Casa taraneasca de chirpici (adobe) din Carpatii Orientali

Casa din chirpic (adobe), valea Uzului, Carpatii Orientali (©Valentin Mandache)

Chirpici-ul sau adobe, cum este cunoscut in lumea mediteraneana si sud americana (originea se pare ca este din limba egipteana antica), constitute un excelent material de constructie utilizat pe scara larga pana foarte recent in satele Romaniei. Este facut din sol cu un continut ridicat de argila nisipoasa, amestecat cu apa, iar ca ingredient de „cimentare” folosindu-se paie si balegar de cai sau vaci. Pasta rezultata se toarna in forme de caramida, care apoi sunt lasate sa se usuce la soare pentru un numar de zile (2-3 saptamani). O varietate mai fina de adobe se foloseste ca plaster, acoperind zidurile de caramida, care dupa uscare se varuiesc in alb sau cu diversi pigmenti si motive. Cladirile facute din acest material furnizeaza un grad ridicat de comfort si protectie impotriva exceselor climei de pe aceste meleaguri caracterizata de veri toride si ierni deosebit de reci. Adobe-ul este in multe privinte similar cu zidul de umplutura sau caramizile de pamant simplu, dar in opinia mea are mult mai bune calitati in termeni de robustete, durabilitate si eficienta energetica. Eu insami am copilarit intr-un sat unde majoritatea locuintelor erau din caramizi adobe/ chirpici, chiar parte din casa parintilor este din acest material. Imi amintesc cu emotie chiar, cum amestecam cu picioarele desculte noroiul si materialele de caramizi, impreuna cu alti sateni, mergand in cercuri pentru a obtine un amestec cat mai omogen, ceea ce constituia de asemenea un fel de ritual ancestral atat de caracteristic satelor romanesti.

Fotografia de mai sus, care am facut-o recent in timpul calatoriei mele pe Valea Uzului (Darmanesti, jud. Bacau), in Carpatii Orientali, prezinta o asemenea adorabila casa adobe. Este o foarte simpla, dar excelent de functionala structura, cu tot ce trebuie unei familii de tarani: o bucatarie, plasata in sectorul din stanga al casei, si un dormitor, spatii divizate de un coridor unde este plasata usa de la intrare. Acest tip de casa este des intalnit in regiunile romanesti, fiind construita pe astfel de tipar probabil inca din sec. 18 cand uneltele si tehnologia necesara au devenit disponibile comunitatilor taranesti de pe aceste meleaguri. Zidurile din chirpici sunt incojurate de o frumoasa veranda, facuta din grinzi simple, numai stalpii de lemn avand cateva motive decorative reduse la esenta. Partea de acoperis din spate se extinde cu mult peste zid, formand o zona acoperita, ca un sopron, unde familia pastra uscat lemul de foc, si alte acareturi ample (o caruta, butoaie, etc.)

Imi plac foarte mult proportiile echilibrate ale acestei case; este ceva in ea ce imi aminteste de Sectiunea de Aur, similar, daca imi este permis sa compar, cu proportiile caldirilor antichitatii clasice.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Arhitectura taraneasca de pe Valea Uzului

Arhitectura taraneasca de pe Valea Uzului (©Valentin Mandache)

Fotomontajul de mai sus prezinta case taranesti si porti monumentale din lemn de stejar de pe Valea Uzului din Carpatii Orientali (Darmanesti, jud. Bacau). Numele „Uz” vine de la cel al vechilor populatii Turcice si Ugrice care s-au asezat in zona cu mai mult de un mileniu in urma, parte din ele fiind asimilate de populatia existenta romaneasca, dar care inca mai supravietuiesc, fiind reprezentate de micul grup etnic al ceangailor (Csango), locuind in sate din judetul Bacau si imprejurimile acestuia, si care sunt inruditi etnic cu ungurii. Satul unde am facut fotografiile este acum un cartier al Darmanestiului, un centru de rafinare al petrolului, fiind enorm de pitoresc, cu arhitectura conservata uimitor de bine, parca neatinsa de devastatorul boom imobiliar din anii 2000, care a distrus atat de multe din casele de epoca ale acestei tari. Imaginile colajului, de asemenea prezentate in slide show-ul de mai jos, indica o bogatie de motive etnografice tipice zonei: o fascinanta mixtura de simboluri atat romanesti, cat si csango. Acest tip de proprietate de epoca este destul de ieftina acum si ar putea constitui un  excelent si plin de satisfactii proiect de renovare/ restaurare pentru persoana care s-ar incumeta la o asemenea intreprindere. Cumparatorii de case taranesti sunt, in experienta mea, de obicei oameni cu educatie rafinata, din pacate o raritate in Romania actuala.

Această prezentare necesită JavaScript.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Stalpi neoromanesti de veranda reflectand identitatea etnografica locala

Stalpi etnografici de veranda, casa in stil neoromanesc datand de la mijlocul anilor 1930, Campina. (©Valentin Mandache)

Acesta este un bine pastrat exemplu de stalpi de veranda impodobind o casa in stil neoromanesc de la mijlocul anilor 1930 din centrul orasului Campina, inspirati din motivele etnografice tipice judetului Prahova. Principala particularitate a acestei provincii etnografice, in special in zonele de dealuri joase si campie, este reprezentata de caracterul ei mixt carpatic si balcanic-otoman (asemanatoare cu cea bulgareasca). Motivele si artefactele etnografice carpatice au in mod tipic o geometrie angulara, foarte abstractizata, un fel de „cubism taranesc„, reflectand traditiile artistice ale unei populatii care isi gaseste originea inca de la primele asezari aici ale triburilor Indo-Europene mai mult de cinci milenii in urma; motive vazute in acest exemplu in caracterul capitelurilor care decoreaza acesti stalpi. Etnografia balcanic-otomana este caracterizata de o geometrie mai cursiva, rotunjita si bogat florala, reflectand influenta populatiilor care au venit de-a lungul istoriei in valuri succesive in aceasta regiune a Europei de la Slavi la populatii turcice din Asia Centrala; motive vazute in exemplul de fata in decoratia bazei stalpilor. Fotografia prezinta astfel creatia unui talentat arhitect interbelic, care a reusit sa surprinda in mod excelent, in alegerea sa de motive etnografice a acestor stalpi, identitatea locuitorilor zonei in care a fost construita casa; este practic o declaratie de identitate regionala prahoveana.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 25-mar-10: La horă în sat acum 110 ani

O horă de duminică într-un sat din sudul României, cu participarea tuturor claselor sociale locale; cândva în anii 1890. (Carte poștală veche, colecția Valentin Mandache)

Cartea poștală veche de mai sus înfățișeazăun sat tipic de câmpie din zona de sud a României, la cumpăna dintre secolele 19 și 20. Scena este cea a horei de duminică, unde fete și băieți apropiindu-se de vârsta căsătoriei, se întâlneau pentru a dansa împreună în hainele cele mai bune, de duminică (costumele naționale brodate cu exuberante motive etnografice). Obiceiul este încă prezent în multe sate, în special în comunitățile mai izolate din zona de munte. Hora de duminică era un eveniment foarte important al satului, în multe privințe mai important decât slujba la biserică, la care deseori participa și boierul satului, arendașul și familiile acestora. Fotografia de mai sus arată în partea dreaptă o caleșscă acoperită, care cel mai probabil aparținea boierului, cel mai avut membru al comunității, care venea de la conacul lui de pe moșie. Lângă această caleașcă, în dreapta sa, este încă una, dar mai modestă, care probabil aparținea arendașului, iar la dreapta acesteia se vede o șaretă/căruță foarte modestă, care aparținea probabil unuia dintre funcționarii de stat locali, cum era învățătorul sau jandarmul sau unor țărani veniti din sate vecine. În mijlocul horei cânta orchestra, de obicei o formație compusă din membri ai comunității țigănești locale, descendenți ai foștilor sclavi de moșie, un grup etnic eliberat în principate numai la mijlocul sec. 19, după o jumătate de mileniu de sclavie. Aceștia cântă la instrumentele muzicale obișnuite din aceasta zonă, precum un țambal portabil, vioara și cobza etc. Se mai poate vedea în partea dreaptă a fotografiei un grup de două femei în haine de oraș de sec. 19, care păstrează o anumită distanță formală față de țărani; acestea sunt , presupun, „cucoane” din familia boierului. Totuși în horă se pot vedea persoane în haine de oraș care se amestecă fără probleme cu țăranii. Bătătura satului este înconjurată de diferite tipuri de case țărănești – în prim-plan sunt două case modeste de țărani foarte săraci, cu acoperiș de coceni și stuf, iar la dreapta lor este curtea unui țăran mai înstărit care are o casă mai bună, acoperită cu șindrilă. Imaginea este, în ansamblu, o radiografie evocativă a unei zile fericite din viața unui sat românesc la apogeul epocii victoriene, și un bun document in zilele noastre pentru a înțelege psihologia și modul de viață al comunităților rurale, pentru oricine dorește să viziteze aprofundat aceste locuri sau să cumpere o casă tradițională la țară.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Poarta taraneasca din zona etnografica Bran

Poarta taraneasca din zona etnografica Bran (carte postala din anii 1930, colectia Valentin Mandache).

Satele ancestreale romanesti inca mai pastreaza multe exemple de case traditionale imbodobite de superbe decoratii etnografice. Unele asemenea case sunt de vanzare la preturi destul de rezonabile, dar din pacate de multe ori intentia cumparatorilor este sa demoleze vechea structura si sa inalte in locul ei o constructie moderna mai profitabila si in viziunea lor mult mai prestigioasa. Unul din cele mai spectaculoase elemente ale ansamblului de casa taraneasca este poarta de lemn care da acces la batatura. In multe cazuri aceasta are proportii monumentale si este decorata cu motive etnografice intricate, fiind un puternic simbol asociat de tarani cu marcarea granitei dintre lumea/ cosmosul inconjurator impredictibil si spatiul venerat si ordonat al casei familiei, vazut in folclor ca echivalentul unui templu cosmic care are vatra ca altar. Imaginea de mai sus arata o asemenea poarta monumnetala din zona Bran a Transilvaniei. Este un model care s-a schimbat probabil destul de putin in aceasta regiune inca din Epoca Fierului, cand au aparut unelte eficiente pentru prelucrarea si sculptura in lemn de esenta tare (stejar, etc.) Costumele traditionale ale femeilor care discuta vesele in fata portii, urmeaza de asemenea modele din timpuri imemoriale. Elemente ale acestui tip de vestimentatie pot fi vazute in sculpturile in piatra de pe vremea cand Imperiul Roman a cucerit aceste teritorii, cum ar fi faimoasa Columna a lui Traian din Roma. In concluzie, cei care intentioneaza sa cumpere, restaureze/ renoveze o casa traditionala taraneasca, trebuie sa dea o atentie speciala portii  casei, iar in cazurile in care aceasta a fost distrusa (un fapt destul de obisunuit in ultimile sapte decade de comunism si de tranzitie haotica la democratie) sa caute sa recreeze acest artifact esential din componenta ansamblului unei case taranesti traditionale.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 13-mar-10: Poarta de lemn taraneasca pentru casa de oras

O foarte bine pastrata poarta, completata de gard, de lemn (stejar) sculptat cu motive etnografice inspirate din cele ale satelor Munteniei, impodopind o casa in stil arhitectural neoromanesc constuita in anii 1930. Zona Sincai, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 6-mar-10: Geamie tătărească din sat dobrogean ancestral

Geamie tătărească dintr-un sat dobrogean în anii 1920 (carte poştală veche, colecţia Valentin Mandache)

Imaginea din cartea poştală de mai sus (găsită la un târg de antichităţi din Londra), fotografiată cândva în anii 1920, transmite o frumoasă impresie de lume uitată de timp a unui sat ancestral tătăresc din Dobrogea. Sătenii se adună pentru rugăciune la geamia săracă, dar pitorească, chemaţi de către hoge din vârful câtorva lespezi de piatră, care alcătuiesc un minaret improvizat, fiind înconjurat de evlavioşii bătrâni ai satului. Pe acoperiş este o barză în cuib, care ignoră cu desăvârşire pe oamenii care o înconjoară şi activităţile lor paşnice de zi cu zi. Sub streaşină, deasupra uşii, este şi un cuib de rândunele, completând astfel această atmosferă rurală idilică, ce parcă vine din ‘vremuri de legendă’. Populaţia nativă musulmană a României, compusă în special din etnici tătari şi turci, locuieşte în Dobrogea, provincia ţării de pe coasta Mării Negre, care a fost timp de mai bine de jumătate de mileniu parte integrantă a Imperiului Otoman. Dobrogea istorică este o regiune mult mai întinsă, cuprinzând de asemenea zone din Bulgaria adiacente Mării Negre, ceea ce constituie un subiect vechi de intensă controversă şi dispută între cele două ţări. Provincia românească este ca mărime aproape trei sferturi din cea a Ţării Galilor în Marea Britanie, de o geografie şi un peisaj cu totul particular, care aduce mai degrabă cu cel pietros mediteranean (de fapt se pare ca numele Dobrogei ar veni dintr-un vechi cuvânt bulgăresc care înseamnă „câmp pietros/plin de pietre”), în contrast evident cu peisajul stepei valahe care se întinde spre vest. Aşezările turceşti şi tătare, cu cultura lor musulmană, au dezvoltat o frumoasă şi pitorească arhitectură rurală, care astăzi dispare rapid din cauza exploziei de construcţii asa-zis moderne, de calitate slabă, care infestează întreaga Românie, inclusiv Dobrogea. Imaginea de mai sus este o mica mostră a unei atmosfere de Arcadia dobrogeană, de mult uitată, împăcată cu ea însăşi şi cu natura care o înconjoară. Pe de altă parte, casele tătăreşti şi turceşti care sunt acum de vânzare în satele regiunii, ar putea constitui unele dintre cele mai interesante şi ieftine proiecte de renovare/restaurare din acest sector special de piaţă (case de epocă), pentru cine s-ar încumeta la o asemenea întreprindere aici, la graniţa/marginea de răsărit a Uniunii Europene.

***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Simbolurile şi mesajele unui covor ţărănesc

Covor ţărănesc din zona etnografică Buzău. (©Valentin Mandache)

Acest articol este relevant pentru cei interesaţi în casele ţărăneşti tradiţionale, care doresc să afle mai multe amănunte despre semnificaţia miriadelor de simboluri etnografice care decorează acest tip de habitat ancestral. Covoarele tradiţionale, precum cel din fotografia de mai sus, sunt artefacte decorative şi spirituale esenţiale care contribuie la alcătuirea ambientului unei case ţărăneşti. Acest exemplu particular prezintă o figură umană abstractă multiplicată de şapte ori (o cifra cu proprietăţi benefice miraculoase în mitologia ţărănească), în nuanţe de roşu şi negru (vezi mai jos despre semnificaţia culorii), care are braţele ridicate în aer, denotând adorarea zeului Soare, reprezentat în exemplul de faţă prin figura romboidală de pe zona de margine a covorului. Cromatismul decorativ este format din variaţii a trei culori etnografice fundamentale: negru (pământul), roşu (focul) şi alb (aerul – spaţiul înconjurător – spiritul). Îmi place foarte mult persistenţa înverşunată, în etnografia regiunii Carpaţilor, a vechilor elemente de rugăciune şi adorare păgâne, care datează probabil de când Indo-Europenii s-au aşezat aici acum mai bine de 5000 de ani, sau poate chiar de la populaţiile premergătoare lor, în ciuda „asalturilor” furibunde ale creştinismului, o religie organizată şi birocratică. De fapt, în această zonă este un intens şi foarte vibrant amestec şi chiar sincretism în cultura ţărănească străveche între simbolismul creştin şi cel etnografic, imprimându-i un caracter cu totul aparte, care pur şi simplu captivează pe privitorul din afară. Acest frumos covor este de fapt un cadou de la una din bunicile mele, o ţărancă din zona etnografică a Buzăului, pe care ea mi l-a dat acum mai bine de zece ani pentru a-mi decora casa din Londra şi astfel  să-mi aducă noroc şi să fiu protejat de spiritele rele ale regiunii Valea Tamisei 🙂

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 8-feb-10: Mobila in stil Art Deco gasita in casa taraneasca

Mobila in stil Art Deco din furnir de lemn de nuc, fabricata in anii 1930, pastrata intr-o stare excelenta, pe care am gasit-o in odaia buna (camera de oaspeti) a unei case taranesti din judetul Dolj. (©Valentin Mandache)

Am gasit mobila in stil Art Deco de o calitate deosebita din imaginea de mai sus in timpul muncii de teren de anul trecut ca agent delegat al unui client interesat sa achizitioneze o casa taraneasca in zonele viticole ale Olteniei. Clientul era din vestul Europei, romanii cu posibilitati, dupa cum in general am constatat, nefiind interesati in case vechi taranesti, ci numai in „vile” de mari dimeniuni, de calitate si aspect indoielninc de la periferia oraselor, cum este de exemplu Pipera sau zona fara caracter numita „Paradisul Verde” din Corbeanca de langa Bucuresti. In perioada interbelica, taranii din zonele producatoare de vin, au devenit relativ prosperi si incepusera sa achizitioneze mobila si obiecte moderne de gospodarie. Acestea erau destinate, dupa cum a fost cazul si cu setul de mobila de dormitor in stil Art Deco din fotografie, pentru odaia buna sau camera de oaspeti a casei, fiind pastrate cu grija si destinate sa fie lasate mostnire urmasilor familiei. Setul de mobila din acest caz se vindea cu casa sau separat, ceea ce putea face obiectul unei excelente achizitii pentru oricine interesat in obiecte originale in stil Art Deco pastrate in buna stare.

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Imaginea zilei 31-ian-10: Casă de tip adobe (chirpici) din Bucureşti

O foarte rară casă de tip adobe (făcută din chirpici- cărămizi de pământ şi paie uscate la soare), construită în primele decenii ale sec. 19. Zona Popa Soare. (©Valentin Mandache)

Bucureştiul, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, a fost o concentrare de sate aşezate în vadul dintre cursurile şi mlaştinile Dâmboviţei şi Argeşului, folosit în vechime de ciobanii aflaţi în transhumanţă între păşunile din Carpaţi şi Lunca Dunării şi în perioada medievală de către negustori ca centru de schimb în cadrul marii artere comerciale ce lega Europa Centrală şi pieţele Imperiului Otoman. Arhitectura civilă a acelor vremuri avea foarte mult în comun cu restul regiunii balcanice-otomane şi al lumii mediteraneene în general. Casa din imaginea de mai sus, pe care am fotografiat-o în zona Popa Soare, era foarte obişnuita ca tip încă din sec. 17 până la marea transformare urbană pe linii occidentale din epoca Victoriană, a sfârşitului de sec. 19. Este o casă de tip adobe (făcută din cărămizi de pământ şi paie uscate la soare), cu pereţii acoperiţi cu o pastă din argilă şi nisip fin, văruiţi cu lapte de var pigmentat, o tipologie de construcţie întâlnită din Turcia până în Spania şi Mexic. Stâlpii decorativi ai verandei sunt de asemenea de tip mediteranean, numiţi „zapata” în terminologie arhitecturală, şi întâlniţi pe o vastă arie din Turcia, Mediterană până în fostele colonii spaniole din Lumea Nouă. Acest tip de casă este de o raritate extremă în Bucureştiul zilelor noastre şi constituie un martor al uitatelor/ ignoratelor legături ale acestui oraş cu lumea mediteraneană şi orientală intermediate de vechiul Imperiu Otoman.

***********************************************

Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.