Cer autumnal si nori grabiti peste Manastirea Antim in Bucuresti

Aceasta este o mica mostra din identitatea environmentala a Bucurestiului: una din vechile biserici ale orasului, Manastirea Antim, cu majesticele sale turnuri cupola pe fundalul cerului albastru autumnal, piparat cu nori grabiti, tablou asa de tipic acestei latitudini, la mijlocul drumului intre Polul Nord si Ecuator, in Europa continentala.

Scurta vizita la Manastirea Antim, Bucuresti

Biserica manastirii Antim (anii 1710), Bucuresti (©Valentin Mandache)

Tocmai am facut o scurta vizita la frumoasa Manastire Antim in centrul Bucurestiului. Biserica ansamblului manastiresc este o superba cladire adunand impreuna motive si stiluri din lumea otomana a sec. 17 si 18, ce parca ma indeamna sa investigez, analizez si meditez cat mai mult cu putinta despre aceasta remarcabila creatie.

Jilt de biserica regal cu cifrul Regelui Ferdinand

Jilt de biserica regal cu cifrul regelui Ferdinand (dublul “F”), biserica Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Un numar de biserici de rit ortodox din Bucuresti si alte locuri importante din Romania contin jilturi ceremoniale, numite “tron”, datand de cele mai multe ori din perioada dinastiei de Hohenzollern – Sigmaringen (1866-1947), destinate pentru uzul mitropolitului/ patriarhului si al sefului de stat care a vizitat, consacrat sau re-consacrat acel edificiu. Jiltul destinat suveranului (doua jilturi daca acesta era insotit de regina) de obicei infatisa cifrul capului incoronat care prima oara vizita, asista sau isi dadea binecuvantarea la acele importante ceremonii, cateodata continand si alte motive embelmatice ale regalitatii romanesti, cum ar fi coroana sau stema regala. Un cifru regal este o monograma a monarhului in domnie, formal aprobata si folosita pe documente oficiale sau infatisata pe cladiri publice, sau alte obiecte de uz public sau in proprietatea statului, cum sunt cutiile postale sau vehiculele militare.

Imaginea de mai sus arata un interesant exemplu de jilt regal de la biserica Mantuleasa din Bucuresti (un frumos monument in stil brancovenesc, renovat in 1924 – ’30, in timpul regilor Ferdinand si urmasului sau Carol II), ce l-am fotografiat la un recent tur arhitectural Case de Epoca in acea zona istorica a capitalei. Jiltul prezinta un amplu cifru al regelui Ferdinand, stilizat ca un dublu “F” spate-la-spate, el fiind monarhul care oficial a inaugurat lucrarile de restaurare. Pe creasta spetezei este de asemenea o interesanta reprezentare a coroanei de stat a Romaniei, faimoasa coroana de otel facuta din metal de tun capturat in Razboiul de Independenta de la 1877. Intregul ansamblu este redat in stil neoromanesc de faza matura, cu sculptura de discuri solare etnografice si frunze de acantus/ vita de vie, constituind un interesant exemplu de design de mobilier de ceremonie exprimat in stilul national. Cifrul Regelui Ferdinand este o raritate sa-l intalnesti in zilele noastre, jiltul prezentat in acest articol aducand inapoi din memoria acestui remarcabil suveran al tarii, care toata viata lui a incercat sa mentina un profi public cat mai demn si rezervat.

iPhone photo of the day: Biserica Sf. Ecaterina, Bucuresti

Biserica Sf. Ecaterina, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Aceasta este biserica Sf. Ecaterina, Bucuresti, din zona Colina Patriarhiei, unde am avut un tur arhitectural duminical acum doua sapatamani. Dateaza ca loc de rugaciune inca din sec. 16, dar cladirea e din anii 1850. Este intr-un stil neo-baroc provincial, un design destul de sporadic pentru o biserica de rit ortodox, epitomizand procesul de modernizare si europenizare a societatii romanesti din acele vremuri, dupa revolutiile nationale de la 1848 si punerea bazelor unei natiuni moderne si independente fata de puterea si civilizatia orientala a Imperiului Otoman. Fotografia iPhone are perspectiva corectata in programul Lightroom si este cross-procesata in Picassa, dandu-i astfel un aspect evocativ de carte postala veche. Impresia aceea este sarmant amplificata de fatada cu caramida expusa rezultata in urma lucrarilor de restaurare curente a cladirii.

Catedrala ortodoxa din Sibiu – mesaj universalist in arhitectura

Catedrala ortodoxa din Sibiu, carte postala veche (anii 1900), colectiaValentin Mandache

Orasul Sibiu (Hermannstadt in germana, Nagyszeben in ungureste) este al doilea mare centru urban al regiunii istorice sasesti din Transilvania. Variatiie numelui sau indica ca este un oras multietnic. Principala confesiune a populatiei romane a Sibiului este crestin ortodoxa, cu centrul de rugaciune la maiestuasa catedrala ilustrata in vechea carte postala din imaginea de mai sus. Biserica a fost inaugurata in 1904, proiectata de arhitectii unguri Josef Kamner si Vergilius Nagy. Arhidioceza Sibiului a publicat aceasta carte postala in anii imediat urmatori inaugurarii catedralei. Liniile clare ale desenului si gama de culori vii aplicate manual, transmit, in multe privinte mai bine decat o fotografie, mesajul arhitectural si proportiile impresionante ale acestei cladiri eclesiastice. Catedrala este modelata dupa Sfanta Sofia din Constantinopole, de asmenea imbratisand elemente de arhitectura locala ardeleneasca si de stil baroc, ordinul arhitectural prevalent in cadrul Imperiului Habsburgic, din care atunci Sibiul facea parte. Imi place mesajul universalist al arhitecturii sale, facand referinte la biserica ce ii imbratisa pe toti a primului mileniu al Erei Noastre, inainte de Marea Schisma si de Reforma, credinta ce isi avea centrul in Bizantul imparatului Justinian, constructorul Sfintei Sofia. Acel simbolism integrativ, transpus atat de bine in catedrala ortodoxa a Sibiului, era in contrast evident cu tensiunile etnice prevalente in cadrul Imperiului Austro-Ungar in timpul ultimelor sale decade de existenta, cand biserica a fost conceputa si ridicata, o situatie care in cele din urma a dus la obliterarea acestui odata grandios stat european.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Recenzie video: “Arta Brancoveneasca” de calugarita Atanasia Vaetisi

“Arta Brancoveneasca” de calugarita Atanasia Vaetisi de la Manastirea Stavropoleos din Bucuresti a fost publicata la inceputul lui 2011 de editura Noi Media Print. Este una dintre cele mai bune carti care trateaza fenomenul artistic si arhitectural brancovenesc, scrisa intr-un limbaj cursiv, usor de citit, lamurind in mod excelent neintelegerile care persista in randul publicului si specialistilor cu privire la acest stil unic Romaniei, lucrarea ajutand totodata la clarificarea confuziilor care se fac intre brancovenesc si stilul neoromanesc.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Rezonante ale solstitiului in arhitectura

Stema Principatului Valahiei, inceputul sec. 18, biserica Sf Gheorghe Nou, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Solstitiul de iarna 2010 a avut loc sapatmana aceasta, marti 21 decembrie si, pentru prima oara in 456 de ani, s-a petrecut si o eclipsa de Luna. M-am gandit ca o cale potrivita de a marca aceasta rara concomitanta astronomica poate fi prin postarea pe blog a unei fotografii arhitecturale care aduce impreuna Soarele si Luna. Stema vechiului Principat al Tarii Romanesti (ca de asemenea si cea a Principatului Moldova) contine un soare radiant si o semiluna, ambele redate deseori cu fete umane figurative, flancand un vultur. Am gasit o buna asmenea reprezentare pe inscriptia votiva, datand din prima parte a sec. 18, prezentata mai sus, care impodobeste biserica St Gheorghe Nou din Bucuresti. Pitorestile literele de pe inscriptie sunt in alfabetul chirilic, folosit in redarea limbii romane pana la mijlocul sec. 19.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Colectă de fonduri în anii 1920 pentru restaurare de clădire istorică

Carte poştală din anii 1920 vândută pentru strângerea de fonduri în vederea restaurării bisericii Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti (colecţie privată)

Imaginea de mai sus prezintă un interesant exemplu istoric de colectă de fonduri pentru restaurarea clădirilor de patrimoniu, care datează din anii 1920. Aceasta arată cât de  preocupaţi erau cetăţenii de atunci ai Bucureştiului de conservarea moştenirii lor arhitecturale, comparativ cu lipsa de interes a locuitorilor actuali ai urbei; o măsură a cât de grav a fost afectată identitatea locală de anii regimului comunist şi ai celor două decenii de tranziţie haotică postcomunistă. Banii din vânzarea cărţilor poştale erau destinaţi pentru consolidarea structurii şi restaurarea bisericii Sf. Gheorghe Nou din centrul Bucureştiului, una dintre cele mai importante basilici ale oraşului, unde se spune că este îngropat corpul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta a fost decapitat în 1714 la Istanbul de către otomani, învinuit, printre altele, de trădare prin plănuirea sprijinirii ţarului Petru cel Mare în ofensiva fără succes din 1711 a acestuia în Moldova. Principele Brâncoveanu este o figură remarcabilă în istoria românească, fiind cunoscut ca un foarte capabil administrator al Valahiei şi ca un aristocrat fabulos de bogat (turcii îl porecleau chiar “Altin Bas”/ “Prinţul de Aur”) şi de asemenea în calitate de ctitor de măreţe biserici şi palate. Stilul arhitectural care a apărut la sfârşitul sec. 17 şi începutul sec. 18 în urma programului său de construcţii este numit “brâncovenesc” sau “renaştere românească”, reprezentând o fascinanta sinteză între elemente arhitecturale bizantine, otomane, renascentiste şi baroce; el precede şi inspiră stilul arhitectural neoromânesc modern.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Un magnific panou decorativ in stil neoromanesc reprezentand “Pomul Vietii”

Decoratii de fereastra in stil neoromanesc, zona Piata Romana, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Am fost de-a dreptul inmarmurit de admiratie cand am intalnit prima oara splendidul panou decorativ de fereastra din fotografia de mai sus, parte a elaboratei ornamentatii a unei case in stil neoromanesc datand de la sfarsitul anilor 1920 – inceputul anilor 1930 dintr-o zona centrala a Bucurestiului. Inca este destul de bine conservat, cu exceptia partii superioare a ecranului reticular al ferestrei, care a fost probabil spart in ultima decada de catre proprietari ignoranti pentru a face loc conductelor de la aparatele de aer conditionat, o rana care este oricum reparabila. Panoul este de fapt o compozitie complexa de simboluri, inspirate din bogata mitologie romaneasca de sorginte bisericeasca si taraneasca, aranjate impreuna intr-o successiune de metafore care se desfasoara in cadrul temei pomului vietii. Pot detecta acolo motivul originii vietii in ghiveciul reprezentat in cadrul sectorului de baza, care este asezat pe trei graunte (Trinitatea) din care a izvorat viata ca o vita de vie incarcata de roade. Sectorul de mijloc contine o reprezentare a cailor intricate ale vietii simbolizate de cele doua benzi decorative ale catului ferestrei care ilustreaza ne-intreruptele infruntari maniheice dintre fortele binelui (intruchipate de vulturul protector) si raului (simbolizate de dragoni). Intalnirile si confruntarile acestora sunt intrerupte la intervale regulate de medalioane ornate continand simbolul crucii, care epitomizeaza momentele de pace si echilibru in viata. Sectorul superior al panoului este o reprezentare a Gradinii Domnului, unde doi pauni, atributele frumusetii si pacii, se hranesc dintr-o cupa plina de fructe, sustinuta de o cruce cu traversa dubla care in imaginistica bizantina/ ortodoxa este simbolul triumfului lui Cristos, deci al vietii, asupra mortii. Cele trei sectoare formeaza astfel impreuna o unica si plina de intelesuri reprezentare a pomului vietii care imprima personalitate intregii arhitecturi a casei. Aceasta minunata compozitie mai cuprinde desigur multe alte simboluri care merita mult mai mult spatiu scris pentru a fi explicate, cum este de exemplu simbolul funiei de pe marginea ecranului reticular al ferestrei, simbolizand infinitatea, etc. Intregul panou este un superb design in stil neoromanesc, care a gasit in mitologia si arta bisericeasca si taraneasca o extraordinar de bogata sursa de inspiratie. ©Valentin Mandache

***********************************************

I endeavor through this series of daily articles to inspire appreciation of the historic houses of Romania, a virtually undiscovered, but fascinating chapter of European architectural history and heritage.

***********************************************

If you plan acquiring a historic property in Romania or start a renovation project, I would be delighted to advice you in sourcing the property, specialist research, planning permissions, restoration project management, etc. To discuss your particular plan please see my contact details in the Contact page of this weblog.

Lampi de perete neoromanesti in forma de cadelnita de tamaie

Lampi de perete exterior in stil neoromanesc impodbind edificiul fostei banci Marmorosch Blank (inceptul anilor 1920), zona Lipscani, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Aceste doua lampi impodobesc fatada sediului fostei banci Marmorosch Blank din Lipscani, in Bucuresti. Banca a fost una din principalele institutii financiare din Romania interbelica, devenind prin imprumuturile ipotecare si de finantare a constructiilor, unul dintre ‘motoarele’ din spatele boomului imobiliar interbelic al Bucurestiului, care a imprimat orasului skyline-ul arhitectural neoromanesc si Art Deco. Sediul bancii a fost ridicat intre 1915 – 1923, cu o pauza in timpul Primului Razboi Mondial, dupa un proiect al arhitectului Petre Antonescu, unul dintre cei mai seminali arhitecti romani. Cladirea incorporeaza elemente inspirate din arhitectura de biserica medievala tarzie atat din Valahia, cat si din Moldova.  Imi place forma mai neobisnuita a lampilor de perete, care reprezinta o redare a cadelnitei de ars tamaia folosita de preoti in cadrul ceremoniilor religioase, forma perfect in ton cu restul designului cladirii, inspirat din arhitectura de biserica.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Rară inscripţie votivă in limba arabă la o biserică din Bucureşti

Inscripţie votivă în limba arabă, datând din 1747, biserica Sf. Spiridon Vechi, Bucureşti (©Valentin Mandache)

Cea mai mare parte a ceea ce este acum România a fost timp de secole parte a Imperiului Otoman. Principatele Valahia şi Moldova, şi de asemenea, mai târziu, Transilvania, erau singurele protectorate creştine ale acestui imperiu, guvernate de principi creştini, unde nu erau permise, conform tratatelor cu Poarta încheiate începând cu sec. 15, construcţia de moschei sau aşezări permanente musulmane. Valahia şi Moldova au fost guvernate timp de mai bine de o sută de ani, de la începutul sec. 18, de către principi care făceau parte din marile familii greceşti ale Istanbulului, supuşi loiali ai sultanului, care locuiau în cartierul Fanar al marelui oraş, şi de aici denumirea generică de regim fanariot a lungului lor şir de domnii. Ei au deschis această regiune periferică, dominată mai înainte de regatele Ungariei şi Poloniei, culturii şi economiei împărăţiei padişahului. Bucureştiul a devenit astfel un oraş unde puteau fi întâlniţi negustori din locuri ca Damasc, sau mai departe, ca Tripoli sau Cairo. De asemenea, reprezentanţi ai diverselor secte şi denominaţii creştine din cadrul Imperiului Otoman au găsit în acest oraş un refugiu primitor. Unul dintre aceştia a fost Patriarhul Silvestru al Antiohiei, o biserică de limbă în general arabă, care a locuit la Bucureşti în timpul celui de-al cincilea deceniu al sec. 18, într-o perioadă de lupte interne acerbe în cadrul acestei biserici, care au dus la despărţirea ei într-o ramură ortodoxă şi una Greco-Catolică, unită cu Roma. Prinţul Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Româneşti şi membru al proeminentei familii greceşti otomane a Mavrocordaţilor din Istanbul, care a avut un rol crucial în dezvoltarea Iluminismului grec, a dăruit, în 1747, Patriarhului Antiohiei şi suitei lui de călugări vorbitori de arabă, biserica “Sf. Spiridon al Trimutindei” din Bucureşti, cunoscută astăzi ca “Sf. Spiridon Vechi”, precum şi alte proprietăţi producătoare de venituri din oraş. Fotomontajul de mai sus şi show-ul de diapozitive de după text prezintă impresionantul ansamblu al uşii bisericii, decorată cu o inscripţie votivă în limbile română (în litere chirilice folosite la vremea aceea), greacă şi arabă, conţinând declaraţia solemnă a Prinţului Constantin Mavrocordat, prin care dăruieşte biserica Patriarhului Silvestru al Antiohiei şi congregaţiei lui. Textul în limba arabă este o raritate pentru Bucureşti şi România în general, unde musulmanii, cunoscători de arabă prin natura religiei, nu aveau cum să-şi construiască lăcaşe de cult, conform tratatelor de autonomie cu Poarta. Contrastul face ca un grup de creştini vorbitori de arabă să fie responsabili de apariţia unei asemenea inscripţii rare pentru Bucureşti. Aceasta conţine şi un medalion cu simbolurile Valahiei şi Moldovei, denotând faptul că principele Constantin Mavrocordat a domnit în ambele ţări. Îmi place foarte mult la acest design de uşă frumoasa îmbinare de forme islamic-otomane cu cele bizantine, stil care a devenit emblematic bisericilor valahe de sec. 18 si sec. 19, şi unde mai târziu arhitectul Ion Mincu, iniţiatorul stilului neoromânesc, a găsit o bogată sursă de inspiraţie. Această inscripţie este martora unei epoci când regiunea era parte a unui mare imperiu, întins de la Budapesta la Mecca, şi a felului în care  mode şi stiluri din zone îndepărtate una de alta se întâlnesc şi fuzionează, având ca rezultat simbioze care pot dura secole, în noi şi viguroase expresii artistice. ©Valentin Mandache

This slideshow requires JavaScript.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Panouri arhitecturale in stil neoromanesc cu simbolism maniheic

Panouri decorative circulare in stil neoromanesc cu reprezentari maniheice: batalia dintre bine (vultur) si rau (reptile), impodobind zidul la strada a unei case de la inceputul anilor 1930 din zona Stirbey Voda, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Folclorul romanesc, miturile taranesti, ca de altfel si varietatea locala de religie crestina (oficial denumita ca “grec ortodoxa”, dar in realitate foarte mult amestecata cu vechi credinte pagane locale), contin multe referinte la bataliile epopeice de sorginte maniheica dintre fortele binelui si raului. Una dintre cele mai intalnite reprezentari in artele vizuale romanesti a fortelor binelui este cea a vulturului protector, pe cand fortele raului sunt simbolizate de reptile- serpi sau soparle in forma de balauri. Am gasit doua foarte elocvente astfel de reprezentari in forma panourilor arhitecturale prezentate in fotografiile de mai sus, care impodobesc fatada unei case in stil neoromanesc din una din zonele centrale ale Bucurestiului. Sunt de-a dreptul coplesit de dinamismul si drama acestor doua bine redate scene, in care protagonistii sunt inclestati intr-o lupta pe viata si pe moarte, fara nici un invingator clar intrezarindu-se. Cele doua panouri sunt printre cele mai fine reprezentari cu simbolism maniheic in stil neoromanesc din cate am intalnit pana acum in munca mea de fotografie arhitecturala in Bucuresti; un alt panou cu o tema similara poate fi vazut aici, despre care am scris un articol in iunie trecut.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Litere in stil neoromanesc redate arhitectural: fotomontaj si diapozitive

Litere in stil neoromanesc redate arhitectural: exemple de inscriptii pe cladiri datand din anii 1890 pana in anii 1940; exceptie panoul din coltul stanga sus reprezentand o inscriptie votiva de sec. 18 de pe o biserica din Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Redarea arhitecturala a literelor in stil neoromanesc (architectural lettering) reprezinta transpunerea caracterelor latine in forme inspirate din alfabetul chirilic, folosit in vechile textele bisericesti slavone. Acest fel de a reda literele in inscriptii pe fatade de cladiri, transmite un puternic mesaj identitar reflectat in utilizarea de catre vorbitorii de limba romana a ambelor alfabete, chirilic si latin, de-a lungul istoriei lor. Limba romana este de origine romanica, dar cu o puternica influenta slava in cadrul vocabularului si a gramaticii. Acest fapt este rezultatul dezvoltarii istorico culturale a comunitatilor romanesti in strans contact cu vorbitorii de limbi slave din sud estul Europei si de asemenea din cauza religiei crestin ortodoxe, bazata secole de-a randul pe liturghia slava. Ca o consecinta, alfabetul chirilic a fost folosit in redarea limbii romane, pana in sec. 19. Reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19, parte a procesului de consolidare a identitatii nationale (‘desteptare nationala’) de atunci a impus adoptarea alfabetului latin, perceput ca mult mai prestigios si adecvat unui popor de origine latina, mandru de radacinile sale in Imperiul Romei. Cu toate acestea, romanii au retinut o nostalgie pentru simbolismul si mesajele alfabetului chirilic, asociat cu timpurile eroice medievale de batalii si rezistenta impotriva puterii catolice a Regatului Maghiar sau a islamului Imperiului Otoman. Aceasta coincide cu mesajele identitare ale stilului arhitectural neoromanesc, care isi are fundarea ideologica in miscarea national romantica din sec. 19 si glorificarea trecutului medieval. Ca o consecinta, literele redate arhitectural (inscriptiile) sunt un foarte important element al panopliei decorative ale acestui stil national. Am adunat in fotomontajul de mai sus exemple cu asemene inscriptii si redari de litere tipice ordinului neoromanesc dintr-o multitudine de surse: tablete de nume de arhitecti si proprietari, panouri inscriptionare de la Scoala Centrala proiectate de arhitectul Ion Mincu, inscriprii cu nume de vile, etc. datand incepand cu anii 1890 (vezi formele care aduc si cu stilul Art Nouveau) pana in anii 1940 (vezi inscriptia de la centrul fotomontajului care are forme discernibile spre Art Deco). In cadrul fotomontajului este pusa de asemenea, pentru comparatie, o veche inscriptie votiva in litere chirilice datand din 1715, de la biserica ‘Sfintii Apostoli’ din Bucuresti, vizibila in coltul din stanga sus. Panourile cu inscriptii sunt de asmenea aratate individual in show-ul de diapozitive de mai jos.

This slideshow requires JavaScript.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Identitate valahă

Vulturul valah, ornament restaurat/refăcut din cadrul bisericii Sf. Gheorghe Nou (sec. 17), Bucureşti. (©Valentin Mandache)

Valahia sau Ţara Românească este unul dinre cele trei principate care împreună cu Moldova şi Transilvania formează cea mai mare parte a României moderne. Într-adevăr, acest fost principat este centrul populaţional şi administrativ al acestei ţări, având în cuprinsul ei oraşul Bucureşti, cea de-a şasea metropolă ca mărime din Uniunea Europeană (cca trei milioane de locuitori, inclusiv cei neînregistraţi). Dintr-un punct de vedere arhitectural, Ţara Românească este importantă pentru că iniţiatorul stilului neoromânesc, arhitectul Ion Mincu şi pleiada de arhitecţi de după el au folosit, proeminent în proiectele lor neoromâneşti, motive şi ornamente inspirate din cele ale bisericilor medievale târzii valahe şi, de asemenea, tipuri de construcţie şi reprezentări de arhitectură civilă valahă. “Valah” sau mai comun termenul de “muntean” împreună cu cel de “oltean” sunt printre principalele identităţi regionale româneşti, echivalentul de Midlander sau Yorkshireman pentru Anglia. Această identitate regională a acţionat şi a fost văzută ca o identitate naţională pentru mai bine de cinci sute de ani pe când Valahia a funcţionat ca stat, de la fondarea sa în 1330, mai întâi un stat independent, apoi sub suzeranitate maghiară şi după aceea ca protectorat otoman, păstrându-şi sistemul administrativ indigen şi aristocraţia pământeană, până la formarea statului modern România în 1859. Am constatat pe internet o lipsă surprinzătoare  de surse bine documentate despre principatul Valahiei, de fapt nu am putut găsi niciuna pe care să o pot recomanda (atenţie la intrarea de la Wikipedia care este sub-standard şi foarte inexactă, ca să nu zic mai mult). Cea mai bună lucrare pe care o pot recomanda pentru oricine este interesat de acest destul de enigmatic fost stat european, un fel de principat al Navarei transferat din Pirinei în Carpaţi, este lucrarea marelui geograf francez Emmannuel de Martonne: “La Valachie. Essai de monographie geographique” (Colin, Paris 1902). Eu însumi sunt muntean/valah, fiind născut în judeţul Buzău, în partea estică vechiului principat. Cuvântul “valah” înseamnă “persoană din regiunea de frontieră” sau de asemenea “străin”, având aceeaşi etimologie şi rădăcini lingvistice în vechile limbi germanice şi slavone ca şi cuvântul “Velş” sau “Valon”. Valahia este aşadar, din punct de vedere etimologic, identic cu Tara Velşilor/Galilor (Wales) din Marea Britanie sau cu provincia belgiană Valonia/Wallonia. Cel mai proeminent semn/marker al identităţii valahe care mai poate fi întâlnit astăzi este semnul heraldic al acestui principat de pe vechile palate aristocratice sau bisericile medievale: un vultur cu aripile desfăcute, având în cioc o cruce, stând pe o stâncă şi flancat de o semilună şi un soare cu trăsături de faţă umană. Acest semn heraldic al Valahiei este arătat în fotografia de mai sus, pe care am făcut-o la biserica Sf. Gheorghe Nou (sec. 17) din Bucureşti. Acest ornament deosebit este o restaurare/renovare de bună calitate în beton armat a unui ornament asemănător sculptat în piatră care a împodobit biserica înainte de restaurarea clădirii care a avut loc prin anii 1930.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Definiții ale arhitecturii românești în Enciclopedia Cugetarea și Penguin Dictionary of Architecture

De ceva vreme încerc să găsesc o bună definiție generală a arhitecturii românești, în surse locale sau străine, de genul celor care sunt redate în edițiile succesive ale popularului dicționar britanic “The Penguin Dictionary of Architecture“, care numără printre editori pe eminentul istoric Nikolaus Pevsner. Acolo sunt citate pe larg câteva tradiții arhitectuale din zona Central Europeana (cehă, ungurească etc.), pe când cele din regiunea în care se află România (nordul Balcanilor) sunt tratate foarte pe scurt la definiția de Arhitectură Bizantină (Byzantine architecture). Ceea ce am găsit interesant este că definiția din dicționarul Penguin a arhitecturii românești este o prelucrare în termeni mai preciși și mai bine punctați ai definiției date de Lucian Predescu în faimoasa sa lucrare, “Enciclopedia României” – Cugetarea, apărută în 1940 și retipărită de editurile Saeculum și Vestala în 1999. Meritul lui Predescu constă într-o bună articulare a ideii de arhitectură românescă, cu referințe mai ales la formele ei religioase și mai puțin civile, și la faptul că este un fenoment sosit relativ târziu pe scena tradițiilor arhitecturale europene. Altfel definiția lui Predescu conține greșeli și inadvertențe, dar care pot fi trecute cu vederea tocmai prin acest merit de fixare a unor coordoate generale care definesc tradiția arhitecturii românești.

Am transcris mai jos pentru comparație definițiile și referințele la arhitectura românească din cele două dicționare.

Definiția lui Lucian Predescu (Enciclopedia României – Cugetarea, 1940) în citatul de mai jos:

ARHITECTURA: Din clădirile ridicate în trecut cele mai de seamă rămase până azi sunt cele religioase, biserici construite începând din sec. 13, cu caracter bizantin. Cel mai vechiu și interesant monument al țării noastre, e biserica domnească din Curtea de Argeș, de la finele sec. 13 (sau începutul sec. 14), de stil curat bizantin. Variante în stil sârbesc al epocei, se clădesc la finele sec. 14 (Cozia, Cotmeana) și în al 15 și 16-lea. Influențe orientale apar uneori în detalii. Cupola bizantină, ‘emisferică, domină. În sec. 16 măn. Dealu și măn. de la Argeș, sunt cele mai frumoase. Arh. bisericească pierde în general în sec. 17; în al 18-19-lea scăderea e vădită. – În Moldova stilul bizantin e modificat de influențe felurite, cari dau bisericilor de acolo, o înfațișare deosebită. Mai înalte ca cele din Ț. Rom., multe n’au cupolă (Borzești, Rădăuți), iar când o au e mai strâmtă și mai înălțată. Clopotnița e sau un turn deosebit (Papauți) sau alipită de intrare (Balinești). Caractere și ornamente gotice (nervuri de boltă, chenare de piatră la uși și ferestre) la toate clădirile din sec. 15-16; mai târziu și orientale (Trei Erarhi din Iași). Pridvorul, de regulă în Țara-Rom., e excepțional în Moldova. Intrarea e obișnuit laterală, nu prin față. Bisericile din sec. 18-19, ca și în Țara R., sunt lipsite de interes. – Bisericile catolice erau în stil gotic (Baia, C.-de-Argeș). În Transilvania, arhitect. biseric. gotică e cea occidentală (Cluj, Brașov, Alba-Iulia, etc.). Arhitectura civilă în Ț.-Rom. și M. nu ne-a lăsat dinainte de sec. 17, decât ruine. Din al 17-18-lea câteva case și palate se mai găsesc prin țară. Ornamentele sculptate dovedesc întrebuințarea a deosebite stiluri (gotic, renaștere, oriental). Casele obișnuite ale boierilor sunt în stil caracteristic românesc. -Arhitectura militară, la cele câteva cetăți, ale căror ruine subzistă, e cea obișnuită în veacurile de mijloc (influența ungară și polonă).

Traducerea mea a fragmentului referitor la arhitectura românească de la definiția Byzantine architecture din “The Penguin Dictionary of Architecture & Landscape Architecture”, ediția a 5-a:

Arhitectura românească din cadrul vechilor vetre ale principatelor Valahiei și Moldovei a continuat tradițiile arhitecturii din Serbia [după ce aceasta a fost cucerită de otomani]. Biserici din piatră dinainte de sec. 14 nu mai supraviețuiesc; deși sunt unele exemple considerate timpurii în Valahia la Cozia și Curtea de Argeș (Sf. Nicolae) și Moldova la Rădăuți. ‘Epoca de aur’ a arhitecturii românești începe în perioada post-bizantină [după căderea Bizanțului] la cumpăna dintre sec. 15 și 16 și ține până în sec. 17. Comparat cu arhitectura sârbească a Moraviei, bisericile românești sunt mult mai ornate, ca o casetă relicvariu, cu formă elongată, înalte, înguste, și decorate aproape flamboaiant, cu ocazionale amestecuri de motive și caracteristici decorative de import (de exemplu chenare și nervuri de fereastră gotice). Cele mai notabile și originale exemple sunt un grup de biserici modovenești [din Bucovina] decorate între circa 1520 și 1600, care conțin cicluri complete de fresce exterioare (bine protejate de streașinile elongate ale acoperișului), fresce care sunt la fel de bine reprezentate și în interior. Cea mai bizar-impresionantă clădire este catedrala mănăstirii de la Curtea de Argeș (1517), reprezentând un manierism post-Bizantin ale cărui forme extreme pot fi regăsite în catedrala Sf. Vasile [Vasilii Baljenai] din Moscova (fără ca prin aceasta să se postuleze o legatură specifică între ele).

Avem aici astfel două definiții ale arhitecturii românești provenind din medii culturale foarte diferite – una dintr-o sursă indigenă și alta dată de un colectiv de eminenți istorici britanici ai arhitecturii , care pot constitui bazele unei mai largi și complete treceri în revistă a acestui interesant fenomen cultural istoric specific României. Acesta este unul dintre obiectivele mele de lucru. VM