Valentin Mandache, istoric de arhitectura
Consideratii despre patrimoniul construit din sud estul Europei
Tocmai am facut o scurta vizita la frumoasa Manastire Antim in centrul Bucurestiului. Biserica ansamblului manastiresc este o superba cladire adunand impreuna motive si stiluri din lumea otomana a sec. 17 si 18, ce parca ma indeamna sa investigez, analizez si meditez cat mai mult cu putinta despre aceasta remarcabila creatie.
Cu un an in urma am publicat pe acest blog un fotomontaj continand gratioase coloane in stil neoromanesc care infrumuteseaza cladiri private si publice din diverse colturi ale Bucurestiului. Noul colaj prezentat mai sus detaliaza din nou o mica mostra din marea diversitate de asemenea artefacte care le-am gasit numai in timpul unui simplu outing de fotografie arhitecturala care l-am facut duminica trecuta in zona Dorobanti a orasului. Deseori coloanele neoromanesti sunt scurte si destul de groase, reflectand originea lor in arhitectura religioasa bizantina si otomana, cu urme detectabile de influente baroce, care se gasesc in cadrul exemplelor de edificii eclesiastice din Valahia (o combinatie de caracteristici numite in literatura de specialitate ca stil brancovenesc sau renastere romaneasca). Aceasta este si tipologia reflectata de coloanele din fotografiile de mai sus, cu singura exceptie a celei din dreapta sus, care este o interesanta compozitie inclinand spre ceea ce eu denumensc stilul venetian interbelic, o divagatie a ordinului neoromanesc din perioada de tumult creativ a anilor 1930, care prezinta o exuberanta de motive ale vitei de vie de la frunze la ciorchini de struguri, toate aranjate in trei delicate registre pe axul coloanei si capitel.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Artistul sau mesterul care a sculptat coloanele din fotografia de mai sus trebuie sa fi fost o persoana de inalt talent. Design-ul este o inmanunchiere care parca curge fara nici un fel sincope de stiluri la moda in Bucurestiul anilor 1930, cum sunt ceea ce eu denumesc Venetian interbelic, delienatii balcanic-otomane si chiar ecouri de neorenastere spaniola.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Cladirea de mai sus este una din nenumaratele pravalii de colt (putea functiona la perioade succesive si ca bacanie, berarie sau restaurant, sau toate acestea impreuna), prevazuta cu camere de locuit la etaj, care au aparut din abundenta in orasele Romaniei din perioada Vechiului Regat. Arhitectura este ceea ce eu denumesc Micul Paris, o mixtura de stiluri arhitecturale frantuzesti de sec. 19 interpretate provincial, grevate pe structuri de constructie tipic otomane. Acest tip de magazin de colt, unde familia proprietarului si cateodata chiar si angajatii locuiau pe premise, a fost foarte comun in tot intinsul Peninsulei Balcanice, pana in Anatolia in Turcia si este o reflectie a modelor arhitecturale si vietii sociale din regiune in timpul epocii Victoriene tarzii. In zilele noastre, magazinul de colt balcanic este o specie pe cale de disparitie, fiind una din tintele principale ale ‘dezvoltatorilor’ imobiliari pentru a le demola sau renova radical in vederea ridicarii unor edificii noi mai profitabile. Aceste cladiri constitutue in opina mea, un foarte pitoresc element al civilizatiei urbane locale carora li se pot gasi cu usurinta noi destinatii in conditiile economice actuale, in special in industria turistica, unde pot gazdui restaurante, cafenele sau magazine comercializand produse de design local, contribuind la afirmarea identitatii arhitecturale a acestei regiuni a Europei, care a fost timp de secole parte a Imperiului Otoman.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Fereastra si cladirea careia ii apartine dateaza din ultima decada a sec. 19, o perioada cand stilul arhitectural neoromanesc era inca la inceputuri. Am documentat in articole precedente pe blog un numar de asemenea splendide case, care infatiseaza caracteristici decorative si structurale din acea fascinanta perioada formativa a stilului, click-ati aici sau aici pentru a accesa cateva asemenea exemple. Aceasta fereastra contine interesante elemente tranzitionale intre stilul Mic Paris (arhitectura istoricista frantuzeasca interpretata provincial in Romania sfarsitului de sec. 19), cum ar fi cele doua coloane clasiciste si braul superior in forma de ghirlanda de flori, si elemente de biserica Valaha si otomane, cele mai evidente fiind forma arcului in acolada incoronand fereastra si motivul repetitiv de frunza care decoreaza pedimentul ansamblului.
**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Cea mai mare parte a ceea ce este acum România a fost timp de secole parte a Imperiului Otoman. Principatele Valahia şi Moldova, şi de asemenea, mai târziu, Transilvania, erau singurele protectorate creştine ale acestui imperiu, guvernate de principi creştini, unde nu erau permise, conform tratatelor cu Poarta încheiate începând cu sec. 15, construcţia de moschei sau aşezări permanente musulmane. Valahia şi Moldova au fost guvernate timp de mai bine de o sută de ani, de la începutul sec. 18, de către principi care făceau parte din marile familii greceşti ale Istanbulului, supuşi loiali ai sultanului, care locuiau în cartierul Fanar al marelui oraş, şi de aici denumirea generică de regim fanariot a lungului lor şir de domnii. Ei au deschis această regiune periferică, dominată mai înainte de regatele Ungariei şi Poloniei, culturii şi economiei împărăţiei padişahului. Bucureştiul a devenit astfel un oraş unde puteau fi întâlniţi negustori din locuri ca Damasc, sau mai departe, ca Tripoli sau Cairo. De asemenea, reprezentanţi ai diverselor secte şi denominaţii creştine din cadrul Imperiului Otoman au găsit în acest oraş un refugiu primitor. Unul dintre aceştia a fost Patriarhul Silvestru al Antiohiei, o biserică de limbă în general arabă, care a locuit la Bucureşti în timpul celui de-al cincilea deceniu al sec. 18, într-o perioadă de lupte interne acerbe în cadrul acestei biserici, care au dus la despărţirea ei într-o ramură ortodoxă şi una Greco-Catolică, unită cu Roma. Prinţul Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Româneşti şi membru al proeminentei familii greceşti otomane a Mavrocordaţilor din Istanbul, care a avut un rol crucial în dezvoltarea Iluminismului grec, a dăruit, în 1747, Patriarhului Antiohiei şi suitei lui de călugări vorbitori de arabă, biserica „Sf. Spiridon al Trimutindei” din Bucureşti, cunoscută astăzi ca „Sf. Spiridon Vechi”, precum şi alte proprietăţi producătoare de venituri din oraş. Fotomontajul de mai sus şi show-ul de diapozitive de după text prezintă impresionantul ansamblu al uşii bisericii, decorată cu o inscripţie votivă în limbile română (în litere chirilice folosite la vremea aceea), greacă şi arabă, conţinând declaraţia solemnă a Prinţului Constantin Mavrocordat, prin care dăruieşte biserica Patriarhului Silvestru al Antiohiei şi congregaţiei lui. Textul în limba arabă este o raritate pentru Bucureşti şi România în general, unde musulmanii, cunoscători de arabă prin natura religiei, nu aveau cum să-şi construiască lăcaşe de cult, conform tratatelor de autonomie cu Poarta. Contrastul face ca un grup de creştini vorbitori de arabă să fie responsabili de apariţia unei asemenea inscripţii rare pentru Bucureşti. Aceasta conţine şi un medalion cu simbolurile Valahiei şi Moldovei, denotând faptul că principele Constantin Mavrocordat a domnit în ambele ţări. Îmi place foarte mult la acest design de uşă frumoasa îmbinare de forme islamic-otomane cu cele bizantine, stil care a devenit emblematic bisericilor valahe de sec. 18 si sec. 19, şi unde mai târziu arhitectul Ion Mincu, iniţiatorul stilului neoromânesc, a găsit o bogată sursă de inspiraţie. Această inscripţie este martora unei epoci când regiunea era parte a unui mare imperiu, întins de la Budapesta la Mecca, şi a felului în care mode şi stiluri din zone îndepărtate una de alta se întâlnesc şi fuzionează, având ca rezultat simbioze care pot dura secole, în noi şi viguroase expresii artistice. ©Valentin Mandache
**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Ansamblul de balcon in stil neoromanesc, prezentat in imaginea de mai sus, impodobeste o casa nou restaurata, care in opinia mea este una din cele mai profesioniste astfel de lucrari efectuate in ultimile doua decade in Bucuresti, pentru orice tip de cladire istorica. Detaliile decorative sunt absolut superbe si restaurate cu multa grija, inclusiv lemnaria usii de balcon (remarcati lipsa dizgratioaselor termopane standard, care ar diminua valoarea cladirii, contrar parerii ‘consultantilor’ si proprietarilor neciopliti romani). Motivele acestea ornamentale reprezinta practic un manual al stilului arhitectural neoromanesc, unde se pot clar vedea principalele surse de inspiratie ale acestui ordin, din cel al bisericilor medievale tarzii din Valahia si de asemenea motive balcanic-otomane. In viziunea mea, principala sursa de inspiratie pentru designer-ul acestei case si balcon, a fost probabil arhitectura catedralei de la Curtea de Arges. Aceasta este una dintre cele mai frumoase bazilici ale intregii biserici rasaritene, o adunare flamboaianta de motive care se gaseau in intinsul vastului Imperiu Otoman intre sec. 14 si sec. 17, un stat din care tinuturile romanesti au facut parte pentru mai bine de patru secole. Modelele decorative prezente acolo pot fi regasite in arhitectura veche a Georgiei, Armeniei, Anatoliei si chiar a Persiei (vezi in acest sens proeminentul ornament coronal al usii balconului, care arata ca luat din panoplia decorativa a moscheilor persane, sau arcul dublu al deschiderii usii, din nou un motiv oriental, etc.)
**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Ansamblul de usa din fotografia de mai sus este foarte interesant in sensul ca pune in evidenta motive decorative tipice modelor arhitecturale ale anilor 1910 din Bucuresti, chiar inainte de Primul Razboi Mondial. Principalele caracteristici neoromanesti sunt stucatura cu arcul frant de tip balcanic otoman, care este pe post de pediment al intrarii, si grilajul de fier al feresrelor usii, de asemenea inspirat din motive balcanic otomane. Usa insasi contine decoratii in stilul Mic Paris, cum ar fi ciopliturile in lemn de pe panourile de la nivelul inferior sau detailiile de pe stinghia centrala. Sincretismul arhitectural intre stilurile neoromanesc si Mic Paris, a fost in multe aspecte o caracteristica a acelei decade, precedand triumful neoromanescului si obliterarea dupa razboi a stilului Mic Paris.
**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Am publicat deja in aprilie trecut o imagine cu veranda casei care contine aceasta minunata friza, unde euxberanta decoratie florala poate fi vazuta in contextul ei neoromanesc; click aici pentru access la imagine. Aceasta stucatura imi aduce aminte de ornamentele florale mult iesite din volumul normal, sculptate pe fatada vechilor palate otomane din Anatolia, un motiv care si-a gasit calea, prin intermediul arhitecturii balcanic-otomane, in registrul decorativ al ordinului neoromanesc.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Mizil este un mic oras in sudul Romaniei care isi datoreaza existenta si evolutia initiala retelei de diligente de posta si hanuri otomane care functionau in principatele danubiene inca de la jumatatea sec. 18. Numele orasului vine de la cuvantul turcesc de statie de postalion- „menzil”. Localizarea asezarii era foarte propice pentru infiintarea statiei de schimbat caii de diligenta si a hanului aferent (in turceste: menzilhan) fiind pe vechiul drum care lega capitala Moldovei si Valahiei si amplasat la distanta egala, de circa 35 km, intre resedintele de judet Ploiesti si Buzau. Aceasta distanta era considerata la vremea acea ca optima pentru caii de diligenta sa mearga continuu la trap inainte de a fi schimbati cu altii odihniti. Orasul a fost astfel martorul, pana la aparitia in zona a liniei ferate, a traficului de postalioane trase de echipaje impresionante de cai, dupa cum se vede in gravura din partea inferioara a montajului de mai sus, aratand o scena din zona de ses a Buzaului, unde se afla si Mizilul. Gravura este din colectia mea, facuta dupa un desen de Denis Auguste Marie Raffet, un distins ilustrator francez faimos pentru litografii din timpul razboaielor napoleoniene. Raffet a facut acest desen in anii 1830 pe cand calatorea in regiune insotind aristocratul rus Anatole de Demidoff. Caii, vizitii si caleasca zguduita de drum, gonind prin stepa valaha, transmit in mod excelent aerul de frontiera salbatica al acestei regiuni de la periferia Imperiului Otoman. Imaginea e cu atat mai contrastanta cand se compara cu atmosfera de pace aproape placida a cladirii postei si telegrafului din Mizil prezentata in partea superioara a colajului de mai sus, fotografiata la mai putin de un secol dupa ce a fost produsa gravura. Aceasta juxtapozitie comunica extraordinarul proces de modernizare care a avut loc in Romania in acea perioada. Posta este construita intr-un stil neoromanesc bazic si cred ca inca mai este in folosinta in zilele noastre (era acolo cand pentru doi ani am fost elev de liceu in Mizil la sfarsitul anilor 1970) Elementele pitoresti care amintesc de vechea statie de postalion sunt felinarul din curte, impreuna cu fantana si teica de adapat caii cioplita dintr-un bloc de piatra (calcar din dealul Istrita, nu departe de oras).
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 