Tramvaiul din fotografia de mai sus este un exponat de istorie a transportului gazduit in Parcul Mihai Viteazul din Ploiesti. Dateaza din anii 1930, o vreme cand in urbe arhitectura Art Deco era la moda, concurand cu stilul neoromanesc. Ploiesti se mandreste cu cea mai mare, in opinia mea, cladire in stil Art Deco din sud estul Europei: Halele Centrale, proiectate in prima parte a anilor 1930 de marele arhitect Toma T. Socolescu, un nativ al zonei, si de asemenea o multitudine de alte edificii somptuoase, cum este casa ce am documentat-o la acest articol. Tramvaiul vazut aici, cu simplele, dar finele sale trasaturi, reaminteste de asemenea o compozitie Art Deco, mod de design gasit pe langa arhitectura, si intr-o multitudine de alte domenii, de la masini industriale, pana la bijuterii.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Ieri am efectuat un excelent tur de istorie si fotografie arhitecturala in zona Parcul Carol, cu minunati si bine informati participanti. Unul dintre obiectivele vizitate a fost statia de tren Filaret, prima asemenea facilitate de transport public a Bucurestiului, un punct terminus al primei cai ferate de pe teritoriul Romaniei de la acea vreme, care in 1869 lega capitala de portul dunarean Giurgiu. Aceasta cale ferata, un fel de megautostrada a acelor vremuri, era de o importanta vitala pentru Bucuresti, un oras ce se afla la inceputurile unei dezvoltari explozive, dupa ce recent devenise capitala statului nou denumit Romania, una din consecintele geopolitice fericite ale Razboiului Crimeei, printre multi alti factori concurenti de la acea epoca. Domnul Carol I, viitorul monarh al tarii, un profesionist cu experienta metodelor de management industrial si militar din tara sa de origine, Germania, s-a implicat direct in acest proiect esential pentru infrastructura Bucurestiului. Localnicii au putut atunci sa calatoreasca mult mai repede, comfortabil si in siguranta sau sa faca afaceri, mergand cu trenul pana la Dunare si de acolo imbarcandu-se pe vase cu aburi ce ajungeau la Marea Neagra si Istanbul sau Viena si mai departe cu trenul pana la Paris. De asemenea, calea ferata era un cordon ombilical pentru oras, care era astfel conectat la pietele lumii intregi, putand importa sau exporta bunuri la o rata si un ritm nemaintalnit in istoria de pana atunci. Flamboaianta arhitectura in stil Mic Paris (ceea ce eu denumensc stilurile istoriciste frantuzesti de sec. 19 provincial interpretate in Romania) a inceput sa infloreasca intr-un ritm fulminant odata ce linia ferata si statia Filaret au fost date in functiune. Statia a fiintat pana in 1960, cand a fost transformata in autogara, iar sinele de tren demontate. Astazi acolo inca functioneaza o autogara, iar cladirea si vechea ei structrura din epoca victoriana este deteriorata si foarte abuzata. La momentul de fata sunt discutii cu caracter mai mult vag de o transforma in muzeu al cailor ferate sau al transportului, dar ca orice asemenea proiect public in Romania, va mai trece o decada, probabil doua pana sa se realizeze ceva. Pana atunci, fosta statie de tren Filaret, un important monument al patrimoniului arhitectural bucurestean, pivotal pentru identitatea orasului, ce ar putea fi un punct de atractie turistica major, va suferi in continuare indiferenta publicului si autoritatilor, abuzuri si stricaciuni. Mai jos sunt cateva fotografii ale cladirii asa cum arata ea la momentul de fata, vopsita si acoperita de tencuieli „moderne”, plina de pancarte si alte rani pricinuite de capitalismul salbatic si rapace al Romaniei post-comuniste.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Acest video este o descriere în detaliu a frumoasei panoplii alegorice care decorează pedimentul clădirii Pieței Matache din București. Edificiul și zona care îl înconjoară sunt extrem de evocative pentru istoria orașului și reprezintă o parte fundamentală a identității bucureștenilor. Toate acestea sunt acum grav amenințate de lucrările edilitare care au loc pe străzile Buzești și Berzei. Lectura video de față dorește să aducă în atenția publicului remarcabilul basorelief sculptat ce împodobește arhitectura Pieței Matache, o metaforă vizuală ce înglobează istoria locului și tot ce a însemnat acesta pentru comunitatea orașului.
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Cartierul Floreasca din nord-estul Bucureştiului este o zonă urbană întrucâtva mai nouă a oraşului, fiind dezvoltată propriu-zis în perioada interbelică şi locuită în mare parte de familii de muncitori calificaţi din cadrul industriilor şi serviciilor capitalei României de atunci. Începând cu mijlocul anilor 1930, cartierul a atras de asemenea intelectuali sau mici întreprinzători care şi-au construit case acolo. Muncitorii calificaţi şi înalt calificaţi sunt un segment social pivotal, cu o foarte interesantă identitate şi istorie social-politică, care a fost numai superficial studiată de către specialiştii universitari sau alte tipuri de scriitori. Aceşti oameni erau educaţi în perioada interbelică în şcoli tehnice de bună calitate, unde de asemenea le erau predate lecţii elementare, dar bine structurate, de istorie naţională şi literatură. Mulţi dintre ei erau de asemenea activi politic în mişcările social-democrate sau cu înclinaţii marxiste ale acelei perioade, menţinându-şi până în zilele noastre acea cultură specifică, aşa cum este şi cazul celor din cartierul Floreasca. Am găsit, în timpul observaţiilor mele în teren efectuate în zonă, că garajul de autobuze de acolo, prezentat în fotografiile de mai jos, reprezintă în bună măsură, prin prisma arhitecturii şi simbolisticii sale, tradiţiile politice şi identitatea acelei comunităţi.
Tipologia arhitectural-stilistică aparţine sfârşitului anilor 1930 sau imediat după, fiind un edificiu de foarte bună calitate de arhitectură industrială mai degraba modernistă, asemănător cu exemple din acea perioadă din Anglia sau Franţa, inspirat fiind din modelele de hangare de avioane din acele vremuri. Din secţiunea comentarii, autorul blogului Simply Bucharest, mi-a indicat ziarul „Muncitorul ITB” care precizează anul 1949, terminat în 1950, al construirii edificiului, proiectat de architectul N. Niculescu. Acesta a folosit evident un design tipic decadei anterioare, nefiind influenţat de maniera de proiectare de tip sovietic.
În timpul regimului comunist, toate clădirile publice din aceasta ţară erau decorate cu sloganuri comuniste, cum este cel care încă supravieţuieşte pe marginea zidului de încheietură de acoperiş, prezentat în imaginea de mai sus. Faptul că un astfel de semn pictat încă mai rezistă pe o clădire publică după sângeroasa revoluţie anticomunistă din decembrie 1989, de acum mai mult de două decenii, este o dovadă grăitoare a adâncilor tradiţii şi identităţi politice social-democrate şi marxiste ale comunităţii locale.
Îmi place această arhitectură curgătoare şi bine proporţionată a garajului, care trebuie să fi arătat ca un edificiu zvelt şi „high-tech” în vremurile lui de glorie. Clădirea, dacă ar fi restaurată şi renovată, ar putea constitui un punct de interes arhitectural al zonei Floreasca şi al Bucureştiului. În fotografia de mai sus se vede un fragment din zidul de încheietură de acoperiş, format din cărămizi ornamentale de sticlă. Deteriorările au fost probabil cauzate de apa infiltrată de-a lungul atâtor ani, care îngheţa în timpul gerului de iarnă, dilatându-se şi astfel crăpând sticla.
O interesantă apariţie sunt teribilele graffiti naziste (zvasticile) şi invectivele de huligani de fotbal ce acoperă zidul de la spatele garajului, şi care reprezintă un element diagnostic al actualei stări a comunităţii locale, anume a tinerilor din cadrul acesteia. Dacă membrii maturi şi mai în vârstă ai comunităţii au beneficiat de o educaţie de bună calitate şi au acum slujbe stabile şi pensii, continuând tradiţiile politice de stânga, copiii lor au trecut prin sistemul educaţional slab calitativ al României post-comuniste, mulţi dintre ei negăsindu-şi slujbe, dezvoltând astfel afinităţi politice de extremă dreapta, naţionalist neo-naziste, o situaţie care nu diferă prea mult de cea a altor tineri din aceeaşi clasă socială şi cu probleme asemănătoare din fosta Germanie de Est sau din Rusia. Cladirea vechiului garaj este astfel, prin arhitectura sa remarcabilă, vechile semne pictate şi graffiti contemporan, ca un „glob de cristal” în care putem urmări evoluţia, identitatea în flux şi problemele acelei comunităţi din cartierul Floreasca.
*********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Acesta este un exemplu rar de arhitectura industriala in stil neoromanesc, care l-am gasit in timpul fieldwork-ului facut la Targoviste acum cateva luni. Am mai documentat cu ceva saptamani in urma un alt foarte interesat si de asemenea rar garaj in stil neoromanesc din Bucuresti, care probabil a functionat initial ca statie de pompieri in perioada interbelica. In acest caz, cladirea este mai putin ornata, de un design mult mai functional, unde elementele stilului neoromanesc se pot discerne in ornamentul pedimentelor usilor de garaj, care mimeaza crenelatura cetatilor medievale, si de asemenea in impozantul turn lateral care contine birourile, modelat dupa culele oltenesti, un important detaliu diagnostic al stilului arhitectural neoromanesc. Imi place faptul ca acest garaj inca functioneaza, cu toate ca probabil nu la intreaga capacitate, fiind de asemenea destul de bine pastrat/ conservat in ciuda atator vicisitudini care a trebuit sa le indure in timpul lungilor decade comuniste si post-comuniste.
***********************************************
I endeavor through this series of daily articles to inspire appreciation of the historic houses of Romania, a virtually undiscovered, but fascinating chapter of European architectural history and heritage.
***********************************************
If you plan acquiring a historic property in Romania or start a renovation project, I would be delighted to advice you in sourcing the property, specialist research, planning permissions, restoration project management, etc. To discuss your particular plan please see my contact details in the Contactpage of this weblog.
Am gasit acest semn/ firma in stil Art Deco pe caldirea unui garaj de taxiuri aproape de sediul guvernului central. In opinia mea rama acestuia este originala, datand din anii 1930, fiind mai putin cert in ceea ce priveste panourile de sticla si stilul literelor, desi acestea arata ca fiind foarte in ton cu intreg ansamblul semnului.
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Imaginea de mai sus arata o pitoreasca si relativ bine conservata cladire de bacanie, care putea fi folosita si ca bodega, datand de la cumpana dintre sec. 19 si sec. 20, din Targoviste. Este un tip de structura pe vremuri des intalnita in orasele de provincie, satele sau mahalalele Bucurestiului, dar o raritate in zilele noastre. Cladirea reprezinta un excelent martor de istorie si arhitectura comerciala de pe aceste meleaguri si ar putea constitui un foarte iefin proiect de restaurare-renovare pentru orice s-ar incumeta la o asemenea intreprindere. Imi place in acest exemplu cum obloanele originale de lemn ale bacaniei sunt asigurate cu bare de fier transversale impresionante, exact ca pe timpuri. Ma intreb daca si in interiorul casei se mai pastreaza ceva din vechiul plan si mobila de bacanie.
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Vaporul cu zbaturi "Cetatea" (1903) pe bancul de reparatii. (Romania Libera, 28 July 2010)
In ceea ce arata ca o alta miscare lipsita de bun simt a coruptelor autoritati ale Romaniei, una dintre cele mai pitoresti piese ale identitatii navale romanesti, vaporul cu zbaturi „Cetatea”, construit in 1903 si folosit de Comisia Europeana a Dunarii de atunci, a fost vanduta in cadrul unei licitatii „publice” pentru suma de 7.900 de euro, practic cat costa o masina de mana a doua, unei companii care se ocupa cu comert de alimente, bauturi si tutun- o companie probabil legata de afaceri si afaceristi dubiosi care populeaza tot mai mult business-ul romanesc de cand statul este intr-o criza economica indusa si mentinuta in mare parte de propriul guvern incompetent. Faptul este relatat in editia de astazi a ziarului Romania Libera. Aceasta este practic inca o pierdere a mostenirii istorice romanesti, asa cum si patrimoniul arhitectural este distrus in mod continuu, sub ochii unei populatii indiferente si chiar opusa conservarii si pretuirii propriei identitati, dupa cinci decade de educatie de joasa calitate in comunism si doua decade de tranzitie salbatica la captialism. Apartenenta la UE apare ca neavand nici un efect in fata acestor fapte, care se petrec la lumina zilei, de distrugere sau instrainare a unor importante piese de patrimoniu european cum este aceasta nava unica.
Din cercetarea mea in teren in Bucuresti, am ajuns la opinia ca un numar apreciabil de case in stil Art Deco ale orasului au fost proiectate de birouri de arhitecti italieni si/ sau construite de firme de constructii italienesti care activau in oras in perioada interbelica. Este o lunga traditie a prezentei pe aceste meleaguri a arhitectilor si constructorilor italieni, prima oara bine documentata la sfarsitul sec. 17, cand principele Constantin Brancoveanu a construit faimoasele sale palate, care au devenit mai tarziu o sursa esentiala de inspiratie pentru stilul arhitectural neoromanesc. Episodul intebelic din Romania este parte a unui extins fenomen al designului italienesc Art Deco manifestat in diferite parti ale lumii, cel mai faimos in Eritrea sau Albania. Cladirea din fotografia de mai sus este in viziunea mea un astfel de model de arhitectura Art Deco italienesca, in coordonatele unui alt caz despre care am scris aici, dar aceasta trebuie bine-inteles stabilit prin cercetarea documentelor de arhiva relevante. Imi place armonia liniilor si volumelor aparent contrastante ale acestei case si felul cum toate se articuleaza in jurul masivului turn al scarilor.
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Placa comemorativa a lucrarilor edilitare din 1911 - '14; fata -verso. (Colectie privata)Palca comemoratia a lucrarilor edilitare din Bucuresti 1911 - '14 (detaliu) -colectie privata
Aceasta este o placa comemorativa din bronz argintat realizata pentru sarbatorirea terminarilor marilor lucrari edilitare din Bucuresti, completate in 1914, chiar inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial in Europa (Romania a intrat oficial in razboi in 1916), care au adus apa curenta curata in multe zone ale orasului si totodata a fost pus la punct un sistem de canalizare modern. Inainte de aceste lucrari, o mare parte din Bucuresti avea o infrastructura medievala de apa si canal, daca se poate spune asa, cu reziduul uman si animal deversat direct in Damboviata si afluentii acesteia din zona orasului. De asemenea urbea era situata printre mlastini urat mirositoare si nesanatoase, produse de numeroasele meandre ale acestui rau. Noile lucrari edilitare de canalizare erau ultimul cuvant in materie de technologia acelor vremuri, si un impresionant exemplu de arhitectura industriala, vazut in special in exemplele de castele de apa si statii de epurare construite cu acea ocazie. Placa comemorativa prezentata aici contine un proeminent castel de apa (vezi de asemenea imaginea de detaliu de la stanga), cu o minunata structura la baza compusa din arce poligonale gradual infundate, facuta din beton armat, sustinand imensa camera a rezervorului. Arcele gradual infundate indica formele si motivele stilului Art Deco care a aparut mai mult de o decada mai tarziu. Aceiasi impresie este data si de braul de ferestre vertical care inconjoara camera rezervorului sau de ferestrele de ventilatie din varful structurii. Intreaga arhitectura prefigureaza in mod minunat stilul Art Deco, reconfirmand astfel radacinile acestuia in era masinilor si a arhitecturii industriale din perioada Victoriana tarzie si in necesitatile de productie industriala impuse de Primul Razboi Mondial.
*********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 