Video-ul contine scurta mea evocare a locului unde, in anul 376 era noastra, gotii si-au ingropat in mare graba tezaurul, fugind in panica din fata hunilor atacatori, in ceea ce este acum Pietroasele, in sud-estul Romaniei. Acestia au plecat precipitat, ca refugiati spre frontiera din apropiere a Imperiului Roman, ingropandu-si acolo ceea ce va deveni unul din importantele tezaure de aur gasite in Europa. A fost descoperit de tarani localnici in anii 1830, avand dupa aceea de asemenea o istorie dramatica, incluzand o Citește mai mult →
Acesta este un video facut la recenta mea vizita la Pietroasele, in judetul Buzau, faimos pentru tezaurul gotic, numit Closca cu Puii de Aur, gasit acolo si care acum este principalul exponat al Muzeului National de Istorie din Bucuresti. Locul de asemenea gazuieste un castru/ fort roman, de nu mai putina importanta istorica, ce era parte a sistemului de outposturi de avertizare avansata, de la inceputul sec. 4 era noastra, ale Imperiului Roman, controland coridorul dintre marea curbura a Carpatilor si Citește mai mult →
Moray Letham, proprietarul si restauratorul Conacului Casota, judetul Buzau, cu un panou de feronerie de usa restaurat, ce marcheaza anul inaugurarii cladiri conacului (photo: Valentin Mandache)
Sunt incantat sa va relatez ca am avut in sfarsit oportunitatea de a vizita Conacul Casota, o superba cladire de epoca din sudul judetului Buzau, despre care am scris cu ceva vreme in urma un articol, ce este printre cele mai citite ale blogului Case de Epoca – Historic Houses of Romania. Domnul Moray Letham, un nativ al orasului Edinburgh, capitala Scotiei, este proprietarul acestei magnifice resedinte istorice de tara, ridicata la sfarsitul sec. 19 intr-un stil istoricist inspirat din cel al castelelor de pe Valea Loarei din Franta. Extensivele reparatii structurale si lucrarile ample de restaurare sunt in plina desfasurare, facute in multe cazuri de unul singur de catre Moray, cu pasiune, profesionalism, dragoste pentru cladire, mari cheltuieli, si extraordinara loialitate pentru acest loc istoric atat de important pentru identitatea comunitatii locale si a patrimoniului arhitectural al Romaniei. Domnul Letham a trebuit sa faca fata si sa treaca peste numeroase adversitati, ca teribila mentalitate comunista a multor dintre localnici si autoritatile locale, care l-au tratat cu indiferenta sau chiar pus obstacole, cu toate ca dansul are regulile si legile statului roman de partea sa privind restaurarea si proprietatea unei case de epoca, unii furand fara nici o rusine din piesele de patrimoniu ale conacului, abordand iresponsabil aceasta importanta cladire istoricata. Cu o vointa de fier, Moray a progresat semnificativ si este ca intotdeauna deteminat sa continue misiunea sa de a restaura conacul Casota, cu tot dezinteresul din partea comunitatii pentru care dansul cu buna-credinta lucreaza sa dea o noua viata acestui monument de arhitectura ce defineste identitatea judetului Buzau si campiei Baraganului. Moray este, in opinia mea, proprietarul – restauratorul ideal al acestei case de epoca remarcabile din coltul nostru de Europa, si isi va atinge obiectivul de a readuce la vechea glorie Conacul Casota.
Exemplul de pediment de casa din imagine este din Buzau, tipic perioadei cand stilul Mic Paris (ceea ce eu denumesc stilurile istoriciste de sec. 19 frantuzesti si din alte tari vest europene interpretate in maniera provinciala in Romania) era in voga in intreg Vechiul Regat. Finisajul este destul de crud, dar sarmant, anamblul incercand sa emuleze intrarea unui templu clasic al ordinului corintic. Imi place monograma proprietarului incadata de cifrele anului de constructie a casei, de la inceputurile perioadei La Belle Époque.
Acest tip de casă este unul dintre cele mai populare și de asemenea pitorești ce s-au construit în ariile urbane ale României în perioada La Belle Époque. Este obișnuit numită „casă-vagon” din cauza formei sale dreptunghiular-alungite, cu ușa plasată la mijlocul laturii lungi, edificiul astfel aducând cu un vagon de tren. Casa de acest model este de cele mai multe ori așezată cu lățimea la stradă, deseori prezentând un șarmant colț rotunjit făcut de fațadele de la grădină și stradă, dupa cum poate fi văzut în atrăgătorul exemplu prezentat în acest articol, din Buzău, în sud-estul României. Eu consider casa tip vagon ca o paradigmă a arhitecturii ce a prevalat acea epocă, a stilului Mic Paris, de interpretare provincială a arhitecturii istoriciste franțuzești de sec. 19.
Colțul rotunjit conține un panou decorativ cu reprezentări de trandafiri împrăștiați, amplificând impresia de pace, bucolic și prosperitate a Fin de Siècle-ului românesc. În alte cazuri colțul rotunjit al casei este lăsat gol sau decorat cu o panoplie neorococo ce prezinta monograma proprietarului sau/și anul de construcție a casei.
Îmi plac casele-vagon, fiind unul dintre tipurile mele favorite de casă de epocă, datorită pitorescului lor intens, scara umană și folosirea de materiale de construcție naturale în mare parte, întocmai cum s-au folosit în secolele de până la zorii revoluției industriale. Această varietate de proprietate de epocă este de asemenea una dintre cele mai ieftine de cumpărat și restaurat din România actuală.
Buzau prin localizarea sa geopolitica in zona marii curburi a Carpatilor a fost in mod peren un loc de confruntari sangeroase intre imperii si state nationale inamice. Acest video prezinta Cimitirul Militar (al Eroilor) din oras, unde sunt comemorati sau interrate oseminte ale soldatilor din bataliile celui de al Doilea Razboi Balcanic si Primul Razboi Mondial.
Finialele de acoperis sunt unele dintre cele mai proeminente elemente ale stilului neoromanesc, un fel de apoteoza a ceea ce reprezinta acesta arhitectura. Ele vin intr-o multitudine de forme cu trimiteri la simboluri ale identitatii nationale. Astfel sunt finiale ce simbolizeaza modul de viata si etnografia taranilor romani (stalpi totemici, capite de fan abstracte), turnuri de fortarete, simboluri religioase sau arme medievale. Mai jos sunt doua elocvente finiale in forma de buzdugan, care le-am gasit in Buzau. Buzduganul, o temuta arma medievala, este vazuta ca un simbol national-romantic al rezistentei armate a principatelor romane, ca state crestine, impotriva invaziilor si dominatiei puterii islamice a califatului otoman, unul dintre principalele mesaje ale stilului arhitectural neoromanesc in timpul fazelor sale timpurie si matura. Prima imagine arata o finiala in forma de buzdugan ce incoroneaza turnul scarii unei case de la inceputul anilor 1920, pe cand cea de a doua impodobeste acoperisul Palatului Comunal, care gazduieste primaria Buzaului, o magnifica cladire neoromaneasca timpurie proiectata in 1899 de arhitectul Alexandru Savulescu.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Aceasta este o decoperire destul de rara de istorie arhitecturala: un exemplu de fantana publica in stil neoromanesc. Este localizata in curtea tribunalului judetean Buzau, in sud-estul Romaniei, un edificiu in stil neoromanesc in coordonate Art Novueau. Proiectantul cladirii, ce a fost construita intre 1909 -1912, a fost marele arhitect Petre Antonescu, cel mai prolific si unul dintre cei mai talentati designeri ai stilului neoromanesc, care era de origine din regiunea Buzaului (nascut in orasul Ramnicu Sarat).
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Palatul Comunal din Buzău a fost inaugurat în 1903 şi este opera lui Alexandru Săvulescu, un proeminent arhitect din România perioadei Fin de Siècle, faimos ca designer al Palatului Poştelor din Bucureşti, ce găzduieşte astăzi Muzeul Naţional de Istorie a României. Edificiul din Buzău este sediul primăriei oraşului, iar numele clădirii vine din cel al unităţilor administrative care în acea perioadă descriau oraşe sau districte grupând sate: „comune”, denumire încă folosită pentru unităţile teritoriale rurale. Palatul este cea mai elaborată creaţie a lui Săvulescu, într-un stil foarte particular care combină elemente neoromâneşti, în parte redate într-o matrice Art Nouveau, cu motive arhitecturale locale inspirate din cele care se găsesc la casele de negustori sau boieri buzoieni, precum şi forme decorative ce fac trimitere la viţa de vie, simbolizând o importantă componentă a economiei zonei.
Mai jos sunt fotografii înfăţişând coloane şi elemente de coloană care împodobesc galeria de la parterul clădirii. Capitelele de coloană sunt la rândul lor încoronate de ample pedimente, amintind de cele ale vechilor conace boiereşti de factură otoman-balcanică, decorate cu monograma PC (Palatul Comunal), înconjurată de vrejuri şi struguri de viţă de vie. Capitelul însuşi este format dintr-o interesantă compoziţie din frunze de viţă de vie.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Aceasta este o pledoarie adresata celor ce restaureaza sau renoveaza case de epoca in aceasta tara, de a incepe sa foloseasca din nou minunata piatra de Istrita, un material de constructie indigen care a fost exploatat timp de secole in cariere traditionale de catre taranii salasuind in satele de pe Dealul Istrita (cel unde s-a gasit marele tezaur „Closca cu Puii de Aur”) din judetul Buzau. Este o piatra calcaroasa „calduroasa” la aspect, rezultata in urma cimentarii de-a lungul timpurilor geologice a cochiliilor de scoici si alte moluste. Piatra poate fi vazuta in structura si elementele decorative a multor case taranesti si de oras sau edificii publice istorice din regiunea Buzaului, dupa cum sunt si pitorestile scari prezentate in fotografiile de mai jos, impodobind o casa in stil Mic Paris din centrul orasului Buzau. Piatra a fost de asmenea utilizata extensiv si in alte locuri cum este Bucuresti, Braila sau Ploiesti. Cea mai interesanta destinatie, in opinia mea, este ca material pentru cruci traditionale taranesti, care imprima caracterul multor vechi cimitire de sat din sud-estul Romaniei. Piatra de Istrita este acum practic uitata, cu toata semnificatia ei pentru identitatea arhitecturala locala sau excelentul potential ca material de constructie ornamental si nu numai. A cazut in desuetudine odata ce cimentul produs industrial a devenit usor de procurat incepand cu anii 1960 si din cauza ca in ultimile doua decade piata a fost inundata de materiale de constructie ieftine din import, unele venind din locuri foarte indepartate ca India sau China.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 