult mai vechi decat fatadele de la strada, la pavilioane de gradini sau foste constructii de ferma. Am avut rara ocazie de intalni in Targoviste o frumoasa structura de cotineata, datand din perioada Fin de Siècle, care modeleaza o locuinta umana la o scara mai mica, de un stil popular in acele timpuri in Romania. Aceasta urmeaza design-ul a ceea ce numesc cabana alpina, care este parte a modei de arhitectura balneara raspandita in Europa centrala si de est a anilor 1880 – 1890.

Cotineata arhitecturala de gaini datand din anii 1890, Targoviste (©Valentin Mandache)

Fosta curte a marii case ce continea aceasta cotineata de gaini este acum expusa la strada, urmand probabil demolarii cladirii ce inainte ii obscura vederea si vanzarii bucatii de pamant pe care statea acea casa. Cotineata era de uz mixt pentru diferite pasari de curte, in principal gaini la cele doua nivele inferioare, probabil si pentru rate sau gaste la nivelul de la sol, iar mansarda destinata porumbeilor.

Cotineata arhitecturala de gaini datand din anii 1890, Targoviste (©Valentin Mandache)

Imi plac elaboratele traforaje ce marginesc cornisa acoperisului, asa de tipice epocii Victoriene tarzii. Doua gauri pentru porumbei flancheaza of usa mai mare centrala pentru accesului ingrijitorului, prin care este taiata o a treia gaura pentru porumbei.

Aceasta este o excelenta piesa de arhitectura domestica istorica, ce este inca destul de bine pastrata, si relativ usor de restaurat. Cotineata prezentata aici, de o discernabila arhitectura, indica sofisticarea romanilor de acum mai bine de un secol, care erau in mod cert mult mai elevati si fini in gusturi arhitecturale decat precar educatii lor urmasi post-comunisti.

Veche placa indicand elevatia deasupra marii in gara din Targoviste

Veche placa topografica indicand altitudinea deasupra nivelului marii in gara din Targoviste (©Valentin Mandache)

Targoviste este unul din orasele istorice mai bine pastrate din sudul Romaniei, care pare sa fi evitat intru-catva excesele distrugerii patrimoniului arhitectural cauzate de bula imobiliara salbatica a Romaniei anilor 2000. Prima statie de tren a urbei dateaza din anul 1883, retinand inca fragmente din tesatura istorica originala. Printre acestea este o pitoreasca placa metalica fixata de zid indicand elevatia deasupra nivelului marii a acelei locatii. Imi place stilul de lettering si modul de scriere tipic romanei de sfarsit de sec. 19. Constructia retelei de cai ferate a fost unul din principalele mijloace prin care s-a putut efectua cartarea moderna a teritoriului statului roman de catre serviciul topografic al armatei, pornind de la un punct de triangulatie de baza (asa-zisul “kilometru zero”) din vecinatatea bisericii Sfantul Gheorghe Nou din centrul Bucurestiului.

Poster de epoca al marii Expozitii Jubiliare Regale de la 1906

Marea Expozitie Jubiliara Regala de la 1906 a reprezentat un moment de referinta al culturii si economiei tanarului Regat al Romaniei. A marcat de asemenea debutul fazei mature a stilului national in arhitectura, prin elaboratul si inalt calitativul design neoromanesc al multora din pavilioanele construite pentru eveniment. Principalul edifciu a fost Palatul Artelor, prezentat in imaginile de mai jos, in cadrul caruia era adunate obiecte ce simbolizau cele mai remarcabile realizari al poporului roman de-a lungul istoriei sale. Acesta a fost de asemenea mesajul central al evenimentului, publicizat ca o dubla celebrare, pe de o parte, a jubileului a patru zeci de ani de domnie glorioasa a Regelui Carol I, care au vazut castigarea independentei tarii pe campul de batalie, procesul de europenizare si fenomenala crestere economica ce i-au urmat, si de asemenea, pe de alta parte, marcarea a 1800 de ani de cand in 106 e.n. Imperiul Roman sub Imparatul Traian a cucerit Dacia, initiind astfel procesul de formare al poporului si limbii romane. Expozitia de la 1906 era astfel permeata de un intens si pitoresc sentiment patriotic tipic perioadei La Belle Époque, avand puternice reverberatii in cadrul lumii vorbitoare de limba romana, ce la acel moment includea largi teritorii sub suveranitatea altor state, cum era Transilvania in Imperiul Austro-Ungar sau Basarabia, atunci o provincie a Rusiei.

Palatul Artelor este aratat in toata gloria sa in acest poster color publicat de magazinul lunar “Vulturul” (o referinta la stema tarii). Este numarul de duminica 2 iulie 1906 (in calendarul Julian in folosinta la acea data in tara). Acesta prezinta ceremonia deschiderii oficiale a expozitiei in prezenta intregii familii regale, care avusese loc pe 6 iunie (si-a inchis portile pe 23 noembrie 1906; datele sunt in stil vechi).

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Grandiosul edificiu era intr-un fel raspunsul romanesc la traditia cladirilor iconice de expozitie, inaugurata cu Crystal Palace in Londra cu mai bine de o jumatate de secol in urma, epitomizand ambitioasele aspiratii ale tinerei natiuni balcanice. Cuprindea un mare acoperis vitrat peste o structura impodobita cu elemente in stil neoromanesc, incluzand si referinte la arhitectura clasica, considerata atunci ca cea mai pura forma de design. Proiectantii au fost arhitectii Victor Stefanescu si Stefan Burcus, iar constructorul inginerul pe jumatate britanic Robert Effingham Grant.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Figurile centrale ale acestui poster sunt cuplul regal, Regele Carol I, un excelent administrator, crescut si educat in mediul complexului militar-industrial al Germaniei de la mijlocul sec. 19, si sotia sa, Regina Elisabeta, un scriitor de notorietate internationala, cunoscuta sub nom de plume Carmen Sylva. Ei sunt prezentati ca primit omagiul populatiei si de asemenea in doua proeminente medalioane ce flancheaza palatul.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Monarhul a supervizat strans lucrarile expozitiei, un rol intru-catva similar cu cel al Printului Albert pentru evenimentul din Londra la 1851, pe cand managerul general a fost Constantin Istrati, un om de stiinta cu reputatie.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Familia regala este prezenta la deschidere, Regel Carol I (al doilea de la dreapta), Regina Elisabeta, imediat la stanga sa, pe cand la dreapta sa sunt Printul Mostenitor Ferdinand si Printesa Mostenitoare Maria. Copii cuplului princiar sunt in fata, de la stanga la dreapta: Printesa Elisabeta, Printesa Maria, Printul Carol si in partea dreapta micul Print Nicolae. O taranca le ofera flori.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Posterul prezinta de asemenea in relativ detaliu si publicul participant la ceremonie, bucuresteni si vizitatori, intr-o atitudine relaxata, mandrii de realizarile tarii lor inglobate si simbolizate de aceasta expozitie.

Poster al Expozitiei Jubiliare Regale de la 1906 din Parcul Carol, Bucuresti, publicat in revista “Vulturul” (colectia arh. Madalin Ghigeanu)

Imi place prezenta persoanelor imbracate in costume taranesti, cum este grupul din stanga imaginii de mai sus, care erau probabil tarani adevarati si de asemenea membrii claselor mai inalte, incluzand aristocrati, reprezentand o moda de imbracaminte patriotica introdusa si promovata de Regina Elisabeta si Printesa Mostenitoare Maria, care incidental erau de origine straina, germana in cazul reginei si englezeasca in cel al printesei, la balurile regale si alte receptii si ceremonii.

In 1923 Muzeul Militar al Romaniei a fost stabilit in cadrul Palatului Artelor, functionand pana spre sfarsitul anilor 1930, cand cladirea a luat foc, fiind demolata in 1943, cu intentia de a se construi o noua cladire de muzeu cu arhitectura moderna. Acele planuri, din cauza razboiului si a instuarari stalinismului in 1947, nu s-au mai infaptuit. Cu toate acestea, spre sfarsitul anilor 1950 s-a ridicat in locul palatului, Mausoleul Eroilor Comunisti, care acum e probabil cea mai frumoasa structura arhitecturala a erei comuniste in Romania.

Mascaron bucurestean din anii 1870

Mascaron bucurestean de terracotta datand din anii 1870, cladirea Muzeului Gherghe Tattarescu, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Acesta este un mascaron de sort de fereastra, dintre cele aproximativ o duzina, ce impodobesc fatada la strada a muzeului pictorului  Gheroghe Tattarescu in centrul Bucurestiului, nu departe de Lipscani. Tattarescu este unul dintre cei mai buni pictrori ai primei generatii  ”europene” de artisti romani din anii 1850, cand regiunea era in procesul evadarii din orbita Imperiului Otoman si a modelelor sale culturale. Pictorul a renovat casa la sfarsitul anilor 1850, rezultand intr-un interesant edifciu de stil de tranzitie intre cel otoman balcanic si Mic Paris timpuriu. Presupunerea mea este ca acest set de mascaroni sunt o aditie mai tarzie, datand din anii 1870, sau chiar mai tarziu in anii 1880, intalnind in munca mea de teren prin oras exemple similare decorand case construite in acele perioade. Ormamentul de fata este din ceramica (probabil terracotta) si nu stucatura cum in mod obisnuit ne-am astepta. E de asemenea bine pastrat, datorita poluarii industriale de mai mica anvergura in Bucuresti in ultimul secol si jumatate, comparat cu alte capitale europene. Un alt detaliu care poate ajuta datarea este stilul coafurii si al colierului de perle al personajului feminin, care pentru mine sugereaza coordonatele stilului al Doilea Imperiu (intre 1865 – 1880). Intru-totul mascaronul este un iteresant si frumos detaliu arhitectural din multitudinea de asemenea artefacte ce impodobesc fatadele caselor de epoca bucurestene.

Privind prin sticla colorata a epocii victoriene

Sticla colorata din epoca victoriana (datand din anii 1880s), biserica Negustori, zona Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Unele din cele mai serene momente pe care le-am avut au fost atunci cand am privit prin clara si proapsata sticla coloroata produsa in epoca victoriana. In Bucuresti, cele mai multe asemenea exemple de adevarata arta industriala, sunt putine la numar, de mici dimensiuni in general, ce se gasesc ca decoratii de intrari vitrate de case sau conservatoare. Un numar de biserici locale contin de asemenea compozitii bazice de sticla colorata victoriana. Unul din acele exemple este prezentat in fotografiile de fata, gasit in decoratia intrarii vitrate a bisericii Negustori, un incantator edificiu intr-o mixtura de stiluri si picturi murale brancovenesti de sec. 18 si istoriciste europene de sec. 19. Nuanta verde, de muschi umed, este printre cele mai rare care se gasesc in Bucuresti, unde mai frecvente sunt geamurile in nuanta rubinie, urmata de cele mov, albastru inchis si galben citron. A doua fotografie, de mai jos, arata o imagine luata prin sticla colorata, ce avea astfel rol de filtru fotografic. In opinia mea aceasta transmite din viziunea de frumoasa placiditate si pace a acelor timpuri aproape un secol si jumatate in urma, aici la portile Orientului, un fel de Alice in Tara Minunilor, tipica vremurilor cand sticla colorata a fost produsa.

Sticla colorata din epoca victoriana (datand din anii 1880s), biserica Negustori, zona Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Pediment in stil Micul Paris din Buzau

Pediment in stil Mic Paris, Buzau (©Valentin Mandache)

Exemplul de pediment de casa din imagine este din Buzau, tipic perioadei cand stilul Mic Paris (ceea ce eu denumesc stilurile istoriciste de sec. 19 frantuzesti si din alte tari vest europene interpretate in maniera provinciala in Romania) era in voga in intreg Vechiul Regat. Finisajul este destul de crud, dar sarmant, anamblul incercand sa emuleze intrarea unui templu clasic al ordinului corintic. Imi place monograma proprietarului incadata de cifrele anului de constructie a casei, de la inceputurile perioadei La Belle Époque.

Daca doriti sa aflati mai multe despre stilul Mic Paris si cum a influentat caracterul arhitectural al Bucurestiului, organizez un tur arhitectural special pe aceasta tema sambata ce vine, detalii aici: http://casedeepoca.wordpress.com/2012/03/21/bucurestiul-ca-micul-paris-al-balcanilor-tur-arhitectural-tematic-sambata-24-martie/